Anulare act administrativ . Sentința 176/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR.176
Ședința publică din data de 12 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată, potrivit Legii contenciosului administrativ, de contestatorul-, domiciliat în Câmpina,-, județul P, în contradictoriu cu intimațiiINSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în B, sector 5,- și INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE, cu sediul în P,-, județul
Cerere timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 39 lei, potrivit chitanței nr.- din 30.12.2008 și timbre judiciare în valoare de 1,50 lei, aflate la fila 3 dosar Tribunal
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns consilier juridic reprezentând intimații Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul Județean de Poliție P, lipsă fiind contestatorul -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având cuvântul consilier juridic pentru intimații Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul Județean de Poliție P, arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Având cuvântul pe fond, pentru intimații Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul Județean de Poliție P, consilier juridic, solicită respingerea contestației avându-se în vedere motivele arătate în întâmpinare, cu precizarea că, în ceea ce privește contestația formulată de celălalt coleg, a fost respinsă ca neîntemeiată.
CURTEA
Deliberând asupra contestației de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, sub nr-, contestatorul, în contradictoriu cu intimații Inspectoratul Județean de Poliție P și Inspectoratul General al Poliției Române, a solicitat anularea dispoziției nr. 2698/15.12.2008 emisă de Inspectorul General al Politiei Române, prin care s-a dispus sancționarea sa disciplinară cu, amânarea în gradul profesional următor pe o perioada de un an", anularea dispoziției nr. 831.239/22.11.2008 a Inspectorului șef din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție P, prin care s-a dispus sancționarea disciplinară cu,destituirea din poliție" și suspendarea executării actului administrativ - dispoziția de sancționare nr. 2698/15.12.2008, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, cu obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că în cuprinsul dispozițiilor pe care le contestă se menționează faptul că a comis abaterea disciplinară de,comportare necorespunzătoare în societate care a adus atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiul instituției", respectiv că în data de 14.09.2008 a fost implicat intr-un eveniment rutier, iar cu ocazia verificărilor efectuate a dat dovada de inconsecventă, respectiv de retractare a afirmațiilor inițiale cu privire la identitatea conducătorului auto, că a încercat să inducă în eroare lucrătorii desemnați să efectueze cercetările, făcând astfel imposibilă administrarea unor probe esențiale in soluționarea cauzei, susținând că starea de șoc și de ebrietate din acea seară a determinat inconsecvența declarațiilor, iar retractarea declarațiilor nu există.
Totodată, reclamantul a invocat excepția nelegalității Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 400/29.10.2004, privind regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administrației și Internelor, arătând că polițiștii sunt funcționari publici, le sunt aplicabile disp. Legii nr.188/1999, care completează Legea nr. 360/2002, iar răspunderea disciplinară este reglementată de HG nr.1210/2003, și nu de Ordinul MAI nr.400/2004, care contrazice actele normative în a căror aplicare a fost emis.
A susținut că măsura sancționării sale disciplinare este nelegală și netemeinică, întrucât dispoziția de sesizare nr. -/2.10.2008, emisă de inspectorul-sef al Inspectoratului Județean de Politie P, nu cuprinde elementele prevăzute de art. 24 alin. 2 lit. a, c si din nr.HG 1210/2003 privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină și a comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor publice.
A mai arătat contestatorul că nu se poate reține în cauză existența unei fapte susceptibile de a fi abatere disciplinară, întrucât cei care au efectuat cercetarea prealabilă nu au respectat deontologia profesională, sunt toți lucrătorii implicați în verificarea evenimentului din seara de 14-15.09.2008 și cei care efectuau cercetarea prealabilă a sa, sunt cei care au fost în componența consiliului de disciplină, că sancțiunea a fost aplicată de o persoană care nu avea competența de a aplica sancțiunea de destituirea din poliție, respectiv de către inspectorul-sef al IJP P, încălcându-se prev. art. 17 lit. din Ordinul MAI nr. 400/2004 și art. 15 din Legea nr. 360/2002.
Contestatorul a învederat instanței că la data de 26.11.2008 a depus contestație la Inspectoratul General al Poliției Române, înregistrată la intimată sub nr. 98673, împotriva dispoziției de sancționare nr. -/22.11.2008 a inspectorului-sef al IJP P, prin care a motivat nelegalitatea acesteia, însă prin răspunsul cu nr. -/22.12.2008, formulat de către Inspectoratul Județean de Poliție P în numele Inspectoratului General al Politiei Romane, i s-a comunicat faptul că i s-a admis contestația, dar i s-a aplicat o sancțiune disciplinară mai ușoară, fără a se arăta dovezile sau a se specifica respingerea aspectelor privind nelegalitatea cercetării disciplinare efectuate și a măsurii luate de către Inspectoratul Județean de Poliție
Intimatul Inspectoratul Județean al Poliției Paf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetentă materială a instanței, arătând că Inspectoratul General al Poliției Române este o autoritate publică centrală și în speță sunt aplicabile dispozițiile art.10 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr.544/2004, potrivit cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează, pe fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
La termenul de judecată din data de 12.05.2009, tribunalul a pus în discuția părților excepția de necompetență materială invocată de intimat, iar prin sentința nr. 317 din 19.05.2009, a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Prahova -Secția comercială și de contencios administrativ și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL PLOIEȘTI, cauza fiind înregistrată pe rolul acesteia sub nr-.
