Anulare act administrativ . Decizia 1757/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1757
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 26.06.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Duican Doina
JUDECĂTOR 2: Bîcu Vasile
JUDECĂTOR 3: Cosma Carmen
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr.182 din data de 23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 22.06.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la 26.06.2009.
CURTEA,
Prin cererea introdusă la Tribunalul Călărași la data de 3 1.01.2008 înregistrată sub nr- (nr. in format vechi 416/C/RJ/2009), reclamanta SRL a chemat în judecată pe pârâta C C solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea refuzurilor de deducere a TVA aferentă importurilor efectuate în lunile iulie-august 2007, în valoare de 59.132 lei, 4740 lei și 22,88 lei, anularea obligației de TVA suplimentar corespunzător anulării deducerii TVA aferentă importurilor din luna mai 2007, în sumă de 6006 lei, anularea obligaii1or constând în TVA stabilită suplimentar și rămasă la plată, constând în 8699 lei aferent decontului nr.6240/25.07.2007 și 11.537 lei aferent decontului nr.6504/14.09.2007, anularea obligațiilor fiscale accesorii, constând în 775 lei aferent decontului nr.6240/25.07.2007 și 311 aferent decontului nr. 6411/24.08.2007 și anularea măsurii de recuperare de la firma a sumei de 91762 lei, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Totodată, pentru cazul în care se va respinge capătul de cerere privind anularea măsurilor și obligațiilor din decizia de impunere nr.62/29.10.2007 reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 91762 lei c/va1. TVA achitat în vamă și care reprezintă plată nedatorată.
Conform art.15 din Legea 554/2004, s-a solicitat și suspendarea executării actului administrativ (decizia nr.62/29.10.2007) până la soluționarea pe fond a cauzei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada mai-august 2007 a primit de la partenerul contractual extern material textil produs și venit direct din Turcia, pentru care a întocmit declarații vamale de import și a plătit drepturile vamale aferente operațiunilor respective, inclusiv TVA iar ulterior, având în vedere utilizarea în activitatea de producție a bunurilor importate, a recurs la deducerea TVA aferentă acestor importuri, depunând în acest sens deconturile cu TVA de rambursat, cu precizarea că pentru operațimi1e efectuate în luna curentă, regularizarea privind TVA se efectuează prin decontul de TVA aferent lunii curente, întocmit după încheierea lunii și depus la organul fiscal până la data de 25 a lunii următoare.
Mai arată reclamanta că urmare a controlului fiscal efectuat de AFPCM C s-a întocmit la data de 24.20.2007 un raport de inspecție fiscală iar în baza mențiunilor din acest raport s-a emis decizia de impunere nr.62/29.10.2007 prin care s-a reținut că - SRL a importat din Turcia, în numele și pentru clientul, Anglia, diferite țesături pentru a confecționa articole de îmbrăcăminte, în declarațiile vamale la expeditor fiind înscrisă Londa-Anglia, la destinatar - SRL C și la țara de expediție Turcia, astfel că reclamanta nu are dreptul la deducerea TVA-ului achitat în vamă deoarece are doar calitatea de prestator de servicii asupra bunurilor respective.
Se apreciază de către reclamantă că organul de inspecție fiscală a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale care definesc calitatea de importator și implicit a celor referitoare la regimul deducerilor de TVA, cu consecința refuzului de deducere a TVA aferentă importurilor efectuate în lunile iunie-august 2007 și cel privind anularea diferenței de TVA aferent lunii mai 2007 și calcularea accesoriilor stabilite prin decizia de impunere, situație față de care, în cazul în care nu i se recunoaște calitatea de importator decât conform pct.59 lit. a din Normele metodologice emise în aplicarea art.151(1) Cod fiscal (fiind considerat drept importator firma ), sumele achitate de - SRL C în vamă nu sunt datorate, motiv pentru care organul fiscal urmează să i le restituie în baza art.992 cod civil.
Prin sentința civilă nr. 620 din 26.03.2008, Tribunalul Călărași - Secția Civilă a admis excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C și a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Prin decizia nr.2489/13.11.2008, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Secția a VIII aaa dmis recursul declarat de reclamanta SRL împotriva sentinței civile nr.620 pronunțată de Tribunalul Călărași, la data de 26.03.2008, în dosarul nr- (număr format vechi 487/C/2008) în contradictoriu cu pârâta ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice C - AFPC C, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanța.
Prin sentința civilă nr. 182/23.02.2009, Tribunalul Călărașia respins acțiunea.
În motivarea sentinței, prima instanță a arătat că C în perioada iunie-august 2007 a efectuat importuri de țesătură artificială din Turcia, produs pe care l-a prelucrat în lohn pentru partenerul extern din cu care are încheiat un contract de producere de confecții în sistem lohn.
Pentru importurile efectuate în Turcia, în conformitate cu dispozițiile legale, în vigoare, C SRL a achitat în iunie 2007 TVA în sumă de 59.132 lei, în luna iulie 2007 TVA în sumă de 4.740 lei și în luna august 2007 TVA în sumă de 21.884 lei.
C SRL a efectuat importurile în conformitate cu prevederile art.1511, achitând taxa pe valoarea adăugată în calitate de importator în raporturile cu Statul român și pentru ceea ce a achitat în calitate de importator, în conformitate cu prevederile art.146 alin.1 lit. cas olicitat deducerea sumelor respective, prin deconturile de TVA aferente lunilor iunie, iulie și august.
C SRL a depus deconturile cu sume negative cu opțiune de rambursare astfel: nr.6240/25.07.2007; nr.641 1/24.08.2007 și nr.62/ 29.10.2007.
În aplicarea Codului Fiscal, pentru partea referitoare la TVA, Ordinul MFP nr.967/2005 stabilește un termen de soluționare de maximum 45 zile de la data depunerii decontului de TVA cu sume negative cu opțiune de rambursare.
Inspecția fiscală anticipată a fost efectuată în luna octombrie 2007 pentru cele trei deconturi TVA, inspecție în baza căreia este întocmit Raportul de inspecție fiscală din 24.10.2007 și este emisă Decizia de impunere nr. 62/29.10.2007.
Din conținutul Deciziei de impunere nr.62/29.10.2007, al Raportului de inspecție fiscală încheiat în data de 24.10.2007 de către organele de control din cadrul Contribuabili Mijlocii C rezultă următoarele:
În perioadele mai 2007, 01.06.2007-30.06.2007, 01.07.2007-31.07.2008, 01.08.2007-31.08.2007, societatea reclamantă importa (conform declarațiilor vamale), în numele și pentru clientul -Anglia, țesătură sintetică și artificială din Turcia, țesătură care conform facturilor externe (atașate declarațiilor vamale), sunt proprietatea clientului, -Anglia pentru care C SRL C confecționează articole de îmbrăcăminte de damă în baza contractului FN / 19.08.2002.
În declarațiile vamale la expeditor este înscris, Anglia, la destinatar. C, iar la țara de expediție, Turcia.
Potrivit prevederilor art.1511din legea nr.571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare, plata taxei pe valoarea adăugată pentru importul de bunuri suspus taxării, este obligația importatorului.
Așa cum se precizează la pct.59 din de aplicare a Titlului VI al Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin HG. nr. 44/2004, cu modificările și completările ulterioare, importatorul în scopul taxei este cumpărătorul către care se expediază bunurile la data la care taxa devine exigibilă la import sau, în absența acestui cumpărător, proprietarul bunurilor la această dată.
Din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată, persoana care are calitatea de importator și căreia îi revine obligația plății taxei aferente importului de bunuri în România este societatea engleză.
În concluzie, importul a fost efectuat de către SRL C și care nu are calitatea de importator din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată și prin urmare, întrucât bunurile importate nu sunt destinate realizării activității economice a acesteia (nu realizează livrări de bunuri nefiind proprietar al acestora, ci numai prestări de servicii asupra bunurilor) nu are dreptul de deducere a taxei achitate în vamă în sumă de 59.132. lei.
Pentru TVA stabilită suplimentar s-au calculat majorări de întârziere conform prevederilor art.120 alin.7 din G nr.92/2003, republicată, privind Codul d e procedura fiscală, în sumă de 1086 lei.
Ca urmare a inspecției fiscale parțiale, care a avut ca obiectiv soluționarea deconturilor de TVA cu suma negativă cu opțiune de rambursare aferente lunilor mai, iunie, iulie și august 2007, a fost exclusă de la deducere taxa pe valoarea adăugată în sumă de 91.762 lei, pentru care s-au calculat majorări de întârziere în sumă de 1086 lei. Constatând că în declarațiile vamale la expeditor este înscrisă societatea din Anglia care are calitatea de cumpărător, la destinatar SRL C, la țara de expediție Turcia, organul de inspecție fiscală a stabilit că din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată, persoana care are calitatea de importator și căreia îi revine obligația plății taxei aferente importului de bunuri în România este societatea engleză.
SRL solicită taxa pe valoarea adăugată exclusă de la deducere de organul de inspecție fiscală considerând că are drept de deducere pentru taxa pe valoarea adăugată achitată pentru importurile de țesătură artificială din Turcia, efectuate în perioada mai, iunie-august 2007, produs pe care l-a prelucrat în lohn pentru partenerul extern din cu care are încheiat contract de producere de confecții în sistem lohn.
Solicitarea societății reclamante - SRL este neîntemeiată deoarece factura emisă de societatea din Turcia pentru livrarea materiei prime (țesătura artificială) este întocmită pe numele societății Anglia, astfel că din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată, persoana care are calitatea de importator și căreia îi revine obligația plății taxei aferente importului de bunuri în România este societatea engleză.
De asemenea și în contractul anexat la dosarul cauzei referitor la materiile prime la punctele 2.3. se stipulează ca:,toate materiile prime și auxiliarele trimise de cumpărător trebuie primite și administrate (gestionate) de C SA cu obligația justificării consumului."
Prin urmare, se reține că societatea reclamantă - SRL nu avea obligația plății taxei aferente importului de bunuri, această obligație revenind conform prevederilor legale cumpărătorului țesăturii.
Potrivit prevederilor art. 151 din Legea nr.571 /2003 privind Codul fiscal,Plata taxei pentru importul de bunuri supus taxării, conform prezentului titlu, este obligația importatorului".
În aceste condiții, organul de inspecție fiscală a eliminat în mod corect de la deducere taxa pe valoarea adăugată achitată în vamă pentru perioada 01.05.2007-31.08.2007, în sumă de 91.762 lei.
Privitor la suma de 1086 lei reprezentând majorări de întârziere aferente, stabilite prin Decizia de impunere nr.62/29.1Q2007, se reține că stabilirea acestora în sarcina reclamantei reprezintă măsura accesorie în raport cu debitul.
Întrucât în sarcina reclamantei s-a reținut ca fiind datorat debitul în sumă de 91.762 lei reprezentând taxa pe valoarea adăugată exclusă de la deducere, aceasta datorează și majorările de întârziere aferente, calculate de organele de inspecție fiscală.
La o astfel de decizie conduc și dispozițiile actelor normative specifice, respectiv art.119 și art.120 alin.1 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată potrivit cărora, pentru diferențele de impozite stabilite de organele competente, majorările de întârziere se datorează începând cu ziua imediat următoare scadenței impozitului pentru care s-a stabilit diferența, până la data stingerii acesteia, inclusiv.
Având în vedere prevederile legale enunțate, faptul că s-a reținut în sarcina reclamantei debitul reprezentând taxa pe valoarea adăugată exclusă de la deducere, conform principiului de drept accesorium sequitur principale se reține că reclamanta datorează și accesoriile aferente, drept pentru care acest capăt de cerere s-a respins ca neîntemeiat.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata sumei de 91762 lei, reprezentând c/val. TVA achitată în vamă, sumă ce reprezintă plată nedatorată, tribunalul a constatat nefondată solicitarea formulată în contradictoriu cu pârâta CM C, având în vedere faptul că această obligație de restituire a sumei solicitată, revine organului vamal care a încasat suma reprezentând TVA.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta arătând că -. are ca obiect de activitate principal fabricarea altor articole de îmbrăcăminte, exclusiv lenjerie de corp.
În calitate de producător, societatea are încheiate contracte privind producerea do confecții în sistem lohn, contracte directe cu firmele externe beneficiare, precum, LA și contracte de producție pentru export prin comisionari, primind de la beneficiarii externi materia primă și tiparele pentru executarea confecțiilor, returnând, după prelucrare, produsele finite realizate sub forma de confecții.
În perioada mai-august 2007 societatea a primit de la partenerul contractual extern material textil produs în Turcia, venit direct din Turcia, fapt pentru care, în conformitate cu legislația vamală în vigoare, a efectuat importurile respective, întocmind declarațiile vamale de import și plătind drepturile vamale aferente operațiunilor respective. inclusiv TVA.
După introducerea în țară a bunurilor respective, acestea au fost procesate și expediate, în conformitate cu prevederile contractuale. beneficiarului extern.
Pentru importurile de materii prime (textile) efectuate, utilizate la realizarea producției în lohn exportată, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, respectiv Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României și Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, societatea, la efectuarea importului, a achitat datoria vamală corespunzătoare inclusiv TVA, iar după aceea, având în vedere utilizarea bunurilor importate în activitatea de producție, a recurs la deducerea TVA aferenta acestor importuri, depunând în acest sens deconturile TVA, deconturi cu sumă negativă, respectiv TVA de rambursat.
Pentru operațiunile efectuate în luna curentă, regularizarea privind TVA se efectuează prin decontul de TVA aferent lunii curente, întocmit după încheierea lunii și depus luna următoare, până la data de 25 la organul fiscal.
Pentru importurile efectuate în cadrul lunii iunie, deducerea și rambursarea de TVA s-a solicitat prin decontul TVA nr. 6240/25.07.2007 cu sold negativ în sumă de 56.471 lei; pentru importurile efectuate în cadrul lunii iulie, deducerea și rambursarea de TVA s-a solicitat prin decontul TVA nr. 6411/24.08.2007 cu sold negativ în sumă de 9.250 lei; pentru importurile efectuate în cadrul lunii august, deducerea și rambursarea de TVA s-a solicitat prin decontul TVA nr. 6504/14.09.2007 cu sold negativ în sumă de 10.375 lei.
În conformitate cu dispozițiile Codului fiscal și ale Codului d e procedură fiscală, pentru soluționarea deconturilor cu sold negativ TVA (de rambursat), organul fiscal, în cazul în speță C, prin Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii C, a efectuat controlul fiscal, întocmind raportul de inspecție fiscală din 24.10.2007.
În baza mențiunilor din raportul de inspecție fiscală, a fost emisă Decizia de impunere nr. 62/29.10.2007 privind obligațiile fiscale suplimentare stabilită de inspecția fiscală, Decizia de corectare a erorilor materiale din decontul de TVA pe luna 6 anul 2007 și Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală.
Prin Decizia de impunere nr. 62/29.10.2007, organul de control a dispus respingerea de Ia rambursare a sumelor de 56.471 lei aferentă decontului nr. 6240/25.07.2007, 4.826 lei aferentă decontului nr. 6411/24.08.2007 și 10.375 lei aferentă decontului nr. 6504/i4.09.2007, aprobând rambursarea sumei de 4.424 lei aferentă decontului nr. 641 1/24.08.2007 și stabilind diferențe suplimentare rămase de plată în sumă de 8.699 lei aferentă decontului nr. 6240/25.07.2007 și în sumă de 11.357 lei aferentă decontului nr. 6504/14.09.2007.
Prin Decizia de corectare a erorilor materiale din decontul de TVA pe luna a 6 anul 2007 se modifică TVA deductibil cu - 1.788 lei aferentă achizițiilor intracomunitare de bunuri pentru care cumpărătorul este obligat la plata de TVA (taxare inversă).
Prin Dispoziția privind măsurile stabilite de organul de inspecție fiscală, constatându-se lipsa dreptului de deducere pentru TVA achitat în vamă, pentru suma totală de 91.762 1ei se dispune recuperarea acestei sume de la firma.
Raportul de inspecție fiscală din 24. lO.2007 și Decizia de impunere nr. 62/29.iO.2007 conțin motivarea măsurilor dispuse de organul de control.
Sentința este nelegală, fiind pronunțată cu greșita interpretare și aplicare a legii.
Soluția instanței de fond se întemeiază pe o greșită interpretare și aplicare a prevederilor Legii nr. 86/2006 privind Codul vamal al României și a prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal al României, având la bază prevederile pct. 59 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, emise la art. 1511 din Codul fiscal.
Codul vamal constituie reglementarea cadru ce stă la baza calificării unei operațiuni comerciale ca import de bunuri și a subiectului acestei operațiuni ca importator.
În acest sens, sunt invocate dispoziii1e art. 31 alin. 8 privind declarantul vamal, art. 87 alin. 2 în conformitate cu care declarantul trebuie să fie stabilit în România, art. 4 pct. 25 care conține definiția titularului regimului vamal, art. 85 care reglementează plasarea mărfurilor sub regim vamal și regimurile vamale posibile, art. 101 care reglementează punerea în liberă circulație a mărfurilor, art. 223 alin. 1 lit. a) care reglementează datoria vamală de import și art. 287 care reglementează drepturile de import, inclusiv TVA.
Ori, a efectuat importul de țesături pentru sine, în conformitate cu prevederile Codului vamal având calitatea de titular al regimului vamal, pentru mărfurile importate a achitat drepturile de import inclusiv WA, calitatea de importator fiindu-i recunoscută de către organele vamale care au acceptat efectuarea respectivelor operațiuni vamale, ele fiind conforme cu prevederile Codului vamal.
Codul fiscal în partea referitoare la TVA, la art. 126 alin. 1 stabilește drept operațiune impozabilă cele asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în condițiile în care locul livrării sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România, operațiuni realizate de o persoană impozabilă, operațiunile fiind rezultatul uneia din activitățile economice prevăzute la art. 127 alin. 2.
Potrivit art. 126 alin. 2, este operațiune impozabilă și importul de bunuri efectuat în România de orice persoană, dacă locul importului este în România.
Potrivit art. 128 alin. 1 se consideră livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca și un proprietar.
Faptul generator și exigibilitatea TVA pentru importul de bunuri intervin la momentul la care intervin faptul generator și exigibilitatea taxelor vamale conform art. 136 alin. 1.
Codul fiscal la art. 145 reglementează sfera de aplicare a dreptului de deducere a TVA aferentă achizițiilor, inclusiv dacă acestea sunt destinate în folosul unor operațiuni scutite de taxă conform art. 143, cum este cazul în speță.
La art. 146 alin. 1 lit. c) este prevăzut drept condiție de exercitare a dreptului de deducere a TVA achitată pentru importul de bunuri, deținerea declarației vamale de import care să menționeze persoana impozabilă ca importator al bunului din punct de vedere al taxei, precum și documente care să ateste plata taxei de către importator sau de altă persoană în contul său.
Codul fiscal, în partea referitoare la TVA, conține un capitol distinct referitor la,persoanele obligate la plata taxei", art. 1511,persoana obligată la plata taxei pentru importul de bunuri" stabilind că,plata taxei pentru importul de bunuri supus taxării, conform prezentului titlu, este obligația importatorului".
Dispozițiile din Codul fiscal privitoare la TVA aferentă importurilor sunt corelate cu cele ale Codului vamal referitoare la importuri și importatori.
În aplicarea Codului fiscal, prin hotărâre a Guvernului au fost aprobate Norme metodologice, lipsind însă detalieri de aplicare pentru art. 126, art. 136 și art. 146 din Codul fiscal.
are calitatea de importator pentru mărfurile importate, conform reglementărilor vamale în vigoare. iar potrivit Codului fiscal în calitate de importator, are atât obligația la plata TVA aferentă importurilor efectuate. cât și dreptul de deducere a TVA achitată, astfel că în mod neîntemeiat instanța de fond a respins acțiunea în care se solicita acordarea dreptului de deducere pentru TVA aferentă importurilor efectuate.
Pct. 59 din Norme, ce detaliază aplicarea art. 1511, califică drept importator în scopul taxei cumpărătorul către care se expediază bunurile.
Normele metodologice au fost aprobate prin HG nr. 44/2004. anterior deci aplicării Codului vamal aprobat prin Legea nr. 86/2006.
Dispoziția din Norma metodo1ogică, dată în aplicarea art. 1511, nu poate fi aplicată cu caracter strict limitativ, privitor la importatori în raport cu prevederile Codului vamal, legislația specială în materie, ea urmând, în absența unei abrogări exprese, să nu producă efecte raportat la legislația vamală și legislația din cadrul Codului fiscal referitoare la TVA aplicabilă pentru importuri.
Ori, instanța de fond, respingând acțiunea, în mod greșit a făcut aplicarea exclusivă a pct. 59 din Norme, ignorând astfel celelalte dispoziții legale referitoare la TVA aplicabilă în cazul importurilor din Codul fiscal, precum și dispozițiile Codului vamal referitoare la importuri și importatori.
În mod neîntemeiat, instanța de fond a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la TVA achitată în vamă, ca plată nedatorată.
Pentru creanțele fiscale ce constituie venituri ale bugetului de stat, administratorul acestora este Ministerul Finanțelor Publice, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Colectarea unor creanțe fiscale este dată ca atribuție în sarcina Autorității Naționale a Vămilor, între acestea aflându-se și TVA aferentă importurilor.
Există o diferență între colectarea creanțelor fiscale și administrarea lor, orice litigiu privind creanța fiscală urmând a fi purtată cu administratorul, dacă acesta este diferit de colector, care are natura unui mandatar al administratorului.
În mod eronat, raportat la prevederile Codului fiscal, ale Codului vamal și ale Codului d e procedură fiscală, aprobat prin G, nr. 92/2003, instanța de fond a apreciat că obligația de restituire a plății nedatorate efectuate revine organului vamal și nu pârâtei.
Din probele administrate, Curtea reține că C în perioada iunie-august 2007 a efectuat importuri de țesătură artificială din Turcia, produs pe care l-a prelucrat în lohn pentru partenerul extern din cu care are încheiat un contract de producere de confecții în sistem lohn.
Pentru importurile efectuate în Turcia, în conformitate cu dispozițiile legale, în vigoare, C SRL a achitat în iunie 2007 TVA în sumă de 59.132 lei, în luna iulie 2007 TVA în sumă de 4.740 lei și în luna august 2007 TVA în sumă de 21.884 lei.
C SRL a efectuat importurile în conformitate cu prevederile art.1511, achitând taxa pe valoarea adăugată în calitate de importator în raporturile cu Statul român și pentru ceea ce a achitat în calitate de importator, în conformitate cu prevederile art.146 alin.1 lit. cas olicitat deducerea sumelor respective, prin deconturile de TVA aferente lunilor iunie, iulie și august.
C SRL a depus deconturile cu sume negative cu opțiune de rambursare astfel: nr.6240/25.07.2007; nr.641 1/24.08.2007 și nr.62/ 29.10.2007.
În aplicarea Codului Fiscal, pentru partea referitoare la TVA, Ordinul MFP nr.967/2005 stabilește un termen de soluționare de maximum 45 zile de la data depunerii decontului de TVA cu sume negative cu opțiune de rambursare.
Inspecția fiscală anticipată a fost efectuată în luna octombrie 2007 pentru cele trei deconturi TVA, inspecție în baza căreia este întocmit Raportul de inspecție fiscală din 24.10.2007 și este emisă Decizia de impunere nr. 62/29.10.2007.
Din conținutul Deciziei de impunere nr.62/29.10.2007, al Raportului de inspecție fiscală încheiat în data de 24.10.2007 de către organele de control din cadrul Contribuabili Mijlocii C rezultă următoarele:
În perioadele mai 2007, 01.06.2007-30.06.2007, 01.07.2007-31.07.2008, 01.08.2007-31.08.2007, societatea reclamantă importa (conform declarațiilor vamale), în numele și pentru clientul -Anglia, țesătură sintetică și artificială din Turcia, țesătură care conform facturilor externe (atașate declarațiilor vamale), sunt proprietatea clientului, -Anglia pentru care C SRL C confecționează articole de îmbrăcăminte de damă în baza contractului FN / 19.08.2002.
În declarațiile vamale la expeditor este înscris, Anglia, la destinatar. C, iar la țara de expediție, Turcia.
Potrivit prevederilor art.1511din legea nr.571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare, plata taxei pe valoarea adăugată pentru importul de bunuri suspus taxării, este obligația importatorului.
Așa cum se precizează la pct.59 din de aplicare a Titlului VI al Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin HG. nr. 44/2004, cu modificările și completările ulterioare, importatorul în scopul taxei este cumpărătorul către care se expediază bunurile la data la care taxa devine exigibilă la import sau, în absența acestui cumpărător, proprietarul bunurilor la această dată.
Din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată, persoana care are calitatea de importator și căreia îi revine obligația plății taxei aferente importului de bunuri în România este societatea engleză.
În concluzie, importul a fost efectuat de către SRL C și care nu are calitatea de importator din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată și prin urmare, întrucât bunurile importate nu sunt destinate realizării activității economice a acesteia (nu realizează livrări de bunuri nefiind proprietar al acestora, ci numai prestări de servicii asupra bunurilor) nu are dreptul de deducere a taxei achitate în vamă în sumă de 59.132 lei.
De asemenea și în contractul anexat la dosarul cauzei referitor la materiile prime la punctele 2.3. se stipulează ca:,toate materiile prime și auxiliarele trimise de cumpărător trebuie primite și administrate (gestionate) de C SA cu obligația justificării consumului."
Prin urmare, se reține că societatea reclamantă - SRL nu avea obligația plății taxei aferente importului de bunuri, această obligație revenind conform prevederilor legale cumpărătorului țesăturii.
Potrivit prevederilor art. 1511din Legea nr.571 /2003 privind Codul fiscal,Plata taxei pentru importul de bunuri supus taxării, conform prezentului titlu, este obligația importatorului".
Pct. 59 din Norme, ce detaliază aplicarea art. 1511, califică drept importator în scopul taxei cumpărătorul către care se expediază bunurile.
În aceste condiții, organul de inspecție fiscală a eliminat în mod corect de la deducere taxa pe valoarea adăugată achitată în vamă pentru perioada 01.05.2007-31.08.2007, în sumă de 91.762 lei.
Afirmația recurentei potrivit cărora în speță sunt aplicabile dispozițiile Codului vamal nu sunt întemeiate deoarece stabilirea și plata TVA se fac conform dispozițiilor speciale referitoare la TVA cuprinse în Codul fiscal. Aceste norme speciale se aplică cu prioritate ori de câte ori se pune problema stabilirii TVA sau deducerii acestuia.
Pe de altă parte, raportul juridic fiscal se stabilește între contribuabil și autoritatea de stat care încasează taxa. De aceea, obligația de a restitui o taxă, dacă aceasta este nedatorată, revine autorității de stat care a încasat- Instanța de fond a stabilit în mod legal că obligația de restituire a sumei de 91762 lei, reprezentând c/val. TVA achitată în vamă revine organului care a încasat TVA.
Din aceste motive, în baza textelor de lege menționate, a art. 3041și 312 proc. civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta reclamantă - SRL cu sediul în C,-, județul C împotriva sentinței civile nr.182 din data de 23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C cu sediul în C,--8, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.06.2009.
PREȘEDINTE JUDEC Ǎ TOR JUDEC ǍTOR
- - - - - --
Tribunalul Călărași GREFIER
Secția Civilă
Jud. fond
Red. jud. /2 ex./21.07.2009
Președinte:Duican DoinaJudecători:Duican Doina, Bîcu Vasile, Cosma Carmen
