Anulare act administrativ . Decizia 176/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 176
Ședința publică din data de 2 februarie 2010
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Nițu
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul Consiliul Local, cu sediul în com., jud. B împotriva sentinței nr. 1136 din data de 8 octombrie 2009 pronunțate de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamanții și, domiciliați în com., sat, jud. B și intervenientul, domiciliați în com., jud. B.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19.01.2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin.1 Cod pr.civilă, dar și vând în vedere absența din instanță a doamnei JUDECĂTOR 2: Stan Aida Liliana Nițu aceasta fiind în concediu de odihnă în perioada 25-29.01.2010, a amânat succesiv pronunțarea la 26.01.2010 și 2.02.2010, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Buzău sub nr. 1654/114/30.04.2009, reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al comunei, pronunțarea unei sentințe prin care să se constate nulitatea de drept a art. 6 alin. 2 din Hotărârea nr. 17 din 31.03.2009 emisă de pârât.
În motivarea cererii, reclamanții au susținut că prin hotărârea menționată pârâtul a hotărât desființarea unui număr de cinci posturi de paznici angajați la Depozitul de reziduuri tehnologice al SC SA, ca urmare a încetării finanțării din partea societății care asigura plata salariilor.
Reclamanții au apreciat că dispoziția art. 6 alin. 2 din hotărâre este nulă de drept, întrucât a fost adoptată cu încălcarea art. 46 din Legea nr. 215/2001, reactualizată, respectiv la deliberarea și adoptarea acesteia a participat reclamantul care avea un interes patrimonial în cauză, fiind angajat al Primăriei în funcția de paznic la Depozitul ecologic de nămoluri tehnologice aparținând SC SA Pe de altă parte, reclamanții au invocat faptul că nu a intervenit desființarea efectivă a posturilor de paznici, iar hotărârea evocată a fost luată în scopul existenței unei baze a desfacerii contractelor de muncă. S-a susținut că, în realitate, după comunicarea dispozițiilor de desfacere a contractelor de muncă, au fost efectuate noi angajări.
Reclamanții au mai arătat că nu le-au fost comunicate nici motivele pentru care a încetat finanțarea SC SA pentru posturile de paznici, în condițiile
în care în baza contractelor de concesiune încheiate, această societate s-a obligat să păstreze trei angajați din rândul locuitorilor comunei.
Prin cererea de intervenție depusă la 12.05.2009, intervenientul a solicitat admiterea cererii formulată de reclamanți întemeiată pe art. 46 alin. 2 din Legea nr. 215/2001.
Pârâtul Consiliul Local al comunei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererilor formulate ca neîntemeiate.
Prin sentința nr. 1136 din data de 8 octombrie 2009 Tribunalul Buzăua admis acțiunea în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare act administrativ formulată de reclamanții și și cererea de intervenție formulată de intervenientul în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local și a constatat nulitatea de drept a art. 6 alin. 2 din hotărârea nr. 17 din 31.03.2009 emisă de pârât.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că dispoziția art. 6 alin.2 din Hotărârea nr. 17/2009 a fost adoptată de pârât prin încălcarea art. 46 din Legea nr. 215/2001, în conformitate cu care,nu poate lua parte la deliberarea și la adoptarea hotărârilor consilierul local, care, fie personal, fie prin soț, soție are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor Consiliului Local".
S-a mai reținut că din conținutul procesului verbal al ședinței ordinare a Consiliului Local, convocată în data de 31.03.2009 (filele 23-28), a rezultat că la deliberare și adoptare a participat consilierul, reclamantul din prezenta cauză. Ori, astfel cum s-a menționat, art. 46 din Legea nr. 215/2001 interzice participarea la deliberarea și adoptarea hotărârilor a consilierului local care are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor Consiliului Local.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Consiliul Local, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că prin adoptarea HCL nr. 17/31.03.2009 nu se naște un drept patrimonial în favoarea consilierului ci, dimpotrivă, i se desființează locul de muncă, această acțiune nefiind susceptibilă de obținerea unor drepturi evaluabile și exprimate în bani. la adoptarea acestei hotărâri, indiferent de maniera în care a votat, reclamantul nu a obținut un avantaj patrimonial, nu a dobândit mai mult decât ceea ce avea.
Instanța de fond a admis cererea reclamanților, constatând în mod neîntemeiat nulitatea de drept a art. 6 alin.2 din HCL nr. 17/31.03.2009, fără să ia în considerare argumentele privitoare la interesul patrimonial al reclamantului.
Recurentul consideră că instanța încurajează astfel o metodă practicată de reclamantul, care, în calitate de consilier local, a participat la vot în mod intenționat pentru a bloca adoptarea unei astfel de hotărâri. În situația în care reclamantul va insista să participe la deliberarea cu privire la desființarea acestor posturi de paznici și să își exprime votul, fie în mod negativ, fie în mod favorabil, chiar și o hotărâre ulterioară va fi declarată nulă de drept. Sentința instanței de fond încurajează un comportament abuziv și dictatorial, prin care, practic, un singur om are puterea de a bloca hotărârea unei autorități deliberative colective, cum este consiliul local.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea acțiunii reclamanților ca netemeinică și nelegală, deoarece în mod vădit, instanța de fond nu a
luat în considerare niciunul din argumentele legale, economice și procedurale invocate.
Reclamantul-intimat a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând, în esență, că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, precum și sub toate aspectele potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Instanța de fond a constatat nulitatea de drept a art. 6 alin.2 din HCL nr. 17/31.03.2009 reținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 46 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală. Hotărârea a fost adoptată cu 12 voturi pentru și un vot împotrivă, care nu a aparținut reclamantului-intimat.
La articolul constatat nul se menționează că, începând cu data de 1 aprilie 2009 se desființează un număr de 5 posturi de paznici angajați la depozitul de reziduri tehnologice al SC SA, ca urmare a încetării finanțării din partea societății care asigură plata salariilor.
La alin.1 al aceluiași articol se prevede că, începând cu data de 31 martie 2009 se desființează un număr de 5 posturi de paznici angajați la depozitul de reziduuri tehnologice al SC SA, ca urmare a încetării finanțării din partea societății care asigură plata salariilor.
Potrivit art. 46 alin.1 din Legea nr. 215/2001, " nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local."
Prin adoptarea HCL nr. 17/2009 reclamantul nu a obținut un avantaj patrimonial, ci i s-a desființat postul de paznic pe care îl deține la depozitul ecologic aparținând SC SA
În situația în care reclamantul a votat pentru adoptarea hotărârii nu-și poate invoca propria culpă, iar în situația în care ar fi votat împotrivă, așa cum susține, votul său ar fi fost lipsit de relevanță, având în vedere faptul că hotărârea a fost adoptată cu 12 voturi pentru din 13 consilieri, respectându-se majoritatea cerută de lege. Și în situația în care ar fi fost 11 voturi pentru. hotărârea tot ar fi fost legal adoptată.
Art. 46 din lege are în vedere hotărâri prin care se constituie avantaje patrimoniale pentru un consilier local, fie personal, fie prin persoane interpuse, având în vedere calitatea acestuia.
Interesul consilierului reclamant corespunde cu soluția instanței care constată nulitatea art. 6 alin.2 din hotărâre și menține art. 6 alin.1 din aceeași hotărârea, prin care se desființează un număr de 5 posturi de paznici angajați la depozitul de reziduuri tehnologice al SC SA, ca urmare a încetării finanțării din partea societății care asigură plata salariilor.
Prin hotărârea instanței a fost favorizat consilierul local care era și paznic, menținând posturile de paznici la SC SA, desființând celelalte posturi, astfel că în prezent HCL conține dispoziții vădit discriminatorii. Faptul că unul dintre paznicii a căror posturi au fost desființate are și calitatea de consilier local nu-i putea profita acestuia și nu făcea incidente dispozițiile art. 46 din legea anterior menționată.
Invocarea acestora s-a făcut tocmai pentru obținerea acelui avantaj (interes patrimonial) interzis de lege. Articolul aplicat în cauză interzice tocmai satisfacerea intereselor patrimoniale ale consilierilor locali, iar în interpretarea dată de instanța de fond intimatul poate bloca adoptarea hotărârii consiliului local pentru că a deținut unul din posturile de paznic desființate, invocându-și propria culpă.
Faptul că intimatul nu s-a abținut de la vot nu-l poate favoriza, participarea sa neputând fi împiedicată legal, putând atrage sancțiunea nulității în situația în care votul său i-ar fi creat un avantaj patrimonial.
Legea ocrotește interesul general nu cel particular, iar hotărârile se adoptă cu votul majorității consilierilor locali (art. 45 alin.1 din lege), în cauză hotărârea fiind adoptată cu 12 voturi pentru și unul singur împotrivă din cei 13 consilieri locali.
Posturile de paznici au fost desființate din lipsa finanțării, salariile paznicilor neputând fi susținute din resurse bugetare. Ulterior contractele de muncă ale paznicilor au încetat în baza art.65 din Codul muncii.
Prin urmare, instanța de fond a anulat hotărârea consiliului local făcând o greșită aplicare a legii, în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr.civilă.
În consecință, potrivit art. 312 Cod pr.civilă, Curtea va admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Local, va modifica în tot sentința recurată și pe fond va respinge acțiunea reclamanților și, precum și cererea de intervenție formulată de.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Local, cu sediul în com., jud. B împotriva sentinței nr. 1136 din data de 8 octombrie 2009 pronunțate de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamanții și, domiciliați în com., sat, jud. B și intervenientul, domiciliați în com., jud. B.
Modifică în tot sentința și pe fond respinge acțiunea reclamanților și, precum și cererea de intervenție formulată de intervenientul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2010.
Președinte Judecători
- - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 4 ex./ 5.02.2010
Dosar fond -- Tribunalul Buzău
Jud. fond
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Nițu
