Anulare act administrativ . Decizia 1791/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal
DOSAR NR-
DECIZIA nr. 1791
Ședința publică din data de 17 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 3: Florentina Preda
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâțiiMinisterul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D,cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr, 166 județul și Administrația Fondului pentru Mediu, cu sediul în B, Corp A, nr. 294, județul D, prin reprezentanții lor legali, împotriva sentinței nr. 675 din 26 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în M,- - 10. 3. 8 județul D
și Administrația Finanțelor Publice, cu sediul în M,- județul
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit recurenții-pârâți Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Fondului pentru Mediu, intimatul-reclamant și intimata-pârâtă Administrația Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că, la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul registratură, întâmpinarea formulată de intimatul-reclamant, întâmpinare prin care solicită judecarea cauzei în lipsă. S-a mai învederat că ambele recurente au solicitat, prin motivele de recurs, judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, luând act că, atât recurenții-pârâți, cât și intimatul-reclamant au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod proc. civ. constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița -Secția Comercială și de
Contencios Administrativ sub nr. 2558/120/10.06.2009, reclamantul
a chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Administrația Finanțelor Publice M și Administrația Fondului pentru Mediu B, pentru obligarea pârâților la restituirea sumei de 7464 lei, achitată cu titlul de taxă pentru poluare pentru autovehicule, sumă ce va fi reactualizată cu rata dobânzii legale calculate de la data plății până la restituirea sumei.
În motivarea cererii, reclamantul arată că a achiziționat un autoturism marca BMW cu număr de înmatriculare - iar la înmatricularea acestuia a fost obligat să plătească o taxă de primă înmatriculare în valoare de 7464 lei, taxă care este într-o contradicție vădită cu dispozițiile art. 25, art. 28 și art. 90 din Tratatul Comunității Europene care interzice statelor membre să instituie, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
În aprecierea reclamantului, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Reclamantul a mai arătat că a formulat cerere de restituire a taxei la Administrația Finanțelor Publice M, cerere care i-a fost respinsă.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D, mandatată de către Ministerul Finanțelor Publice, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 alin. 2 din Constituție și cea specială prevăzută de art. 90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene, revin exclusiv Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești. S-a susținut că existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind motive temeinice pentru restituirea acestei taxe.
Și pârâta Administrația Fondului pentru Mediu a formulat întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea cererii, invocând inadmisibilitatea cererii, deoarece aceasta reprezintă o critică de neconstituționalitate a OUG nr.50/2008 privind taxa de poluare pentru autovehicule, neexistând alte argumente. In aceste condiții, s-a apreciat că ar trebui respinsă cererea, ca inadmisibilă, întrucât nu poate avea ca obiect principal constatarea neconstituționalității a unei ordonanțe a Guvernului.
Această pârâtă a mai susținut că obiectul acțiunii îl constituie restituirea unei sume achitate în prealabil, în temeiul legii, iar acesta nu poate fi soluționat de instanța de contencios administrativ care este chemată să cenzureze acte administrative emise de autorități publice. Pe fondul cererii s-a apreciat că taxa de poluare este compatibilă cu normele comunitare, Comisia Europeană ridicând procedura demarată împotriva României motivată pe acest aspect.
Prin sentința nr. 675 din 26 octombrie 2009, Tribunalul Dâmbovița admis cererea formulată de reclamant și a obligat pârâții să restituie reclamantei suma de 7464 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare, sumă reactualizată cu rata dobânzii legale, calculate de la data plății până la data restituirii sumei. Pârâții au fost obligați și la plata sumei de 489,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, potrivit art. 28 din Tratatul UE versiunea consolidată, Uniunea este alcătuită dintr-o uniune vamală, care reglementează ansamblul schimburilor de mărfuri și care implică interzicerea, între statele membre, a taxelor vamale la import și la export și a oricăror taxe cu efect echivalent, precum și adoptarea unui tarif vamal comun în relațiile cu țări terțe. Iar în conformitate cu art.30 și 31 din tratat, între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică, de asemenea, taxelor vamale cu caracter fiscal. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Instanța de fond a coroborat aceste prevederi cu dispozi țiile art. 110( exarticolul 90 par.1) din Tratatul Uniunii Europene versiunea consolidată, care precizează în mod expres, că niciun stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor nationale similare.
În ceea ce privește Constituția României, de la 1 ian 2007 România este stat membru al Uniunii Europene, iar, potrivit art.148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
S-a mai reținut de prima instanță că, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare. Potrivit OUG nr 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează aceasta taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin <LLNK 12003 211 50BP01 0 81>Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art 3), iar autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art 3 alin 2 și art 9 alin.1).
Instanța a mai reținut că obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art 4 lit a), fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand și, întrucât OUG a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008, rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (art 5 alin 1).
Conform OUG 208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc și care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor <LLNK 12008 50180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 (art II). Aceste prevederi se aplică până la data de 31 decembrie 2009 inclusiv (art III).
OUG 208/2008 a fost abrogată prin OUG nr 218/2008 privind modificarea <LLNK 12008 50180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Conform art III al acesteia, (1) Autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor <LLNK 12008 50180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008. (2) Autovehiculelor M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr. 1 și 2. Așadar, se creează o diferență de tratament fiscal între mașinile noi și cele vechi, înmatriculate în România după intrarea în vigoare a OUG 50/2008.
Instanța de fond a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor 110(exarticolul 90 par.1) dar și a art.28-31 din Tratat, iar judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor 110( exarticolul 90 par.1) din Tratat, să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în
sensul 110( exarticolul 90 par.1) din Tratat, s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora, legislația comunitară, cu caracter obligatoriu, prevalează legii interne iar, conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Instanța fondului a mai reținut că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxă de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, ar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România și, eglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze, introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați, din punct de vedere fiscal, să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Urmare a adoptării nr.OUG 218/2008, intenția legiuitorului de a influența alegerea consumatorilor a devenit mai evidentă: a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, Euro 4, capacitate cilindrică mai mică de 2.000 cm3(or, este de notorietate că în România sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici) care se înmatriculează pentru prima data în România în perioada 15.12.2008 - 31.12.2009, astfel încât consumatorii sunt direcționați, fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat în România.
OUG nr. 50/2008 este contrară 110( exarticolul 90 par.1) din Tratatul Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturismesecond-handdeja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelorsecond-handdeja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Co- Srl delle finanze dello Stato - în speță, taxă menită să descurajeze importul de banane în Italia).
Instanța mai reținut că, asupra încălcării art.28 ș i implicit a art. 110( exarticolul 90 par.1) din Tratat, prin crearea unui tip similar de diferență de tratament, s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg (Camera a treia) prin hotărârea din 11 decembrie 2008, Comisia Comunită ților Europene/Republica Austria Cauza C-524/07
Instanța de fond a conluzionat că suma plătită de reclamat nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, ea trebuind restituită. Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în România.
Impotriva sentinței pronunțată de instanța de fond au declarat recurs pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Fondului pentru Mediu, criticand-o pentru nelegalitate și solicitând modificarea în tot a acesteia și,pe fond,respingerea acțiunii promovată de către reclamant.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP Dambovița critică sentinta instanței de fond pe aspect de nelegalitate în sensul că aceasta este dată în contradicție cu dispozițiile legale în vigoare, respectiv OUG 50/2008,situație ce prejudiciază bugetul consolidat al statului.
Mai susține recurentul că obligația de armonizare a legislatiei interne cu cea comunitară revine legislativului și nu instanțelor judecătorești.
Existența unei taxe de poluare,mai arată recurentul, nu contravine dispozițtiilor art 90 alin 1 din Tratatul Comunitățatii Europene.
La rândul său, recurenta Administrația Fondului pentru Mediu critică sentința instanței de fond tot pe aspecte de nelegalitate, arătând, în esență, că taxa pentru poluare, instituita prin OUG 50/2008, este în acord cu principiile comunitare,deoarece corespunde pe deplin prevederilor art 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene,taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal,Comisia Europeană a acceptat principiile ultimei forme de calcul a taxei auto propusă de Guvern, în care emisiile sunt luate în considerare la taxarea mașinilor Euro 4 si Euro 3, iar pentru autovehiculele noi cu o durată lungă de folosire,sunt calculați coeficienți mai mari decât pentru mașinile vechi,criteriul principal de calcul fiind însă emisiile poluante.
Ca atare,conchide recurenta,atâta vreme cât Comisia Europeană a recunoscut că taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 corespunde normelor comunitare, susținerile reclamantului,reținute și de instanța de fond,că instituirea acestei taxe constituie o discriminare a regimului fiscal și contravine dispozițiilor art 90 din Tratatul Comunității Europene sunt nefondate.
Practic,mai arată recurenta,nici Curtea Europeană de Justiție a CE nici Comisia Europeană nu au considerat vreodată că taxa pe poluare este nelegală,că încalcă tratatele comunitare sau nu ar trebui platită,ci doar s-a solicitat modificarea modului de calcul și criteriile la care se raportează nivelul taxării.Curtea Europeană de Justiție a afirmat, în repetate rânduri, că statele membre pot impune taxe de înmatriculare asupra autovehiculelor second-hand importate, cu condiția ca respectivele taxe să respecte dispozițiile art 90 din Tratatul CE, în sensul de a nu se crea o discriminare între taxarea produselor originare cu cele aduse din alte state membre ale Comunității Europene.
Dealtfel, procedura demarată de Comisia Europeană împotriva României pe aceasta problemă a fost ridicată în 29.01.2009 urmare faptului că noua taxă instituită prin OUG 50/2008 este compatibilă cu art 90 din Tratatul CE.
Curtea,analizând sentința recurată prin prisma motivele de recurs invocate de pârâți,având în vedere actele dosarului și dispozițiile legale în materie constată că recursurile sunt întemeiate urmând a fi admise,dar pentru considerentele ce se vor reține în continuare.
Astfel,se reține că reclamantul a plătit, cu ocazia înmatriculării unui autoturism achizitionat din Italia marca BMW, taxa de poluare reglementată de OUG 50/2008, în cuantum de 7457 lei.
Cuantumul taxei de poluare a fost stabilit prin decizia de calcul emisă în data de 19.05.2009 depusă la dosar ( fila 10 dosar ),față de care reclamantul a luat la cunoștință din moment ce cuantumul a fost achitat prin chitanța seria - nr -/19.05.2009.
Cum, decizia de calcul al taxei pe poluare reprezintă un act administrativ fiscal, contestarea acesteia poate fi făcută numai în limita termenelor și a procedurii speciale prevăzută de OG 92/2003 privind Pr.fiscală.
Art. 205 alin. 1 din Pr.Fiscală arată că impotriva actelor administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii,iar alin 2 stipulează că este îndreptățit la contestație numai cel care se consideră că a fost lezat în drepturile sale.
Art. 206,207 și 209 din pr fiscală arată în mod expres forma și conținutul contestației, termenul de depunere a acesteia și organul competent aos oluționa.
Astfel, contestația se formulează în scris și va cuprinde datele de identificare ale contestatorului,obiectul contesației, motivele de fapt și de drept,dovezile pe care se întemeiază,semnatura contestatorului. Aceasta se depune în termen de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ sub sancțiunea decăderii la organul competent care, în spetă, era DGFP D, care, la rândul său, avea obligația de a emite o decizie de soluționare.
Impotriva deciziei astfel emisă de organul competent, potrivit art 218 alin 2 din OG 92/2003 cel nemulțumit poate formula contestație la instanțele de contencios administrativ
In cauză, din verificarea actelor dosarului, rezultă că reclamantul nu a respectat dispozițiile procedurale reglementate de Pr.Fiscală sus-enuntate, obligatorii, motiv pentru care, acțiunea formulată direct la instanța de contencios administrativ este inadmisibilă.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, prin decizia de calcul de care reclamantul a luat la cunoștință, este menționată procedura de urmat, dar pe care acesta nu a respectat-
Acțiunea depusă de reclamant direct la instanța de contencios administrativ fără a parcurge obligatoriu, așa cum prevad dispozițiile legale suscitate procedura prealabilă,este inadmisibilă.
Față de considerentele de mai sus, Curtea în raport cu dispozițiile art 312 alin 3 coroborat cu art 304 pct 9.Pr.Civ va, admite recursul, va modifica în tot sentința și, pe fond, va respinge acțiunea, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr, 166 județul șiAdministrația Fondului pentru Mediu, cu sediul în B, Corp A, nr. 294, județul D, prin reprezentanții lor legali, împotriva sentinței nr. 675 din 26 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în M,- - 10. 3. 8 județul D
și Administrația Finanțelor Publice, cu sediul în M,- județul D și, în consecință:
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că admite excepția inadmisibilității și respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - --
GREFIER,
red AU
tehnored MC/AU
7 ex/12.01.2010
f- Trib.
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu, Florentina Preda