Intimata Inspectoratul de Poliție al Județului Pad epus întâmpinare la 28.08.2009, prin care a solicitat respingerea contestației, întrucât, în urma efectuării cercetării prealabile și a examinării obiecțiunilor formulate de, Consiliul de disciplină a constatat că acesta se face vinovat de comiterea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 57 lit.a și b din Legea nr. 360/2002 și art. 12 alin.1 lit.a și b din Ordinul MAI nr. 400/2004, acesta fiind actul normativ ce se aplică în ceea ce privește răspunderea disciplinară a personalului MAI, iar inspectorul-șef al IPJ P este competent a aplica sancțiunea "amânarea promovării în gradul profesional următor" ( filele 3-8).
La data de 09.09.2009, intimata Inspectoratul General al Poliției Române a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, întrucât se face vinovat de săvârșirea abaterilor reținute în sarcina sa, iar prin dispoziția nr.2698 din 15.12.2008 a fost admisă contestația și s-a aplicat contestatorului o sancțiune mai ușoară, respectiv "amânarea promovării în grad profesional superior pe o perioadă de numai un an", sancțiunea inițială fiind dispusă pe o perioadă de 3 ani, în materia răspunderii disciplinare a personalului MAI fiind aplicabile dispozițiile Ordinului MAI nr. 400/2004 (filele 75-79).
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Contestatorul este agent de poliție, își desfășoară activitatea în cadrul Inspectoratul Județean de Poliție P - Poliția stațiunii, raportul de serviciu al lui fiind reglementat de Legea nr. 360/2002, întrucât este funcționar public cu statut special, drepturile și obligațiile contestatorului sunt cele stabilite de acest act normativ, iar răspunderea disciplinară este reglementată de art. 41 din Legea nr. 360/2002 și de Ordinul MAI nr.400/2004, privind regimul disciplinar al personalului din cadrul MAI. Este adevărat că art. 79 alin.1 din Legea 360/2002 prevede că dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile Legii 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, însă această completare operează numai în ceea ce privește aspecte ale raportului de serviciu, nereglementate prin Legea privind statutul polițistului, ori acest act normativ special cuprinde dispoziții privind răspunderea disciplinară a polițiștilor, în a căror aplicare a fost emis Ordinul MAI 400/2004, în materia acestei răspunderi nefiind aplicabile disp. HG 1210/2003, ce a fost abrogată prin HG 1344/2007, aceste acte normative au caracter general în materia răspunderii disciplinare a funcționarilor publici, procedura reglementată fiind obligatorie atunci când nu există acte normative speciale, cum există în ceea ce privește răspunderea disciplinară a polițiștilor, astfel că excepția de nelegalitate invocată de către contestator, ca și apărare de fond, referitor la Ordinul MAI 400/2004, nu este întemeiată, acesta nu contravine Legii 188/1999, ci este conform Legii speciale ce reglementează statutul polițistului, respectiv nr.360/2002.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că, prin dispoziția - din 22.11.2008, agentul de poliție a fost sancționat disciplinar cu "amânarea promovării în gradul profesional superior" pe o perioadă de 3 ani, în conformitate cu art. 58 lit.c din Legea nr. 360/2002 și art. 17 lit.c din Ordinul MAI 400/2004, în sarcina sa reținându-se comiterea abaterilor disciplinare prev. de art. 57 lit.a și b din Legea nr. 360/2002 și art. 12 alin.1 lit.a și b din Ordinul MAI nr. 400/2004, respectiv comportare necorespunzătoare în societate, care a adus atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției și neglijență manifestată în îndeplinirea dispozițiilor primite de la șefii ierarhici (fila 19).
Răspunderea disciplinară a contestatorului a fost stabilită după efectuarea cercetării prealabile dispuse prin dispoziția din 18.09.2008, urmare sesizării intimatei IJP din 15.09.2008 (filele 41-43), contestatorul fiind citat pentru data din 23.09.2008 (filele 44-46), prin raportul din 30.09.2008 întocmit de comisarul-șef reținându-se în sarcina lui abaterile disciplinare prev. de art. 57 lit.a și b din Legea 360/2002 și art. 12 (1) lit.a și b din Ordinul MAI 400/2004.
După finalizarea cercetării prealabile a fost sesizat Consiliul de disciplină din cadrul IPJ P, constituit în baza dispoziției nr.280/I/b2 din 06.11.2008, care prin încheierea din 14.11.2008, după analizarea obiecțiunilor contestatorului, audiat de membrii acestui consiliu, a propus sancționarea agentului de poliție cu "amânarea promovării în gradul profesional" pe o perioadă de trei ani, sancțiune ce a fost aplicată contestatorului prin dispoziția nr. - din 22.11.2008 (filele 21-34, 19).
Contestatorul a contestat dispoziția emisă de șeful IPJ P, iar prin dispoziția nr.2698 din 15.12.2008, Inspectorul General al Poliției Române a admis contestația și a aplicat lui o sancțiune mai ușoară, respectiv "amânarea promovării în gradul profesional" pe o perioadă de un an, dispoziția emisă de IGPR fiind legală și temeinică, faptele au fost corect reținute în sarcina polițistului, impunându-se, însă, aplicarea unei sancțiuni mai puțin aspre, răspunderea disciplinară a contestatorului fiind legal și corect stabilită.
În ceea ce privește susținerile acestuia, potrivit cărora dispoziția nr.- din 02.10.2008, ce reprezintă, în fapt, raportul de cercetare prealabilă nr. - din 30.09.2008 (filele 37-40), în baza căruia a fost sesizat Consiliul de disciplină, nu cuprinde elementele prevăzute la art. 24 alin.2 lit.a,b,c și d din HG 1210/2003, Curtea constată că dispozițiile legale precizate de către contestator sunt abrogate prin HG 1344/2007, în acest nou act normativ există dispoziții similare, care nu au aplicabilitate în ceea ce privește răspunderea disciplinară a polițistului, materie reglementată de Legea nr. 360/2002 și de Ordinul MAI 400/2004, acte normative în baza cărora s-a efectuat cercetarea prealabilă, raportul întocmit la 30.09.2008 de comisarul-șef cuprinzând analiza faptelor evidențiate în materialul de sesizare, probele administrate în cadrul cercetării prealabile și concluziile persoanei desemnate să o efectueze, în baza acestui raport fiind sesizat Consiliul de disciplină din cadrul IJP
Referitor la susținerea contestatorului, potrivit căreia nu există o faptă susceptibilă de a fi abatere disciplinară, iar cercetarea prealabilă nu a fost efectuată în conformitate cu Ordinul MAI 400/2004, Curtea constată că nu este întemeiată, din înscrisurile depuse la dosar rezultă fără dubiu că procedura cercetării prealabile reglementată de Ordinul MAI nr.400/2004 a fost respectată în totalitate, contestatorul a fost audiat, obiecțiunile sale au fost analizate, în mod corect reținându-se în sarcina sa comiterea abaterilor disciplinare prev. de art. 57 lit.a și b din Legea 360/2002, privind statutul polițistului și art. 12 alin.1 lit.a și b din Ordinul MAI 400/2004, respectiv comportare necorespunzătoare în serviciu și societate, ce a adus atingere onoarei, probității profesionale a polițistului și prestigiului instituției și neglijență în îndeplinirea dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume stabilite de lege. În situația în care contestatorul avea obiecțiuni cu privire la componența Consiliului de disciplină, putea să formuleze cereri de recuzare a membrilor acestuia în conformitate cu art. 47 din Ordinul MAI nr.400/2004.
Nici apărarea contestatorului, potrivit căreia nu au fost respectate prev. art. 39 lit.e din Ordinul MAI 400/2004, respectiv proporționalitate între abaterea disciplinară și sancțiunea propusă, nu va fi luată în considerare, întrucât în sarcina lui au fost reținute două abateri disciplinare grave, iar Inspectorul General al Poliției Române, apreciind asupra proporționalității, a redus durata sancțiunii aplicate la un an, fiind respectat întru totul acest principiu.
De asemenea, nu este întemeiată nici susținerea, potrivit căreia sancțiunea nu putea fi aplicată de inspectorul șef al IPJ P fiind încălcate prevederile art. 17 lit.c din Ordinul MAI 400/2004 și art. 15 din Legea 360/2002, întrucât, în conformitate cu art. 15 lit.c din Legea privind statutul polițistului, acordarea gradelor profesionale se face prin avansare de către Inspectorul General al Poliției Române și șefii celorlalte structuri ale MAI, potrivit competențelor stabilite prin ordinul ministrului, art. 52 alin.1 din Ordinul MAI 600/2005 privind aprobarea competențelor de gestiune a resurselor umane, acordarea gradelor profesionale agenților de poliție din cadrul unui inspectorat județean este de competența acestei unități, prin inspectorul-șef, iar în anexa 2 la ordinul MAI 400/2004 se statuează expres că șeful Inspectoratului Județean de Poliție are dreptul să aplice această sancțiune disciplinară agenților de poliție.
În ceea ce privește critica contestatorului privind admiterea numai în parte a contestației formulate la IGPR, deși conducerea acestei intimate a considerat neîndreptățită aplicarea unei sancțiuni disciplinare, fiind ignorate aspectele de nelegalitate semnalate prin contestație, Curtea constată că nu este întemeiată, prin dispoziția nr. 2698 din 15.12.2008 Inspectorul General al Poliției Române a analizat toate susținerile polițistului din contestație, pe care le-a înlăturat pertinent, concluzionând că polițistul s-a aflat la volanul autoturismului în data de 15.09.2008, justificarea refuzului de a declara cine a fost conducătorul autovehiculului, pe fondul influenței băuturilor alcoolice și a emoțiilor, nu este fondată, iar aspectele semnalate în buletinul de eveniment din 15.09.2008, referitoare la identitatea conducătorului auto, nu au fost menționate în actul administrativ de sancționare, abaterile reținute în sarcina polițistului vizând latura disciplinară, nu pe cea penală, în sarcina lui reținându-se comiterea celor două abateri disciplinare pentru care a fost sancționat, inspectorul general reducând durata aplicabilității sancțiunii la un an, dând eficiență principiului proporționalității dintre fapta comisă și sancțiunea aplicată.
De asemenea, Curtea va înlătura și susținerea potrivit căreia au fost încălcate principiile de drept comun "orice faptă nedovedită este considerată că nu există" și "in dubio pro reo", întrucât, din întreg materialul probator administrat în cadrul cercetării prealabile și în fața Consiliului de disciplină, rezultă că a săvârșit cele două abateri disciplinare, în ceea ce privește comiterea faptelor nu există nici un dubiu, neexistând dubiu nici în îndeplinirea celeilalte condiții a răspunderii disciplinare, respectiv vinovăția.
În ceea ce privește capătul de cerere având va obiect suspendarea executării dispoziției de sancționare nr. 2699 din 15.12.2008, Curtea constată că admisibilitatea acesteia este condiționată de îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența unui caz bine justificat, așa cum este definit de art. 2 lit.t și prevenirea unei pagube iminente definită de art. 2 lit.ș din acest act normativ.
Susținerile contestatorului, potrivit cărora, urmare emiterii dispoziției de sancționare, a fost apreciat în mod nejustificat și nelegal cu un alt calificativ pentru activitatea desfășurată, urmând să i se rețină și din drepturile salariale, ce ar reprezenta caz bine justificat care să impună suspendarea executării dispoziției de sancționare, nu creează o îndoială serioasă asupra legalității dispoziției nr.2698 din 15.12.2008, întrucât privesc aspecte ulterioare emiterii acestei dispoziții, care, în fapt, nici nu au fost dovedite, împrejurările menite să creeze o îndoială fiind necesar a viza actul contestat, astfel că această condiție nu este îndeplinită.
De asemenea, nu este îndeplinită nici condiția pagubei iminente, întrucât prin decizia nr.2698 din 15.12.2008 nu s-a luat nicio măsură în ceea ce privește cuantumul drepturilor salariale ce se cuvin contestatorului.
Nici cererea reclamantului privind obligarea pârâtei IJP să-i elibereze înscrisuri de pe întregul dosar de cercetare prealabilă nu este întemeiată, întrucât această intimată a depus la data de 28.08.2009 întâmpinare și toate actele ce au fost întocmite de instituție în procedura de stabilire a răspunderii disciplinare a lui, ce au fost comunicate contestatorului de către instanță, conform dispozițiilor din încheierea de ședință din 21.09.2009.
Față de toate aceste considerente, Curtea constată că răspunderea disciplinară a contestatorului a fost stabilită cu respectarea întru totul a dispozițiilor Legii nr.360/2002 și a Ordinului MAI nr.400/2004, acestea fiind actele normative cu aplicabilitate în materia raporturilor de serviciu ale polițistului, funcționar public cu statut special, în sarcina lui se reține comiterea celor două abateri disciplinare prevăzute de art. 57 lit.a și b din Legea nr.360/2002, privind statutul polițistului și art. 12 alin.1 lit.a și b din Ordinul MAI nr.400/2004, sancțiunea așa cum a fost redusă de către Inspectorul General al Poliției Române este proporțională cu gravitatea faptelor comise, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ, actele din dosarul de cercetare prealabilă au fost comunicate contestatorului, contestația nu este întemeiată, urmând să fie respinsă în totalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată potrivit Legii contenciosului administrativ, de contestatorul-, domiciliat în Câmpina,-, județul P, în contradictoriu cu intimațiiINSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în B, sector 5,- și INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE, cu sediul în P,-, județul
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2009.
Președinte,
- -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
5 ex./29.10.2009
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria
