Anulare act administrativ . Sentința 176/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 176/F/CA/2008
Ședința publică de la 26 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta DE CONSUM A în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI, COMUNA PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI PRIN PRIMAR, având ca obiect anulare act administrativ.
În interiorul termenului de pronunțare, la dosarul cauzei nu au fost depuse acte din partea părților împrocesuate.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierile de ședință din 12.11.2008 și 19.11.2008 când a fost amânată pronunțarea pentru data de azi, încheieri care fac parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA DE APEL
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față,
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la această instanță în dosar nr-, de Consum Aac hemat în judecată Guvernul României, Comuna prin Primar și Consiliul local al comunei solicitând:
a) anularea HG nr.974/2002 publicată în MO al României Partea I nr.701 Bis din 25.09.2002 anexa nr.56 poziția nr.14 cod de clasificare 1.5.2. Magazin înscris în CF 567 al nr.44-45.
b) anularea actelor administrative emise de Consiliul local privind includerea în domeniul public al comunei a magazinului cu datele de identificare arătate mai sus.
c) obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii arată că în baza documentației de investiții și a autorizației de construcție nr.795/9936/28.09.1971 eliberate de Consiliul Popular al județului Aar ealizat construcție unui magazin, lucrări de investiții în valoare de 267,4 mii lei conform devizului general de lucrări a avizului tehnic nr.39/23.09.1971și referatului din 20.09.1971 prin care s-a propus admiterea la finanțarea proiectului de execuție.
Lucrarea a fost realizată și a fost folosită efectiv cu destinația de magazin.
Fără a fii înștiințați și fără a avea vreo discuție cu autoritățile locale ale comunei, acestea au inclus în patrimoniul public al comunei și construcția reprezentând magazin care a fost realizată prin finanțare exclusivă de către reclamantă-susține aceasta.
Mai mult decât atât, după includerea în domeniul public al comunei a clădirii respective aprobată prin HG nr.974/2002 publicată în MO al României Partea I nr.701 Bis din 25.09.2002 anexa nr.56 poziția nr.14, cod de clasificare 1.5.2. Magazin înscris în CF 567 al nr.44-45, aceasta a întocmit documentația de a clădirii către din Localitatea arătând în mod mincinos în situația juridică și locativă anexată că această construcție nu a fost înstrăinată parțial sau în totalitate, și că imobilul nu a fost transformat în timp și că nu s-au adus modificări ulterioare prelucrări de către Statul Român a construcției.
Mai mult decât atât prin adresa nr.136/25.01.2006 Primăria Comunei comunica Oficiului l - că în evidențele instituției nu figurează decât magazinul neavând o altă destinație pe care o cere petentul.
De asemenea în CF 567 al nr.44-45 nu figurează nicio construcție pe terenul în cauză fiind menționate doar loc de casă și.
Arată că în prezent pe rolul Curții de APEL ALBA IULIA există dosarul nr- având ca obiect contencios administrativ prin care au atacat Decizia nr.1290/27.06.2007 a Comisiei Speciale de a bunurilor imobile care au aparținut cultelor religioase din România, decizie dată în temeiul OUG nr.94/2000, republicată cu modificările și completările ulterioare.
Prezenta cerere înțeleg să o înainteze și pentru motivul că în urma cererii prealabile adresată de ei cu nr.658/29.05.2008 Guvernul României le-a comunicate (fără o argumentare concretă) că apreciază plângerea lor ca neîntemeiată și propune menținerea ca legală și temeinică a actului jurisdicțional atacat (adresa nr.15/A/3643/CA/02.07.2008).
Aceeași cerere a fost trimisă spre știință și la Consiliul local înregistrată cu nr.1440/10.06.2008 dar nu au primit nici un răspuns.
Față de cele arătate mai sus, apreciază că în mod abuziv pârâtul Guvernul României a aprobat trecerea în inventarul Comunei a magazinului cu datele de identificare menționate creând în favoarea comunei un drept necuvenit și cu un prejudiciu corespunzător la unitatea reclamantă, motiv pentru care solicită admiterea prezentei cereri.
Își întemeiază cererea în drept pe prevederile art.1 alin.1, art.17 alin.1 și 1 indice 1, alin.4, art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ cu modificările și completările ulterioare.
Pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare invocând:
1.Excepția tardivității introducerii plângerii prealabile. Potrivit art.2 lit.j din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, plângere prealabilă este cererea prin care se solicită autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia.
Una din condițiile acțiunii în contencios administrativ prevăzută de Legea organică nr.554/2004 a contenciosului administrativ este aceea a îndeplinirii procedurii reclamației administrative prealabile împotriva actului administrativ atacat, în condițiile și termenele prevăzute de art.7.
Astfel, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă acestea există, în termen de 30 zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia (art.7 alin.1).
Ținând cont de faptul că plângerea prealabilă este formulată împotriva unui act administrativ individual și nu împotriva unui act administrativ normativ, raportat la data publicării hotărârii a cărei anulare se solicită în MO al României, Partea I nr.701 din 25 septembrie 2002 și având în vedere temeiul și data introducerii acesteia, respectiv 10.06.2008 (data înregistrării la Secretariatul General al Guvernului), apreciază că plângerea a fost introdusă peste termenul imperativ prevăzut de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Conform art.103 din Codul d e procedură civilă, neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
2.Excepția tardivității acțiunii. Realizarea prealabilă nu reprezintă singura condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, impusă prin normele imperative ale Legii nr.554/2004.
Astfel, după exercitarea recursului grațios în termenul de 30 zile de la comunicare actului, dacă persoana ce se consideră vătămată în drepturile sale nu este mulțumită de soluția dată reclamației sale în cadrul procedurii prealabile sau dacă reclamația nu este rezolvată în termenul legal, aceasta poate sesiza instanța judecătorească competentă în termen de 6 luni de la comunicarea soluției sau, după caz, data comunicării refuzului, considerat nejustificat, de soluționare a cererii (art.11 alin.1 din Legea nr.554/2004).
În toate cazurile, potrivit alin.2 al aceluiași articol, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin.1 (în speță 6 luni), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului (termen de decădere).
Apărări de fond: Hotărârea Guvernului nr.974/2002 este temeinică și legală, fiind Adoptată conform art.107 din Constituția României și ale art.21 alin.3 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
Hotărârea contestată a fost adoptată de executiv, astfel cum reiese și din Nota de fundamentare care a însoțit proiectul actului administrativ, prin însușirea proiectului inițiat de Ministerul Administrației Publice care, potrivit prevederilor hotărârii Guvernului nr.8/2001, cu modificările și completările ulterioare, este organul de specialitate al administrației publice centrale cu atribuții și competențe în domeniul administrației publice locale.
La elaborarea actului au fost respectate dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.555/2001 (în vigoare la data respectivă), proiectul actului administrativ fiind avizat de către autoritățile publice interesate în aplicarea acestuia și de către Ministerul Justiției care, potrivit art.8 alin.6 din regulament, "avizează proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere al legalității, încheind succesiunea operațiunilor din etapa de avizare".
Potrivit prevederilor art.21 din Legea nr.213/1998 și Normelor tehnice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.548/1999, inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al unei autorități administrativ-teritoriale se întocmește de către comisiile special constituite în acest sens, în fiecare unitate administrativ-teritorială și se însușește prin hotărârea autorității publice a unității respective, urmând ca apartenența la domeniul respectiv a bunurilor cuprinse în inventar să fie atestată prin hotărâre a Guvernului.
Drept urmare, poziția nr.14 din Anexa nr.56 al Hotărârea Guvernului nr.974/2002 a făcut obiectul unei hotărâri a Consiliului local al comunei care, dacă ar fi afectat drepturile legitime ale vreunei persoane, trebuia atacată în fața instanțelor de contencios administrativ, conform Legii nr.554/2004.
Deoarece hotărârea Consiliului local al comunei nu a fost contestată în termen legal la instanța de contencios administrativ, Consiliul Județean A, conform competențelor conferite de Legea nr.213/1998, a centralizat inventarele așa cum au fost înaintate de consiliile locale de pe raza județului și le-a transmis Ministerului Administrației Publice, organul de specialitate al Guvernului, pentru a fi atestate prin hotărâre de guvern.
Dispozițiile art.18-24 ale Legii nr.213/1998, în baza cărora a fost emis actul administrativ contestat, prevăd că prin hotărâre de guvern se atestă apartenența bunurilor la domeniul public de interes local. Potrivit dispozițiilor legale mai sus citate, inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unității administrativ teritoriale locale se întocmesc de comisii speciale, se însușesc de comisiile locale, se centralizează de conciliul județean și se transmit Guvernului, pentru ca, prin hotărâre, să ateste apartenența bunurilor la domeniul public de interes local.
În consecință, hotărârea de guvern nu are efect constitutiv de drept de proprietate în favoarea unităților administrativ teritoriale. Efectul juridic al actului administrativ emis de autoritatea centrală, este doar de atestare a regimului juridic diferențiat de regimul juridic al proprietății private, ce aparține tot unității administrativ teritoriale.
Hotărârea Guvernului nr.974/2002 are doar efectul de delimitare a proprietății publice de proprietate privată a comunelor, orașelor sau municipiilor din județul Reclamanta nu invocă greșita delimitare a proprietății publice de proprietatea privată, ci încălcarea dreptului său de proprietate asupra unor imobile.
Analizând excepțiile invocate în raport cu motivele invocate și actele dosarului se rețin următoarele:
În ce privește excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, aceasta nu este întemeiată, rezultând din răspunsul Guvernului României de la pagina 19 din dosar că reclamanta a urmat o astfel de procedură și s-a propus menținerea ca legală și temeinică a HG nr.974/2002.
După primirea răspunsului la data de 10.07.2008, reclamanta în interiorul termenului de 6 luni prevăzut de art.11(1) din Legea 554/2004, respectiv la data de 6.10.2008, a introdus prezenta acțiune în contencios administrativ, astfel că nu este întemeiată nici excepția tardivității introducerii acțiunii.
Pe fondul cauzei.
La dosar s-au depus:
-copie după extrasul HG 974/2002:
-copie după autorizația de construire 795/9936/20.09.1971;
-copie după devizul general, referatul și avizul tehnic de executare a lucrărilor;
-copie după cererea de procedură prealabilă înaintată Guvernului României împreună cu răspunsul din data de 2.07.2008 al Guvernului României și dovada comunicării acestei proceduri precum și mențiunea înregistrării la Consiliul local a Procedurii cu nr.1440/10.06.2008, prin semnătura de primire;
-copie după adresa nr.136/25.01.2006 a Primăriei Comunei prin care se comunica Oficiului l - ca pentru construcția în cauză nu exista o altă destinație decât cea de magazin;
-copie după decizia nr.1290/27.06.2007 privind a imobilului către;
-copie după extras CF nr.567;
-copie după adresa nr.388/01.03.2007 împreună cu anexa situației juridice și locative a imobilului.
Din aceste acte rezultă că în baza documentației de investiții și a autorizației de construcție nr.795/9936/28.09.1971 eliberate de Consiliul popular al județului A Comitetul executiv, reclamanta a realizat construirea unui magazin, lucrări de investiții în valoare de 267,4 mii lei, conform devizului general de lucrări, a avizului tehnic nr.39/23.09.1971 și referatului din 20.09.1971 prin care s-a propus admiterea la finanțare a proiectului de execuție.
Lucrarea a fost realizată și a fost folosită efectiv de către reclamantă cu destinația de magazin.
Ulterior prin HG nr.974/2002 publicată în MO a României, Partea I nr.701 bis din 25.09.2002 anexa 56 poziția 14, magazinul înscris în CF 567 nr.44-45 fost inclus în domeniul public al comunei, deși așa cum s-a arătat mai sus a fost construit din fondurile reclamantei.
Mai mult, se întocmește și documentație de a bunului în favoarea Bisericii e.
Față de probele de mai sus, pârâții nu au procedat legal prin atestarea acestui imobil ca aparținând domeniului public al comunei, fără să existe un titlu de dobândire a proprietății, iar în afară de aceasta-bunul în cauză efectiv nici nu intră în categoria bunurilor proprietate publică prevăzut la pct.III din lista anexă la Legea nr- privind proprietatea publică și regimul său juridic.
Pentru aceste considerente și în baza art.1, 15 și 18 din Legea 554/2004 instanța va admite acțiunea reclamantei ca întemeiată.
În baza art.274 cod procedură civilă, pârâții vor fi obligați să plătească reclamantei suma de 700 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile tardivității introducerii plângerii prealabile, precum și excepția tardivității acțiunii.
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de DE CONSUM A, cu sediul în A,-, jud.A, împotriva GUVERNULUI ROMÂNIEI, cu sediul în B, sector 1, P-ța - nr.1, COMUNA prin PRIMAR, cu sediul în nr.260, jud.A și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI prin PRIMAR, cu același sediu și, în consecință:
Dispune anularea HG nr.974/2002 publicată în al României, Partea I, nr.701 bis din 25.09.2002, anexa nr.56, poziția nr.14, cod de clasificare 1.5.2
(continuarea sentinței nr.176/F/CA/2008)
Magazin, înscris în CF 567 nr.44-45, privind includerea acestui bun în domeniul public al comunei.
Obligă Guvernul României să plătească reclamantei suma de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.
Dact.6ex/13.01.2009
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu
