Anulare act administrativ . Sentința 180/2009. Curtea de Apel Craiova

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

SENTINȚA Nr. 180

Ședința publică de la 15 Mai 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Gabriel Viziru

Grefier - - -

S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta - C cu sediul în C,- în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI - B, sector 1, nr. 1, DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE D - C, 2, D și MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE - B, sector 2,-, având ca obiect anulare act administrativ cu caracter normativ.

La apelul nominal a răspuns consilier juridic pentru pârâta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE D, lipsind reclamanta - C și pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI și MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE.

Procedura legal îndeplinită.

S-a prezentat referatul cauzei de către grefier care învederează obiecțiunile depuse la dosar de pârâta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE

Se comunică reprezentantului pârâtei copia răspunsului la obiecțiuni și completarea la acțiune față de care arată că nu solicită termen.

Curtea califică obiecțiunile depuse la dosar de pârâta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE D pentru termenul de față, ca fiind susțineri ce privesc fondul cauzei, după care, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra acțiunii.

Reprezentantul pârâtei DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ și DEZVOLTARE D, consilier juridic, pune concluzii de respingerea acțiunii fără cheltuieli de judecată pentru motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar. Arată că a efectuat plata despăgubirilor conform legislației în vigoare, suma acordată nu este un fond acordat pentru calamități fiind o chestiune de excepție față de care ministerul a stabilit fonduri, minime și maxime, în raport de suprafață și fondurile alocate. Mai mult, arată că aceste cheltuieli trebuie să respecte devizul cadru, dispozițiile Ordinului 419/2002 art.7, pct.8 și 9 și sunt aprobate de către minister, pârâta DADR având rolul doar de a propune.

CURTEA

Asupra cauzei de față:

La data de 04.12.2007 reclamanta C - Caf ormulat cerere de chemare în judecată a pârâților Guvernul României, Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare D, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

1) anularea în parte a HG nr. 636/20.06.2007 privind declararea stării de calamitate ă în agricultură pentru culturile însămânțate în toamna anului 2006 și primăvara anului 2007 și pentru stabilirea cuantumului maxim al sumei ce poate fi acordată ca despăgubire, respectiv art. 2 din actul normativ sus menționat.

2) Obligarea pârâtei Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală D să plătească reclamantei cu titlu de despăgubiri suma de 248.351 lei reprezentând diferență de despăgubiri neacordată în condițiile legii.

3) Obligarea pârâților în solidar la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este producător agricol în sensul art. 16 din Legea nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități e în agricultură.

În această calitate, în toamna anului 2006 - primăvara anului 2007 a înființat culturi agricole, respectiv 4230 ha și 1557 ha rapiță, culturi care au fost calamitate de seceta excesivă și persistentă în timp, gradul de dăunare fiind de 67,30% la și 34,60% la rapiță, cheltuielile efective până la data producerii fenomenului fiind de 1134,76 lei/ha și 1119 lei/ha rapiță.

În temeiul dispozițiilor Legii nr. 381/2002 era îndreptățită la despăgubiri, iar conform dispozițiilor art. 8 alin 1 lit. a din legea sus citată "nivelul maxim al despăgubirii este de 70% din cheltuielile efectuate până la data producerii fenomenului".

Reclamanta susține că prin "cheltuieli efectuate" legiuitorul a vizat cheltuielile efective ale fiecărui producător agricol, făcute cu respectarea tehnologiilor specifice fiecărei culturi raportat la gradul de productivitate scontat.

În urma demersurilor efectuate, DADR Daa cordat reclamantei despăgubiri în sumă de 1.687.848 lei pentru și 61.355 lei pentru rapiță, dar calculul despăgubirilor s-a făcut eronat, respectiv nu s-au luat în considerare cheltuielile efective - așa cum statuează textul de lege - ci cheltuielile maxime stabilite unilateral prin art. 2 din nr.HG 636/2007, respectiv 1071,42 lei/ha și 1000 lei /ha rapiță.

Prin luarea în considerare a altor cheltuieli decât cele efective - așa cum impune legea - Caf ost prejudiciată cu suma de 248.351 lei.

Acest prejudiciu s-a creat datorită aplicării art. 2 din nr.HG 636/2007 care este nelegal în parte, respectiv în măsura în care stabilește cheltuielile efective, prin indicarea sumelor fixe din alin. 1 cu privire la care în alin. 2 se precizează că reprezintă "70% din cheltuielile efectuate", fapt eronat, ele neputând reprezenta decât "70% din cheltuielile stabilite de guvern".

Astfel, prin art. 2 din nr.HG 636/2007 sunt încălcate dispozițiile exprese ale art. 8 alin. 1 lit. a din Legea nr. 381/2002, care stabilește clar și precis nivelul maxim al despăgubirilor, fără a abilita în vreun fel Guvernul să modifice acest nivel: cheltuielile efectuate la care trebuie raportată cota de 70% sunt "cheltuielile efectuate de fiecare producător agricol" nicidecum cele stabilite de Guvern.

S-a precizat și că prin adresa nr. 327/25.10.2007 a solicitat pârâtei D plata diferenței de 248.351 lei iar prin adresa nr. 116/31.10.2007 a solicitat pârâtului Guvernul României anularea (revocarea) în parte a HG nr. 636/2007, dar nu a primit răspuns.

În drept acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ raportat la dispozițiile Legii nr. 381/2002.

În baza prevederilor art.242 Cod procedură civilă s-a solicitat și judecata și în lipsă.

La data de 31.12.2007 pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Daf ormulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii.

În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că a calculat corect cheltuielile potrivit art. 2 din HG 636/2007, iar la obiecțiunile formulate de reclamantă Direcția Generală de Implementare Politici și de Piață trimise DADR D, a comunicat modul de calcul al despăgubirilor acordate producătorilor agricoli în temeiul HG 636/2006 respectiv art. 2 alin 2, astfel: în situația în care cheltuielile efectuate de producătorii agricoli, până la producerea dunei, sunt mai mari de 1071,4 lei/ha, se va acorda ca despăgubire, suma maximă de 750,0 lei/ha, (sumă care reprezintă 70% din cheltuiala de 1071,4 lei).

În situația în care cheltuielile efectuate de producătorii agricoli, până la producerea daunei, sunt mai mici de 1071,4 lei/ha, se va acorda ca despăgubire, 70% din valoarea cheltuielilor efectuate.

Reclamanta întemeiază în drept acțiunea pe dispozițiile Legii 381/2002. modificată, art. 8 alin 1 făcând o interpretare greșită a legii în sensul că nivelul maxim de despăgubiri este de 70% din cheltuielile efective efectuate de fiecare producător agricol și nu 70% din cheltuielile stabilite prin HG 636/2007, respectiv 1071,42 lei la și 857,14 lei la rapiță, solicitând anularea în parte a HG 636/2007 respectiv art. 2.

legislativă în acest domeniu aparține care întocmește proiecte de lege pe baza cadru și tehnologiilor specifice pentru fiecare cultură agricolă, elaborate de Institutul de Economie Agrară și însușite de, în baza Normelor Metodologice de aplicare a Legii 381/2002 privind acordarea de despăgubiri în caz de calamități e în agricultură, aprobate prin Ordinul ministrului nr. 419/2002.

S-au invocat și dispozițiile art. 5 din HG636/2007 potrivit cărora: "Fondurile necesare despăgubirii producătorilor agricoli potrivit prezentei hotărâri în sumă de 500.000 lei, se asigură prin suplimentarea bugetului Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pe anul 2007, din Fondul de intervenție la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2007, fapt pentru care s-a susținut că reclamanta nu are calitate procesuală activă, nefiind abilitată prin lege de a cenzura activitatea legislativă a Guvernului.

Referitor la sumele maxime privind despăgubirile pentru culturile prevăzute în HG 636/2007 s-a susținut că acestea puteau fi și mai mici, fiind raportate la suma aprobată prin bugetul de stat pe anul 2007 din Fondul de intervenție și nu se puteau prevedea calamitățile ce ar fi avut loc în cursul anului respectiv, pentru o sumă mai mare și se face în raport de posibilitățile financiare.

În dovedirea celor susținute prin întâmpinare s-au depus la dosarul cauzei adresa nr. 153/17.09.2007 prin care solicită plata diferenței de 2.012.039 lei; adresa DADR nr.8.506/24.09.2007; adresa DADR nr.8.566/26.09.2007; Precizările privind documentația și modul de calcul al despăgubirilor conform HG 636/2007 și modul de calcul al despăgubirilor.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 115 proc.civ. coroborat cu art. 308(2) pr.civ.

Conform art.242 (2) pr. civ. s-a solicitat judecarea și în lipsă.

La data de 10.01.2008 a formulat întâmpinare și pârâtul Guvernul României solicitând respingerea acțiunii.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că Legea nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități e în agricultură, cu modificările ulterioare, cât și Normele metodologice de aplicare a legii, aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 419/2002, reglementează modalitatea de constituire a sumei destinate despăgubirii producătorilor agricoli, de constatare și evaluare a pagubelor produse de calamitățile e și modalitatea de acordare a despăgubirilor.

Încadrarea în categoria de calamitate ă, a zonelor care au suferit datorită unor fenomene meteorologice violente, se realizează de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Pentru aplicarea legii, prin bugetul de stat, îi este alocată Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, o sumă destinată despăgubirii producătorilor agricoli și subvenționării primelor de asigurare, ca urmare a efectelor negative ale fenomenelor e, astfel cum sunt prevăzute de lege.

S-a arătat că Hotărârea Guvernului nr. 63l/2007 a fost emisă în temeiul art. 108 din Constituție, republicată, art. 14 din Legea nr. 381/2002, cu modificările ulterioare, art. 30 alin. (4) și (5) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și art. 11 lit. b) din Legea bugetului de stat pe anul 2007 nr. 486/2006, cu modificările ulterioare.

Proiectul actului administrativ a fost inițiat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, fiind avizat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor și, sub aspectul legalității, de către Ministerul Justiției, și de asemenea a fost avizat favorabil de Consiliul Legislativ cu Avizul nr. 800/21.06.2007.

S-a menționat și că nr.HG 636/2007 a fost modificată și completată prin nr.HG 1202/2007 (sub aspectul culturilor și a zonelor ce se declară calamitate) și prin nr.HG 1571/2007 (sub aspectul fondurilor necesare acordării de despăgubiri).

Astfel, este neîntemeiată solicitarea reclamantei de a fi despăgubită cu suma de 248.351 ca diferență de despăgubiri neacordată, urmare a aplicării eronate a procentului de 70%. Aceasta în condițiile în care calculul despăgubirilor acordate producătorilor agricoli în temeiul nr.HG 636/2007 s-a efectuat corect, în baza dispozițiilor art. 7 alin. 8 și alin.9 din Ordinul nr. 419/2002, devizele-cadru și tehnologiile specifice pentru fiecare cultură agricolă fiind cele elaborate de Institutul de Economic Agrară și însușite de

În aceste condiții nu pot fi reținute interpretările reclamantei în sensul că, în temeiul Legii nr. 381/2002 este îndreptățită să solicite 70% din cheltuielile efectuate pentru culturi agricole calamitate, deoarece solicitarea reclamantei excede voinței legiuitorului care a avut în vedere procentul de 70% ca limită maximă, suma acordată putând fi 70% din cheltuieli sau un procent mai mic și nu ca unică variantă.

Întrucât nivelul maxim al despăgubirilor ca de altfel și procedura de constatare a stării de calamitate și respectiv de acordare a despăgubirilor sunt deci stabilite de legiuitor și preluate ca atare în nr.HG 636/2007 s-a susținut că instanța de judecată nu se poate substitui organismelor de specialitate, abilitate de lege și să oblige pârâții în sensul celor solicitate de reclamantă prin acțiunea introductivă. Aceasta și în condițiile în care, trebuie parcursă o întreagă procedură finalizată prin inițierea de către a unui proiect de act normativ, aprobat ulterior de Guvern.

În susținerea apărărilor s-a depus la dosarul cauzei Nota de fundamentare ce a stat la baza emiterii actului administrativ contestat, precum și Avizul nr. 800/21.06.2006 al Consiliului Legislativ.

S-a solicitat judecarea cauzei și în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod proc. civilă.

Prin încheierea din 10.01.2008 s-a dispus la solicitarea părților și introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

La data de 11.01.2008 Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea pârâtului Guvernul României.

Prin încheierea din 31 ianuarie 2008 cererea de intervenție a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale a fost respinsă ca lipsită de interes avându-se în vedere că aceasta avea deja calitatea de pârât în cauză, calitate în care își poate formula apărările.

La aceeași dată Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei s-a arătat că Legea nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități e în agricultură, cu modificările ulterioare, cât și Normele metodologice de aplicare a legii, aprobate prin Ordinul nr. 419/2002, reglementează modalitatea de constituire a sumei destinate despăgubirilor producătorilor agricoli, de constatare și evaluare a pagubelor produse de calamitățile e și modalitatea de acordare a despăgubirilor.

Potrivit legislației, pentru stabilirea nivelului cheltuielilor efectuate la culturile agricole și plantațiile care au fost afectate, producătorul agricol trebuie să facă dovada efectuării acestor lucrări. Documentele care atestă efectuarea cheltuielilor ce se înscriu în devizul-cadru al culturii, vor fi puse la dispoziția comisiei de constatare a pagubelor și vor face parte din dosarul de despăgubire.

Constatarea definitivă a pagubelor prezintă relevanță și din punct de vedere al încadrării în procentul prevăzut de lege cu privire la întinderea plantației afectate de calamitățile

După cum precizează chiar reclamanta în cererea de chemare în judecată, culturile acesteia au fost afectate parțial, în procent de 67,30% la și, respectiv, de 34,60% la rapiță.

Potrivit art. 8 lit. a) din Legea nr. 381/2002, despăgubirile se acordă producătorilor agricoli pentru culturile agricole și plantațiile afectate de calamitățile e - nivelul maxim al despăgubirii este de 70% din cheltuielile efectuate până la data producerii fenomenului. Textul legii se referă la nivelul maxim al despăgubirilor - 70%, deci la sume care reprezintă procent din cheltuielile efectuate până la data producerii fenomenului, până la limita de 70% inclusiv.

Despăgubirile urmează a se acorda diferențiat pe culturi, având în vedere devizele cadru și tehnologiile specifice pentru fiecare cultură agricolă, elaborate de Institutul de Economie Agrară, precum și nivelul mediu al cheltuielilor efectuate până la data producerii fenomenelor e, în condițiile în care prevederile legale stabilesc un nivel al despăgubirilor de până la 70% din cheltuielile efectuate.

Solicitarea reclamantei de a fi despăgubită cu suma de 248.351 lei ca diferență de despăgubiri neacordată, urmare a aplicării eronate a procentului de 70% este neîntemeiată și nelegală.

Acesta în condițiile în care calculul despăgubirilor acordate producătorilor agricoli în temeiul nr.HG 636/2007 s-a efectuat corect, în baza dispozițiilor art. 7 alin. 8 și alin. 9 din Ordinul nr. 419/2002, devizele - cadru și tehnologiile specifice pentru fiecare cultură agricolă fiind cele elaborate de Institutul de Economie Agrară și însușite de

Astfel, în speță, pentru cultura de, în situația în care cheltuielile efectuate de producătorii agricoli, până la producerea daunei, sunt mai mari de 1071,4 lei/ha se va acorda ca despăgubire suma maximă de 750,0 lei /ha (sumă ce reprezintă 70% din cheltuiala de 1071, 4 lei) iar în situația în care cheltuielile efectuate de producătorii agricoli sunt mai mici de 1071,4 lei/ha se va acorda ca despăgubire 70% din valoarea cheltuielilor efectuate.

În aceste condiții nu pot fi reținute interpretările reclamantei, în sensul că, în temeiul Legii nr. 381/2002, este îndreptățită să solicite 70% din cheltuielile efectuate pentru culturile agricole calamitate.

În drept, s-au invocat art. 115-118 proc. civ. Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Legea nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități e în agricultură, cu modificările ulterioare, și Ordinul ministrului agriculturii, alimentației și Pădurilor nr. 419/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002, nr.HG 636/20.06.2007 privind declararea stării de calamitate ă în agricultură pentru culturile însămânțate în toamna anului 2006 și în primăvara anului 2007, precum și pentru stabilirea nivelului maxim al sumei ce poate fi acordată ca despăgubire.

La întâmpinare s-au anexat devizele cadru pentru culturile de și rapiță, elaborate de Institutul de Economie Agrară, pentru anul 2006- 2007, care au stat la baza stabilirii sumelor maxime.

La data de 06.03.2008 reclamanta a formulat precizare la cererea introductivă în sensul că solicită și anularea actelor administrative emise de și DADR în soluționarea contestațiilor formulate de -.

S-a arătat că se contestă și modul de calcul al despăgubirilor și se solicită obligarea pârâtelor la plata sumei de 1.858.959 lei.

În motivarea precizării la acțiune s-a arătat că nivelul despăgubirilor la care producătorii agricoli au dreptul este stabilit de art. 8, alin. 1, lit. a din Legea 381/2002 și art. 7, alin. l și 2 din Ordinul 419/2002 al Ministrului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor.

Din interpretarea coroborată a acestor texte se desprind următoarele concluzii:

- despăgubirile se acordă pentru culturile și plantațiile afectate de calamități care au înregistrat daune de peste 30% din producție;

- nivelul despăgubirilor se stabilește prin aplicarea procentului de dăunare la valoarea cheltuielilor efectuate până la data producerii fenomenului;

- nivelul despăgubirilor nu poate depăși 70% din valoarea lucrărilor.

Astfel s-a susținut că nu este posibilă plafonarea cheltuielilor sub aspectul valorii când legiuitorul a înțeles să le cenzureze numai sub aspectul tipului de cheltuială permisă art. 7, pct. 5 din Normele de aplicare a Legii 381/2002), schimbând astfel sensul și spiritul legii.

S-a arătat și că Guvernul, în temeiul art. 107 din Constituție, adoptă hotărâri și ordonanțe. Hotărârile se emit pentru organizarea executării și executarea în concret a legii. În consecință, guvernul nu se poate substitui legiuitorului și nu poate printr-o hotărâre de guvern să adauge la lege, instituind criterii noi și condiționări pentru care nu are abilitarea legală.

S-a invocat în cauză și aplicarea greșită a legii arătându-se că din documentele depuse la dosar (procese verbale de constatare) rezultă că reclamanta a efectuat cheltuieli de 1134,76 lei/ha la și 1119 lei/ha la rapiță. Aceste cheltuieli au fost înscrise în devizele cadru, sunt recunoscute de pârâta RDp rin semnarea proceselor verbale de constatare, fiind deci legale si corecte.

Pentru stabilirea nivelului despăgubirilor, la aceste cheltuieli trebuia aplicat procentul de dăunare de 67.30% prevăzut în procesele verbale de constatare încheiat de organele abilitate.

Sumele stabilite drept despăgubiri în această procedură nu trebuie să depășească 70% din cheltuielile efectuate până la data producerii fenomenului.

Astfel nivelul despăgubirilor - 453,90 lei/ha, îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a fi acordat:

- nu depășește procentul de 70% din cheltuielile efectuate de societate fiind de 40% din acestea;

- nu depășește nici suma maximă de 750 lei/ha și 600 lei/ha/ rapiță stabilit chiar de guvern;

- se respectă prevederile Legii 381/2002 și a ordinului 419/2002 al Ministrului Agriculturii privind metodologia de acordare a despăgubirilor.

S-a făcut precizarea că în determinarea sumei indicate de 453,90 lei/ha s-a avut în vedere și franciza (scăzându-se din cheltuieli 30%), astfel încât nivelul despăgubirilor a fost redus din la 70% din cheltuieli.

S-a arătat că pârâtele au calculat despăgubirile cuvenite reclamantei astfel:

- au plafonat cheltuielile efectuate la 1071,42 lei/ha;

- această sumă a fost înmulțită cu procentul de daunare de 67,30% rezultând suma de aproximativ 724 lei/ha.

- din această sumă a scăzut franciza - reprezentând 30% din cheltuielile efectuate, respectiv 321,49 lei. Suma rezultata din scăderea respectivă, aproximativ 400 lei/ha, a reprezentat despăgubirea acordată societății noastre/ha. (aproximativ 35%).

Astfel se operează de către pârâte cu doi factori de reducere și un mod de calcul care încalcă legea prin plafonarea cheltuielilor la hectar la suma de 1071,42 lei; scăderea apriori a procentului de 30% din cheltuieli; la suma rezultată din scădere a aplicat procentul de dăunare.

S-a susținut că nu se poate reduce plafonul cheltuielilor la o sumă fixă, să se stabilească plafonul maxim la 750 lei/ha și în același timp să se aplice și reducerea de 30% la acest plafon, întrucât Legea 381/2002 și regulamentul de aplicare prevăd clar că procentul de dăunare se aplică la cheltuielile efectuate de producătorul agricol. Dacă s-a considerat că nivelul cheltuielilor este de 1071,42 lei/ha atunci pentru stabilirea nivelului despăgubirilor trebuia aplicat procentul de dăunare la aceste cheltuieli (1071,42X67,30%=724 lei/ha). În aceste condiții nivelul despăgubirilor/ha este clar sub nivelul maxim stabilit prin HG de 750 lei/ha. Ori în aceste condiții suma cuvenită este de 1.858.959 lei.

S-a arătat că susținerile din întâmpinarea pârâtelor privind plafonarea cheltuielilor nu au temei legal deoarece:

- legea prevede în mod expres că procentul de 70% se aplică la cheltuielile efectuate și nu instituie alte condiționări. real al expresiei "procentului de până la 70%" este acela ca în condițiile în care gradul de dăunare este mai mic de 70%, nivelul despăgubirilor se stabilește la nivelul acestuia din cheltuieli (în speță 67,30% la și 34,60% la rapiță) iar în condițiile în care este mai mare de 70%, nivelul despăgubirilor se plafonează la 70% din cheltuielile efectuate.

- cheltuielile efectuate au fost recunoscute de pârâta DADR D și B prin semnarea documentelor de constatare a pagubelor și evaluarea despăgubirilor, fiind înscrise în devizele cadru ale culturii. Cheltuielile care nu se încadrau în devizul cadru și în tehnologie nu erau luate în calcul la stabilirea gradului de daunare (art. 5-9 din Ordinul 419/2002).

Cu privire la modul de calcul s-a arătat că acesta este întocmit în anul 2002, nefiind actualizat, în sensul că prețul lucrărilor agricole și materialelor a crescut cu peste 100%.

Prin încheierea din data de 29 mai 2008 a fost încuviințată la solicitare reclamantei efectuarea unei expertize ale cărei obiective au fost stabilite prin încheierea din 19 iunie 2008

La data de 15.12.2008 pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a formulat completare la întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, cât și ca netemeinică.

Cu privire la legalitatea HG nr. 636/20.06.2007 s-a arătat că singurul motiv invocat de reclamantă privind temeinicia și legalitatea hotărârii, este acela privind nivelul maxim al despăgubirilor, respectiv 70% din cheltuielile efectuate până la data producerii fenomenului și care se acordă numai pentru daune ce depășesc 30% din producție.

de specialitate a definit nulitatea ca fiind acea sancțiune de drept civil care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.

Deci, pentru admiterea acțiunii, reclamanta avea obligația să facă dovada existenței uneia din cauzele care atrag nulitatea actului, or această dovadă nu se face.

HG nr. 636/2007 atacată a fost emisă în temeiul art. 108 din Constituție, republicată, al art. 14 din Legea nr. 381/2002, cu modificările ulterioare, al art. 30, alin. (4) și (5) din Legea nr. 50/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, astfel încât cauzele de nulitate urmează a fi cercetate prin raportare la aceste dispoziții, respectiv dacă hotărârea vine sau nu în contradicție cu dispozițiile legale arătate.

Astfel, dispozițiile hotărârii nu sunt contradictorii prevederilor legii menționate, cu atât mai mult cu cât proiectul actului normativ a fost avizat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor, sub aspectul legalității, de către Ministerul d e Justiție, și de asemenea, a fost avizat favorabil de Consiliul Legislativ.

În vederea obținerii despăgubirilor, trebuie îndeplinite anumite formalități, conform unei proceduri prealabile stabilite imperativ de dispozițiile Legii 381/2002 și Ordinului 419/2002 - norme metodologice de aplicare a legii.

Reclamanta nu face dovada parcurgerii procedurii reglementate imperativ de Legea 381/2002 și de Norme Metodologice aprobate prin Ordinul 419/2002, astfel că acțiunea sa este inadmisibilă.

S-a susținut și că acțiunea este netemeinică deoarece reclamanta nu face dovada existenței unui drept recunoscut prin lege, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004.

În drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr. 381/2002, cu modificările și completările ulterioare, Ordinului nr. 419/2002, HG. 1202/2007, HG. nr. 636/2007 și Legii 554/2004.

Expertiza încuviințată în cauză a fost efectuată la data de 29.01.2009 ți împotriva acesteia au formulat obiecțiuni atât reclamantul cât și pârâta DADR D, obiecțiuni ce au fost încuviințate prin încheierea din 20 februarie 2009 și la care expertul a răspuns la 10.04.2009.

Ulterior și la completarea raportului de expertiză s-au formulat obiecțiuni de către pârâta DADR D, dar acestea au fost respinse reținându-se că în realitate nu constituie adevărate obiecțiuni la raportul de expertiză la care expertul este necesar să răspundă ci constituie adevărate apărări cu privire la fondul cauzei.

Analizându-se materialul probator administrat în cauză prin prisma susținerilor și apărărilor părților se rețin următoarele:

Nu poate fi reținută excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei ca urmare a neparcurgerii de către aceasta a procedurii reglementate de Legea nr. 381/2002 și Normele metodologice de aplicare a acestei legi aprobate prin Ordinul nr. 419/2002 deoarece în cauză este demonstrat prin adresa nr. 153/17.09.2007 a SC - înregistrată la DADR D sub nr. 8339/17.09.2007 (fila 10) că documentația privind despăgubirile cuvenite pentru calamități e la culturile de și rapiță a fost înaintată DADR D cu adresa nr. 2691/11.05.2007 iar în contul reclamantei s-au vărsat o sumă reprezentând despăgubiri, sumă considerată însă de reclamantă ca fiind insuficientă.

De asemenea, prin adresa nr. 8506/24.09.2007 (fila 11) pârâta DADR D confirmă faptul că s-a făcut verificarea documentației depusă de reclamantă privind despăgubirile cuvenite, s-au respectat prevederile Legii 381/2002, Normelor metodologice de aplicare a acestei legi și HG 636/2007 și implicit confirmă faptul că plata despăgubirilor către reclamantă s-a făcut.

Respectarea prevederilor Legii 381/2002, Normelor metodologice de aplicare a acestei legi de către reclamantă rezultă și din procesele verbale de constatare și evaluare a pagubelor la culturile agricole - constatare definitivă - atașate ca anexe la raportul de expertiză întocmit în cauză (filele 163 - 170).

Din cel mai sus arătate rezultă că obiectul litigiului poartă asupra nivelului despăgubirilor acordate reclamantei iar nu cu privire la îndreptățirea acesteia la acordarea despăgubirilor, fapt ce a fost recunoscut prin plata acestora, astfel că excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul prin completarea la întâmpinarea formulată în cauză este neîntemeiată.

Referitor la fondul cauzei se reține că potrivit art. 8 lit. a din Legea nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități e în agricultură despăgubirile se acordă producătorilor agricoli pentru culturile agricole și plantațiile afectate de calamitățile e, numai pentru daune ce depășesc 30% din producție, nivelul maxim al despăgubirilor fiind de 70% din cheltuielile efectuate până la data producerii fenomenului.

Potrivit art. 2 alin. 1 din HG 636/2007 sumele maxime ce se acordă ca despăgubire pe unitatea de suprafață sunt:

a), triticale - 750 lei/ha

c) rapiță - 600 lei/ha

În alineatul 2 al aceluiași articol se arată că nivelul maxim al despăgubirilor prevăzute la alin. (1) reprezintă 70% din cheltuielile efectuate până la data producerii fenomenului.

Din analiza dispozițiilor art. 2 alin. 1 și 2 din HG 636/2007 rezultă în mod evident că prin acestea se plafonează în contradicție cu dispozițiile art. 8 lit. a din Legea nr. 381/2002, act normativ cu forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat, cheltuielile efectuate de producătorii agricoli, rezultând printr-un calcul simplu că acestea nu pot fi în nici o situație mai mari de 1071,42 lei/ha în cazul culturilor de și de 875,14 lei/ha în cazul culturilor de rapiță.

Aceste cheltuieli nu corespund nici devizelor cadru ale culturii invocate în cauză de către pârâte și despre care se precizează că au fost elaborate de Institutul de Economie Agrară și însușite de care prevăd pentru anul agricol 2006 -2007 cheltuieli medii de 1081,14 lei/ha la cultura de și 867,68 lei/ha la cultura de rapiță.

Prin urmare este evident că prin art. 2 alin. 1 și 2 din HG 636/2007 se creează o plafonare contrată Legii nr. 381/2002 a cheltuielilor efectuate de producătorii agricoli cu culturile motiv pentru care se impune anularea în parte a HG nr. 636/20.06.2007 referitor la art. 2 alin. 1 lit. a și c (referitoare la culturile de și rapiță în discuție în prezenta cauză) și alin. 2.

Ca urmare la calculul despăgubirilor la care reclamanta este îndreptățită se cuvine a se avea în vedere cheltuielile efectuate de aceasta în mod real cu culturile de și rapiță în cuantum de 1323,76 lei/ha la cultura de și 1308,35 lei/ha la cultura de rapiță.

Pornindu-se de la cheltuielile efectuate în mod real de reclamantă și recunoscute prin semnarea proceselor verbale de constatare și evaluare a pagubelor la culturile agricole existente la dosarul cauzei de către: primarii localităților în care aceste culturi au fost înființate, reprezentantul DADR D, reprezentantul DGFPCS D, inspectorul societății de asigurări se reține că diferența între despăgubirile primite de reclamantă și cele la care aceasta era îndreptățită este de 138.340 lei (120.318 lei la cultura de și 18.022 lei la cultura de rapiță) determinate de expert prin raportul de expertiză efectuat în cauză.

Nu vor fi reținute ca întemeiate criticile formulate de reclamantă în sensul că în mod nejustificat expertul a avut în vedere la calcularea despăgubirilor și elementul franciză, deoarece acesta trebuie scăzut din despăgubirile totale acordate reprezentând partea de 30% reglementată legal pentru care nu se plătesc despăgubiri (art. 8 lit. a din Legea nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități e arată că se acordă producătorilor agricoli despăgubiri pentru culturile agricole și plantațiile afectate de calamitățile e, numai pentru daune ce depășesc 30% din producție).

Astfel, se garantează și aplicarea legii în mod egal subiecților de drept la care aceasta se referă, fiind injust ca unui producător agricol ce a suferit daune de 30% să nu i se acorde nici o despăgubire iar unui alt producător agricol ce a suferit daune mai mari de 30% să i se acorde despăgubirea în raport de gradul integral de dăunare.

De asemenea, va fi respins ca neîntemeiat capătul de cerere prin care reclamanta solicită prin precizarea la acțiune anularea actelor administrative emise de pârâții și DADR în soluționarea contestațiilor formulate de reclamantă reținându-se că în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor asemenea acte, dimpotrivă prin acțiunea introductivă arătându-se de către reclamantă că la plângerile sale formulate în procedura prealabilă nu s-a răspuns, fapt necontestat în speță de către pârâte.

În consecință, potrivit art. 18 din Legea contenciosului administrativ se va admite în parte acțiunea formulată de reclamantă așa cum a fost precizată, potrivit considerentelor mai sus arătate.

La plata diferenței de despăgubiri cuvenite reclamantei vor fi obligați pârâții DADR D, autoritatea care face efectiv plata despăgubirilor și pârâtul care asigură fondurile necesare efectuării plății potrivit art. 5 din HG 636/2007.

Se va reitera soluția pronunțată asupra cererii de intervenție accesorie formulată în cauză de pârâtul.

Potrivit art. 274 cod procedură civilă pârâții urmează a fi obligați la cheltuieli de judecată către reclamant reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de expertiză achitate și dovedite de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte acțiunea precizată de reclamanta - C cu sediul în C,- în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI, DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE D - C, 2, D și MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE - B, sector 2,-.

Respinge cererea de intervenție accesorie formulată de MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE.

Anulează în parte HG nr. 636/20.06.2007 referitor la art. 2 alin. 1 lit. a și c și alin. 2.

Obligă pârâții prin DADR D să plătească reclamantei suma de 138.340 lei cu titlu de despăgubiri.

Obligă pârâții la 1004,3 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 15 Mai 2009

Președinte, - -

Grefier, - -

Red. jud.

6 ex.

Președinte:Gabriel Viziru
Judecători:Gabriel Viziru

Vezi și alte spețe de contencios administrativ: