Anulare act administrativ . Sentința 176/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 176/CA
Ședința publică de la 24 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
Grefier - - -
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta - - DOMENIUL P ȘI PRIVAT JUDEȚEAN SRL, cu sediul în C,-, - în contradictoriu cu pârâții - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, cu sediul în B,-, sect.5, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PE -, cu sediul în C,-, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 15.04.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 22.04.2009, 24.04.2009, pentru când:
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată sub nr. 219/36/13.02.2008 la Curtea de APEL CONSTANȚA, reclamanta - Public și Privat Județean SRL a chemat în judecată pe pârâții - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Administrația Finanțelor Publice C - C, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea în tot a:
- Deciziei nr. 218/6.08.2007 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală,
- Deciziei de impunere nr. 479/19.04.2007 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C - și, pe cale de consecință să se constate că este îndreptățită la rambursarea sumei de 1.268.377 lei reprezentând TVA de recuperat și obligarea pârâților să procedeze la restituirea acestei sume.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a solicitat rambursarea soldului sumei negative a TVA la 31.12.2006, în valoarea de 1.268.377 lei prin decontul de TVA înregistrat la Administrația Finanțelor Publice C cu nr. -/25.01.2007 conform dispozițiilor art. 149 alin.5 din Legea nr.571/2003.
Ca urmare a acestei solicitări, organele de inspecție fiscală din cadrul Administrației Finanțelor Publice a Municipiului C - au întocmit un Raport de inspecție fiscală în data de 17.04.2007 în baza căruia, aceeași instituție, a emis decizia de impunere nr. 479/19.04.2007 prin care s-au stabilit următoarele:
1) TVA respins la rambursare (regularizare eronată) în sumă de 694.088 lei;
2) TVA colectat suplimentar în intervalul ianuarie - decembrie 2006, calculata la baza impozabilă stabilită suplimentar în valoare de 6.449.030 lei, în cuantum de 1.225.315 lei;
3) TVA stabilită suplimentar de plata de 651.026 lei;
4) Majorări de întârziere aferente TVA de plată în cuantum de 191.669 lei.
Împotriva Deciziei de impunere nr.479/19.04.2007 a formulat contestație ce a fost respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 218/6.08.2007 emisă de direcția Generală de Soluționare a contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Reclamanta a criticat pentru netemeinicie și nelegalitate atât Decizia nr. 218/6.08.2007 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală cât și Decizia de impunere nr. 479/19.04.2007 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C -, solicitând anularea în tot a acestor acte administrative fiscale pentru următoarele considerente:
Prin Decizia de impunere nr. 479/2007 s-a stabilit TVA colectată suplimentar - în cuantum de 1.225.315 lei și baza impozabilă stabilită suplimentar - în cuantum de 6.449.030 lei și, deși a contestat aceste sume, ele au fost menținute și în considerentele Deciziei nr. 218/6.08.2007 a Direcției Generale de soluționare a contestațiilor.
Consideră reclamanta că s-a procedat incorect de către organele de inspecție fiscală la "întregirea bazei impozabile a TVA" în conformitate cu prevederile art. 137 alin.1 din lit.a din Legea nr. 571/2003, cu următoarele sume:
1) cheltuielile aferente contractului de delegare de gestiune 53.061,53 lei,
2) cheltuielile aferente contractului de delegare de gestiune înregistrate de agentul economic în contul 2331 - 6.516.548,22 lei,
3) cheltuieli cu amortizarea facturată - 308.415,37 lei,
4) total cheltuieli (1+2+3) - 6.261.194,38 lei,
5) cota de cheltuieli administrative (4x3%) - 187.835,83 lei,
6) baza de impozitare rezultată în urma controlului (4+5) - 5.449.030,21 lei,
7) TVA colectată suplimentar de echipa de inspecție - 1.225.315,74 lei, întrucât această operațiune, care nu este prevăzută la articolul invocat, are la baza constatarea organului de soluționare a contestației și a echipei de inspecție ca societatea reclamantă a înregistrat eronat în contul contabil 231 "investiții în curs" suma de 6.516.548,22 lei, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de punctul 4.25 din nr. 306/2002 și anume cele referitoare la recunoașterea drept active corporale a investițiilor efectuate de reclamantă la imobilele preluate de la Consiliul Județean C în baza contractului de delegare a gestiunii nr. 1/12.07.2004.
A arătat reclamanta că prin această interpretare s-a majorat baza de impozitare a TVA, inclusiv cu o cotă de cheltuieli administrative de 3%, pentru care de asemenea nu este precizat temeiul legal, cu consecința calculării TVA de 1.225.315,74 lei.
Art. 137 alin.1 lit.a din Legea nr. 571/2003 la care se face referire, prevede că baza de impozitare pentru livrări de bunuri și prestări de servicii o constituie contrapartida obținută sau care urmează a fi obținută, adică prețul și sumele de încasat.
În opinia reclamantei, s-a apreciat în mod eronat că sumele reprezentând investiții efectuate în anul 2006 la imobilele preluate de la Consiliul Județean C în sumă de 6.516.548,22 lei, nu reprezintă active corporale conform punctul 4.25 din nr. 306/2002 pentru aprobarea reglementărilor contabile simplificate întrucât pentru recunoașterea unui activ corporal norma contabilă prevede pe de o parte estimarea generării de către acesta de beneficii economice viitoare și pe de altă parte condiția de evaluare credibilă.
A mai susținut reclamanta că lucrările efectuate de societate la imobilele preluate în locație de gestiune au fost înregistrate în evidența contabilă a societății și recunoscute drept imobilizări, întrucât,
a)efectuarea investițiilor de către reclamantă este o consecință a contractului de delegare a gestiunii, care la art. 4.1 alin.10 prevede obligația de executare de către locatar a programelor de investiții aprobate prin hotărâri ale locatorului. Aceste investiții au fost executate la imobilele locatorului, imobile care conform prevederilor legale reprezintă mijloace fixe.
b)în ceea ce privește identificarea și recunoașterea activelor corporale trebuie avute în vedere dispozițiile Legii nr. 15/1994 republicată privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, care încă de la art. 1 precizează că "societățile care desfășoară activități economice și care imobilizează capital în active corporale și necorporale supuse deprecierii vor amortiza capitalul angajat ".
Sunt considerate mijloace fixe, conform art. 3 alin.2, obiectul sau complexul de obiecte ce se utilizează ca atare și îndeplinesc cumulativ două condiții:
1) are o valoare de intrare mai mare decât limita stabilită prin HG nr. 1553/2003 privind reevaluarea imobilizărilor corporale și stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe, respectiv 1.500 lei.
2) are o durată normală de utilizare mai mare de un an.
c)investițiile efectuate la imobilele preluate în gestiune se încadrează în prevederile art. 4 din Legea nr. 15/1994 republicată, care consideră drept mijloace fixe amortizabile investițiile efectuate la mijloacele fixe luate în chirie. contabilă a investițiilor efectuate la mijloace fixe concesionate, închiriate sau luate în locație de gestiune se face în conformitate cu prevederile art. 11 alin.2-3, de către agentul economic care a efectuat investiția, pe perioada contractului.
d)încadrarea și recunoașterea fiscală a investițiilor efectuate se regăsește la art. 24 alin.3 pct.a din Legea nr. 571/2003, în care se precizează că "sunt considerate mijloace fixe amortizabile investițiile efectuate la mijloace fixe care fac obiectul unor contracte de închiriere, concesiune, locație de gestiune sau alte asemenea".
e)în conformitate cu prevederile pct.4.25 din 306/2002 pentru aprobarea contabile simplificate, armonizate cu directivele europene, un activ trebuie recunoscut în bilanț dacă se estimează ca va genera beneficii economice, pentru persoana juridică și costul activului poate fi evaluat în mod credibil.
Societatea reclamantă a estimat, la data efectuării înregistrărilor, că aceste active vor genera beneficii economice având în vedere următoarele:
- faptul că realizarea investițiilor era o obligație asumată prin contractul de delegare a gestiunii, în baza căruia urma să realizeze venituri,
- amortizarea activelor respective se va regăsi ca element distinct în cadrul tarifului de administrare anual, baza pentru calcularea directă a profitului reclamantei.
Referitor la cota de cheltuieli administrative de 3% din care a rezultat o bază de impunere suplimentară de 187.835,83 lei, apreciază reclamantul calculul neîntemeiat, întrucât pe eop arte nu se încadrează în prevederile Codului fiscal iar pe de altă parte, cota respectivă nu se regăsește în contabilitatea reclamantei și nici nu este utilizat în decontarea contractului de delegare a gestiunii.
În ceea ce privește TVA de plată în sumă de 651.026 lei precum și majorările de întârziere în cuantum de 191.669 lei, arată reclamanta că aceste obligații sunt consecința TVA stabilită suplimentar în sumă de 1.225.315 lei, astfel că soluționarea acesteia din urmă atrage în mod automat anularea primelor două.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 112-114 Cod pr. Civilă, art. 218 alin.(2) din OG nr. 92/2003 republicată, art. 11 din Legea nr. 554/2004.
În dovedire acțiunii reclamanta a depus la dosar înscrisuri, respectiv documentația care a stat la baza emiterii actelor administrative contestate.
Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor legal citată a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată.
În ce privește afirmația reclamantei potrivit căreia nu este precizat temeiul legal în baza căruia organul fiscal a procedat la operațiunea de reîntregire a bazei impozabile, pârâta a arătat următoarele:
În perioada verificată, activitatea preponderență a reclamantei a fost cea desfășurată în baza contractului de delegare gestiune nr.1/ 12-07.2004, încheiat cu Consiliul Județean C, ce a avut la bază dispozițiile OG nr.71/2002 și nr.2/21.01.2004, nr.4/21.02.2004 și nr.118/01.07.2004, obiectul acestuia constituind-ul predarea gestiunii bunurilor aparținând domeniului public și privat județean, valoarea contractului pe anul 2006 în sumă de 2.495.832,12 lei inclusiv TVA fiind stabilită prin actul adițional nr.1/30.03.2006, valoarea lunară a facturii fiind de 207.986,12 lei.
Analizând cuprinsul anexei nr.1 la actul adițional în care este prezentat tariful de operare, prin raportare la dispozițiile art.38 din OG nr.71/2002, organul fiscal a constatat că reclamanta a respectat prevederile acestui articol cu privire la modul de fundamentare a tarifului practicat, mai puțin însă includerea în tarif a cheltuielilor reprezentând investiții aferente bunurilor imobile aflate în proprietatea Consiliului Județean, în sumă de 6.516.548,22 lei, sumă ce a fost înregistrată de reclamantă în contul 231 - imobilizări în curs.
Aceste investiții ce constau în lucrări de reparații, reabilitare și întreținere au fost efectuate la imobile aparținând domeniului public, în care își desfășoară activitatea instituții și servicii publice aflate sub autoritatea Consiliului Județean
A apreciat pârâta că reclamanta în mod eronat a amortizat cheltuielile de întreținere și reparații efectuate la imobile aparținând domeniului public întrucât acestea nu constituie mijloace fixe amortizabile din punct de vedere al reglementărilor contabile aprobate prin 306/2002 și ale dispozițiilor Codului fiscal ci trebuia să fie recuperate integral prin tarifele facturate Consiliului Județean C și nu parțial recuperând doar amortizarea aferentă investițiilor respective.
Totodată, raportat la prevederile pct.2.1 din actul adițional, a rezultat că reclamanta nu a efectuat regularizarea între valoarea tarifului de operare estimată la începutul anului 2006 și valoarea tarifului de operare efectivă de la finele anului 2006, constatându-se că s-au efectuat cheltuieli suplimentare față de cele estimate de a se realiza în sumă de 53.061,53 lei ce nu au fost facturate Consiliului Județean, cheltuieli la care se adaugă o cotă de 3% re4prezentând profitul societății și TVA de 19%.
Prin urmare, raportat la prevederile art.137 alin.1 lit.a din Legea nr.571/2003, a concluzionat pârâta că societatea avea obligația facturării lunare a tarifului de administrare în care să fie inclusă valoarea investițiilor efectuate la imobilele luate în gestiune în baza contractului de delegare de gestiune, tariful reprezentând contrapartida ce urmează a fi obținută de prestator din partea beneficiarului conform contractului de delegare de gestiune.
În ceea ce privește invocarea de către reclamantă a faptului că organele de inspecție fiscală au interpretat în mod eronat prevederile pct.4.25 din 306/2002 referitoare la recunoașterea unui activ corporal, arată pârâta că începând cu data de 01.01.2006 a intrat în vigoare 1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, ce abrogă 306/2002 și care la pct.87 definește noțiunea de imobilizări corporale.
Astfel, pentru ca investițiile efectuate de reclamantă să poată fi încadrate în categoria imobilizărilor corporale trebuie să îndeplinească cumulativ cele două condiții, ori "investițiile " înregistrate în contul 231 - imobilizări în curs reprezintă reparații, reabilitări și modernizări efectuate la imobile ce aparțin domeniului public de interes general, preluate de reclamantă în gestiune delegată.
În nici un caz aceste imobile nu pot fi utilizate de către operatorul de servicii în scopuri economice sau pentru scopuri administrative proprii, astfel încât înregistrarea acestor investiții în contul 231, nu îndeplinesc cerința de bază precizată în actul normativ menționat pentru aprobarea contabile simplificate pentru a fi considerate imobilizări corporale, respectiv nu generează și nu pot genera beneficii economice pentru operatorul de servicii.
Aceste investiții au fost finanțate din bani publici prin majorări de capital de către asociatul unic al reclamantei, iar aceasta a dedus nejustificat TVA aferentă achizițiilor de bunuri și servicii destinate întreținerii imobilelor la care s-au efectuat "investițiile".
Referitor la realizarea unor investiții așa cum susține reclamanta arată pârâta că acestea ar fi putut fi realizate numai în baza hotărârii Consiliului Județean, care este și asociatul unic al societății, hotărâre prin care a fost aprobat contractul de delegare de gestiune și numai prin act adițional.
Așa cum se poate observa chiar din cuprinsul contractului, lucrările de investiții nu fac obiectul acestui contract, lucrări care în conformitate cu dispozițiile art. 21 din OG nr. 71/2002 privind organizarea și funcționarea serviciilor de administrare a domeniului public și privat de interes local, rămân în proprietatea operatorilor pe toată durata contractului.
Consideră pârâta că reclamanta a dat o interpretare proprie prevederilor art. 24 alin.3 din Legea nr. 571/2003, apreciind că aceste investiții, sunt considerate mijloace fixe amortizabile, amortizarea activelor regăsindu-se ca element distinct în cadrul tarifului de administrare anual.
Ori, imobilele la care s-au efectuat investițiile de către reclamantă, nu îndeplinesc condiția necesară și esențială spre a fi considerate mijloace fixe amortizabile, ele fiind preluate doar pentru a fi întreținute și reparate contra unui tarif de administrare și nu pentru a fi utilizate în producția, prestarea de servicii pentru a fi închiriate terților sau în scopuri administrative de către cel care le-a dobândit în temeiul respectivelor contracte.
În ceea ce privește calcularea de către organele de inspecție fiscală a cotei de 3% reprezentând cheltuieli administrative la diferențele neincluse în tariful de operare pe anul 2006, solicită pârâta să se constate că odată cu stabilirea diferenței între valoarea investițiilor nefacturate în sumă de 6.516.548,22 lei și amortizarea în sumă de 308.415,37 lei facturată eronat și a cheltuielilor suplimentare în sumă de 53.061,53 lei rezultată ca urmare a neregularizării tarifului de administrare pe anul 2006, s-a calculat și cota de cheltuieli administrative de 3% sumă ce intră în calculul taxei pe valoarea adăugată colectată. Cota de 3% este stabilită prin anexa nr. 1 la Actul adițional nr. 1/30.03.2006 prin tariful de administrare pe anul 2006, acesta reprezentând astfel, un element al tarifului de operare ce trebuie facturat obligatoriu, potrivit art. 1.1 la actul adițional.
În atare situație, potrivit art.137 alin1 lit.a din Legea nr.571/2003, reclamanta avea obligația să includă în baza de impozitare a taxei pe valorarea adăugată, reprezentată în acest caz de valoarea contrapartidei ce urmează a fi obținută de prestator de la beneficiar, stabilită prin contractul de delegare de gestiune, și cota de 3% de profit sau cheltuieli administrative.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice C -, legal citată a formulat întâmpinareprin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca nefondată, susținând în esență aceleași apărări ca și pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.
La solicitarea reclamantei în cauză a fost administrată proba cu expertiză contabilă.
Examinând cauza prin prisma probelor administrate, instanța constată că acțiunea este nefondată.
Prin Decizia nr.218/06.08.2007 pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - direcția generală de soluționare a contestațiilor a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamanta - Public și Privat Județean SRL împotriva Deciziei de impunere nr.479/19.04.2007 emisă în baza raportului de inspecție fiscală din data de 17.04.2007, prin care s-a stabilit suma de plată în cuantum de 842.695 lei ( TVA - 651.026 lei și majorări de întârziere de 191.669 lei. ).
Soluționând contestația, organul administrativ fiscal a reținut următoarele referitor la TVA colectată în sumă de 1.225.315, 37 lei stabilită cu ocazia inspecției fiscale:
În ceea ce privește diferența între suma de 6.516.548,22 lei reprezentând valoarea investițiilor nefacturată și suma de 308.415,37 lei reprezentând amortizarea investițiilor facturată eronat, s-au constatat următoarele:
Reclamanta a fost înființată prin hotărâri ale Consiliului Județean C, este organizată ca societate comercială de interes public județean și funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară, are ca asociat unic Județul C reprezentat prin Președintele Consiliului Județean și are ca obiect principal de activitate administrarea imobilelor aparținând domeniului public și privat al județului C în scopul desfășurării corespunzătoare a activității instituțiilor și serviciilor publice aflate sub autoritatea Consiliului Județean
În anul 2006 activitatea preponderentă a societății a fost cea desfășurată în baza contractului de delegare de gestiune nr.1/12.07.2004, cu durată nelimitată încheiat cu Consiliul Județean C în temeiul dispozițiilor OG nr.71/2002 aprobată prin Legea nr.3/2003.
Potrivit cap.IV din Contract, locatorul are următoarele obligații:
- să predea și să pună la dispoziția locatarului bunurile imobile aparținând domeniului public și privat județean, pe bază de inventar
- să analizeze și să aprobe programul de investiții, modernizări, reparații și extinderi ce urmează a se realiza de locatar
- să verifice periodic nivelul de calitate al serviciilor furnizate și să achite contravaloarea prestațiilor
locatarul are următoarele obligații:
- să preia gestiunea bunurilor aparținând domeniului public și privat județean și a serviciilor aferente acestora
- să încaseze contravaloarea serviciilor prestate
- să execute programele de investiții aprobate prin Hotărâri ale Consiliului Județean
Totodată, la art.9 din capitolul IX se prevede că toate activitățile pe care locatarul le va desfășura în scopul îndeplinirii obiectului de activitate și al contractului sunt și vor fi considerate a fi efectuate în numele și pentru Consiliul Județean
De asemenea, potrivit art.2 din actul adițional nr.1/30.06.2006, tariful de administrare aprobat de locator aferent serviciilor prestate pe anul2006 de locatar este în sumă de 2.495.832,12 lei inclusiv TVA, iar valoarea facturii lunare este de 207.986,01 lei inclusiv TVA. Iar pct.2.1 din actul adițional prevede că la finele exercițiului financiar 2006, locatorul este de acord cu o eventuală regularizare a tarifelor.
Prin anexa 1 la actul adițional este fundamentat tariful de administrare anual, care cuprinde: cheltuieli materiale, utilități, consumuri externe, cheltuieli cu personalul, impozite și taxe, amortizări, cheltuieli generale - bază de calcul profit, profit 3% / total servicii, TVA 19% / total deviz.
Ca urmare a inspecției fiscale a rezultat că societatea nu a efectuat regularizarea între valoarea tarifului de operare estimată la începutul anului 2006 și cea efectivă de la finele anului, rezultând cheltuieli suplimentare în sumă de 53.061,53 lei, nefacturate către Consiliul Județean, la care se adaugă cota de profit de 3% și cota de TVA de 19%.
A mai rezultat că societatea nu a inclus în tariful de administrare pe anul 2006 valoarea lucrărilor de reparații, reabilitare și întreținere în sumă de 6.516.548,22 lei, sumă ce a fost înregistrată de societate în contul 231- imobilizări în curs deși aceste prestări de servicii au fost efectuate la imobile proprietatea Consiliului Județean.
Totodată s-a reținut că societatea a inclus eronat în tariful de administrare cheltuieli în sumă de 308.415,37 lei reprezentând amortizarea investițiilor înregistrate în contul 231.
Prin urmare s-a procedat la reîntregirea bazei impozabile a TVA cu diferența între valoarea investițiilor nefacturate în sumă de 6.516.548,22 lei și amortizarea în sumă de 308. 415,37 lei, facturată eronat, precum și cu suma de 53.061,53 lei reprezentând cheltuieli suplimentare rezultate ca urmare a faptului că nu s-a efectuat regularizarea tarifului de administrare pe anul 2006.
S-a reținut de organul fiscal că față de prevederile art.137 alin.1 lit.a din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, societatea avea obligația facturării lunare a tarifului de administrare în care să fie inclusă valoarea integrală a investițiilor efectuate la imobilele luate în gestiune în baza contractului de delegare de gestiune, tariful reprezentând contrapartida ce urmează a fi obținută de prestator din partea beneficiarului, conform contractului de delegare de gestiune.
Invocând dispozițiile art.87 ( privind imobilizările corporale ) din nr.1752/2005 ce abrogă nr.306/2002, art.24 alin.2 și 3 lit.a), art.24 (11) lit.a,b,c din Legea nr.571/2003 ( privind mijlocul fix amortizabil și amortizarea fiscală ) organul fiscal a concluzionat că investițiile efectuate de societate în anul 2006, respectiv lucrările de reparații, reabilitare și întreținere a imobilelor luate în gestiune delegată, nu reprezintă imobilizări corporale utilizate în scopul obținerii de venituri pentru - Public și Privat Județean SRL, nu sunt amortizabile și nu sunt investiții efectuate la imobilele preluate în gestiune delegată din surse proprii, contravaloarea acestor prestări de servicii fiind recuperată prin tariful de administrare stabilit de Consiliul Județean
Mai mult, s-a reținut că potrivit prevederilor art.12 alin.1 din OG nr.71/2002 în baza căreia a fost încheiat contractul de delegare de gestiune, societatea are calitate de operator de servicii iar potrivit art.40 alin.1 aceasta este obligată să aplice prețurile și tarifele avizate și aprobate, conform art.39 alin.2, de Consiliul Județean.
Referitor la suma de 187.835.83 lei reprezentând cheltuieli de administrare de 3%, s-a reținut că societatea, potrivit dispozițiilor art.137 alin.1 lit.a din Legea nr.571/2003, avea obligația să includă în baza de impozitare a TVA colectată, reprezentată în acest caz de valoarea contrapartidei ce urmează a fi obținută de prestator de la beneficiar, stabilită prin contractul de delegare de gestiune de către locator, de comun acord cu locatarul, și cota de 3% de profit și sau cheltuieli administrative, așa cum au fost denumite de organele fiscale, aceasta deoarece a fost înlăturată motivația contestatoarei potrivit căreia această cotă nu se regăsește în contractul de delegare de gestiune, pe considerentul că această cotă reprezintă un element al tarifului de operare ce trebuia facturat obligatoriu locatarului.
În esență, reclamanta susține că s-a apreciat în mod eronat că sumele reprezentând investiții efectuate în anul 2006 la imobilele preluate de la Consiliul Județean în sumă de 6.516.548,22 lei nu reprezintă active corporale conform punctului 4.25 din nr.306/2002, art.1, art.3 alin.2, art.4 din Legea nr. 15/1994, art.24 alin.3, pct.a din Legea nr.571/2003.
Curtea apreciază că soluția organului fiscal este legală deoarece reclamanta nu îndeplinește condițiile prevăzute de textele de lege invocate.
Potrivit art.12 din OG nr.71/2002 în cazul gestiunii delegate autoritățile administrației publice locale pot apela pentru realizarea serviciilor la unul sau mai mulți operatori, cărora le încredințează, în totalitate sau numai în parte, în baza unui contract de delegare a gestiunii, sarcinile și responsabilitățile proprii cu privire la gestiunea propriu-zisă a serviciilor, precum și la administrarea și exploatarea infrastructurii edilitar-urbane, necesare realizării serviciilor, iar art.13 alin.6 și 7 prevede anexele ce trebuie în mod obligatoriu să însoțească contractul de delegare a gestiunii, respectiv elementele pe care cesta trebuie să le cuprindă.
Prin contractul de locație de gestiune nr.1/2004 Consiliul Județean Cap redat către - Public și Privat Județean SRL gestiunea bunurilor aparținând domeniului public și privat județean și a serviciilor publice de administrare a domeniului public și privat județean, în schimbul plății unui tarif stabilit prin actul adițional nr.1/2006. Conform art.9 Cap.IX din contract, activitățile urmau să fie efectuate în numele și pentru Consiliul Județean în calitate de asociat unic al societății.
Având în vedere că investițiile trecute de reclamantă în contul 231 - imobilizări în curs reprezintă de fapt, conform contractului, reparații, reabilitări și modernizări efectuate la imobilele ce se află în proprietatea Consiliului Județean C, preluate în gestiune delegată, acestea nu se încadrează în categoria imobilizărilor corporale așa cum sunt definite la pct.87 din nr.1752/2005 ce abrogă dispozițiile nr.360/2002, întrucât nu sunt utilizate pentru activități economice sau în scopuri administrative proprii societății, aducătoare de venituri. Mai mult, aceste investiții au fost din bani publici, prin majorări de capital social de către asociatul unic, Consiliul Județean, nefiind astfel îndeplinită condiția privind sursele proprii.
Nu sunt îndeplinite în speță nici condițiile prevăzute de art.24 alin.2 din Legea nr.571/2003 pentru ca o imobilizare corporală să fie mijloc fix întrucât nu sunt deținute și utilizate în producția, livrarea sau prestarea de servicii care să genereze beneficii economice pentru societate în calitate de operator de servicii, conform contractului de delegare de gestiune.
De asemenea, investițiile realizate de reclamantă nu pot fi considerate mijloace fixe amortizabile în sensul art.24 alin.3 lit.a din Legea nr.571/2003 întrucât imobilele la care s-au efectuat investițiile au fost preluate doar pentru a fi întreținute și reparate contra unui tarif de administrare.
Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere că imobilele preluate în gestiune delegată de către reclamantă fac parte din patrimoniul Consiliului Județean C, nefiind supuse amortizării, conform dispozițiilor art.5 din Legea nr.15/1994.
În sensul celor arătate mai sus au fost și concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză la solicitarea reclamantei.
În ceea ce privește cota de cheltuieli administrative de 3%, vor fi înlăturate ca nefondate susținerile reclamantei în sensul că nu se încadrează în prevederile Codului Fiscal și că nu se regăsește în contabilitatea societății și nici nu este utilizat în decontarea contractului de delegare a gestiunii.
Organul fiscal a reținut în mod corect că această cotă de 3% este stabilită prin Anexa nr.1 la Actul adițional nr.1/2006 prin tariful de administrare pe anul 2006 și reprezintă un element al tarifului de operare ce trebuia facturat obligatoriu, în conformitate cu dispozițiile art.1.1 din acesta și trebuia să fie inclusă în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, în conformitate cu dispozițiile art.137 alin.1 lit.a din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de reclamantă sunt nefondate, Curtea urmează a respinge contestația.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiuneaformulată de reclamanta - DOMENIUL P ȘI PRIVAT JUDEȚEAN SRL, cu sediul în C,-, - în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, cu sediul în B,-, sect.5 și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PE -, cu sediul în C,-,ca nefondată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 24 Aprilie 2009.
Președinte, - - - |
Grefier, - - |
tehnoredactat hot.jud.-- -/5 ex.
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban
