Anulare act administrativ . Sentința 18/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 18/2009
Ședința publică din 15 Ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - T-F SRL în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE AJUTOR DE STAT, PRACTICI ȘI REGLEMENTATE DIN CADRUL MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect anulare act administrativ.
Examinând actele dosarului, se constată că la data de 15 ianuarie 2009 reclamanta a depus la dosar concluzii scrise.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 8 ianuarie 2009, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în 15 octombrie 2008, reclamanta T- B M, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE AJUTOR DE STAT, PRACTICI ȘI REGLEMENTATE DIN CADRUL MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea decizie nr. 325.640 din 23 aprilie 2008 emisă de pârâtă, repararea pagubei cauzate, respectiv pronunțarea unei hotărâri prin care să se stabilească și să se sancționeze contravențiile cu care a fost sesizată pârâta de către reclamantă, plata unei daune morale în sumă de 1 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta arată că a solicitat pârâtei să efectueze cercetări în vederea stabilirii vinovăției și sancționării fostului angajat al reclamantei care a săvârșit și săvârșește și în prezent aproape toate actele de concurență neloială prevăzute ca fiind contravenții de Legea nr. 11/1991.
A arătat reclamanta că pârâta nu a efectuat nici o cercetare și a analizat cu totală superficialitate actele depuse în probațiune și care au fost anexate plângerii, ajungând la concluzii diametral opuse probelor prezentate.
Pârâta s-a opus admiterii cererii de chemare în judecată invocând în întâmpinare ( 123) excepția inadmisibilității precum și a lipsei de interes.
În motivarea acestor excepții, pârâta a arătat, în esență, că adresele atacate și care emană de la ea nu reprezintă acte administrative unilaterale în sensul prev. art. 2 din Legea nr. 554/2004, respectiv nu dau naștere, modifică sau sting raporturi juridice între părți.
A apreciat pârâta că subiect al acțiuni în contencios-administrativ poate fi persoana vătămată într-un drept sau interes legitim, or, în speță, acestea nu au fost încălcate prin nesancționarea cu amendă contravențională conform Legii nr. 11/1991 a persoanei fizice reclamate.
Susține pârâta că cererea de chemare în judecată este și lipsită de interes din prisma faptului că elementele esențiale ale interesului nu sunt îndeplinite în speță.
Susține pârâta că reclamanta are la dispoziție ale mijloace pentru repararea eventualului prejudiciu ce i-a fost cauzat, fie pe calea unei acțiuni civile, fie în instanța penală.
În privința fondului, pârâta a solicitat respingerea acțiunii.
În privința excepțiilor, instanța s-a pronunțat în ședința publică din 8 ianuarie 2009, în care a dispus respingerea acestora pentru următoarele considerente:
Pârâta a fost sesizată de către reclamantă cu adresa nr. 325.640/2008 prin care a solicitat pârâtei să constate că terțul se face vinovat de săvârșirea contravențiilor prev. de art. 4 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale.
Potrivit acestui text legal, contravențiile menționate acolo se constată la sesizarea părții vătămate, a camerelor de comerț și industrie sau din oficiu de către personalul stabilit în acest scop de către Oficiul Concurenței care aplică și amenda.
Potrivit nr.HG 386 din 25 aprilie 2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, act normativ în prezent abrogat de HG34/2009 însă în vigoare la data nașterii litigului, această competență a Oficiului Concurenței a fost preluată de către pârâtă.
În temeiul acestei atribuții de constatare sau sancționare a unei contravenții a emis pârâta adresa nr. 325.640 din 23.04.2008 ( 130) prin care arată, în esență, că nu se constată și deci nu se impune sancționarea contravențională a fostului angajat al reclamantei.
Actul atacat reprezintă manifestarea de voință a pârâtei în domeniul său de activitate pentru care i-a fost delegată puterea publică.
Pârâta este o instituție publică cu competență în acel domeniu, emițând acte de autoritate publică cu caracter administrativ și individual în domeniul său de activitate.
Adresa nr. 325.640/23.04.2008 emisă de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE AJUTOR DE STAT, PRACTICI ȘI REGLEMENTATE DIN CADRUL MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR are deci valoarea unui act administrativ individual în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, deoarece a fost emis în mod unilateral de către pârâtă ca autoritate publică, în regim de putere publică și în vederea executării Legii nr. 11/1991 asupra căreia i-a fost delegată competența de aplicare.
Reclamanta își justifică interesul în formarea prezentei cereri de chemare în judecată, deoarece scopul urmărit este în acord cu textul legal indicat ca temei al cererii, respectiv de a obține sancționarea contravențională a fostului angajat.
Acesteia au fost motivele pentru care instanța a respins excepțiile invocate.
În privința fondului, Curtea constată următoarele:
Așa cum s-a arătat anterior, reclamanta a formulat către pârâtă o cerere prin care îi solicita manifestarea atribuțiilor conferite de art. 4 din Legea nr. 11/1991, respectiv sancționarea contravențională a fostului său angajat.
Pârâta, în calitate de autoritate în domeniu, este singura în măsură să decidă dacă se impune sau nu sancționarea terțului.
Rezultatul manifestării de voință poate fi supusă cenzurii instanței judecătorești pe calea contenciosului-administrativ.
Instanța însă este limitată în cercetarea pe care o poate realiza, tocmai de existența acestor elemente de natură subiectivă ce condiționează rezultatul final, deci manifestarea de voință finală.
Constată Curtea, în acest context, din actul atacat și din actele depuse în probațiune rezultă că pârâta a realizat o analiză amplă și aprofundată a tuturor aspectelor invocate de către reclamantă și a tuturor probelor aduse de către aceasta în sprijinirea susținerilor sale.
Respingerea solicitării reclamantei de sancționare contravențională a fostului angajat nu este un exces de putere, ci reprezintă o manifestare echilibrată a dreptului de apreciere al autorității publice, cu respectarea limitelor competențelor prevăzute de lege în sarcina sa.
Acest drept de apreciere de a da curs sau de a nu da curs solicitării aplicării amenzi contravenționale nu poate fi suspus controlului direct al instanței de judecată pe calea contenciosului-administrativ, deoarece în această situație, instanța de judecată s-ar transforma ea însăși într-un agent constatator depășindu-și astfel propriile competențe.
Instanța de judecată este limitată doar în analiza respectării legalității în emiterea actului și nu în analiza condițiilor de oportunitate ale conduitei ce urmează a fi realizată de către pârâtă.
În domeniul sau de activitate și în raport de cererea cu care a fost investită, de constatare a săvârșirii unei anumite contravenții de către un terț, pârâta are o putere ce poate fii denumită "discreționară", ce desemnează o prerogativă care lasă autorității administrative un anumegrad de apreciereîn ceea ce privește decizia care să fie luată, permițându-i să aleagă între mai multedecizii legal admisibilepe care o consideră cea mai potrivită.
Nu s-a constatat cu prilejul analizării actelor dosarului că pârâta, nu ar fi fost obiectivă și imparțială, că nu ar fi respectat un echilibru între decizia s-a și drepturile ce au fost reclamate că ar fi fost încălcate de către terț, drepturi ce pot fi recunoscute reclamantei.
În concret pârâta a analizat condițiile obiective cumulative al contravenției ce este reclamată ca fiind săvârșită, reținând că acestea nu sunt îndeplinite, terțul neavând o clauză de neconcurență înserată în contract, iar fapta reclamată ca fiind utilizată de către terț, o anumită tehnică de vânzare și promovare a mărfurilor, nu reprezintă un secret comercial.
De asemenea, din analiza condițiilor cumulative, a concluzionat pârâta, că una din faptele reclamate, nu îndeplinește cerințele art. 4 al. 1 lit. h) din Legea 11/1991.
În consecință, față de cele menționate anterior, se va respinge cererea de chemare în judecată constatându-se legalitatea actului administrativ atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta T- B M, cu sediul în B M,-/30, jud. M, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE AJUTOR DE STAT, PRACTICI ȘI REGLEMENTATE DIN CADRUL MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR din cadrul MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,- - 3, sector 2.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.
Dact./4 ex./27.01.2009.
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac
