Anulare act administrativ . Decizia 1804/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act administrativ -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1804
Ședința publică din 29 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 2: Turculeț Ana Maria
JUDECĂTOR 3: Sas
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, cu sediul în B, nr. 202, împotriva sentinței nr.1440 din 14 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns reclamanții intimați, și, asistați de avocat, lipsă fiind recurenta și reclamanții intimați, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța din oficiu a invocat excepția nemotivării recursului și a dat cuvântul apărătorului reclamanților intimați.
Avocat pentru reclamanții intimați a solicitat anularea recursului ca nemotivat.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința nr. 1440 din 14 iulie 2009, Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a admis în parte contestația formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților-Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003.
A fost anulată Decizia nr.7 din 5.01.2009 emisă de Autoritatea pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003 și a fost dispusă plata către reclamanți a despăgubirilor și compensațiilor pentru bunurile pe care le-au deținut autorii lor - și în localitatea, Ucraina și anume: o casă de locuit compusă din 3 camere, un grajd de animale, 4 ha teren fânaț și 1,5 ha pășune.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții sunt moștenitorii defunctei (fila 46 dosar).
Prin Decizia nr.7/2009 a fost respinsă contestația cu nr.6173/2007 formulată de defuncta împotriva Hotărârii nr. 186/2007 adoptată de Comisia Județeană S pentru aplicarea Legii nr.290/2003, motivat de faptul că deciziile Casei Județene de Pensii - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 pot cel mult să probeze faptul că petiționarul s-a refugiat pe actualul teritoriu al României, existând posibilitatea ca autorii bunurilor să fi rămas în teritoriile ocupate bucurându-se de prerogativele dreptului de proprietate.
S-a mai reținut în decizie că în dovedirea dreptului de proprietate a fost depusă dovada corespondenței cu Administrația de Stat a Raionului, iar în declarațiile de martori apar neconcordanțe. Astfel martorii și declară că averea era compusă din 4 ha fanat și 15 ha pășune, iar martorii și că era compusă din 8 ha pământ, din care 2 ha pășune, 2 ha pădure și 4 ha fanat.
Potrivit art. l al. l din Legea nr.290/2003, "cetățenii români, deposedați ca urmare a părăsirii forțate a, de Nord și a, precum și ca urmare a celui de al Mondial și a aplicării Tratatului de între România și Aliate și Asociate, semnat la la 10 februarie 1947, au dreptul la despăgubiri sau compensații pentru bunurile imobile avute în proprietatea lor în aceste teritorii, precum și pentru recolta neculeasă din anul părăsirii forțate a bunurilor, în condițiile prezentei legi".
Instanța a apreciat că în speță reclamanții au produs proba calității de refugiat, prin înscrisurile depuse, coroborate cu declarațiile autentificate.
Astfel, așa cum rezultă din extrasul de la fila 21 dosar, în tabelul nominal al locuitorilor refugiați din de Nord care domiciliază în com. jud. R se află și la nr.crt.56 cu 4 membri de familie, iar la fila 12 se află certificatul de deces al acestuia în com..
Aceeași situație este confirmată și de Primăria com., cu adresa nr.612 din 4.03.2009 (23).
Cât privește pe, aceasta a decedat în anul 2007, la fel în localitatea (25), iar la fila 35 se află depusă declarația autentificată a bunurilor dată de și a martorilor și (filele 33,34), din care rezultă, de asemenea, că în anul 1944 s-a refugiat împreună cu soțul său.
Astfel, instanța a apreciat că s-a făcut dovada refugiului autorilor reclamanților, conform disp.art.2 al.4 din HG nr. 1120/2006 și art.5 al. l din Legea nr.290/2003.
Privitor la bunurile imobile deținute de către autorii reclamanților, instanța a constatat că reclamanții s-au adresat Administrației de Stat a Raionului -Compartimentul Arhivelor Statului, care prin adresa nr.15 din 23.02.2005 arată că nu poate da informații despre averea cetățeanului, care până în anul 1944 a locuit în satul, raionul -, întrucât Primăria com. nu a predat arhiva proprie (fila 28).
Din declarațiile autentificate ale numitei rezultă că în anul 1944 când s-a refugiat împreună cu soțul ei a lăsat în loc. o casă de 1 locuit compusă din 3 camere, un grajd de animale, 4 ha fanat și 1,5 ha teren pășune, 4 vaci, 2 boi, 15 oi, un porc și bunuri în casă (80).
n același sens au declarat și numiții și, prin declarații autentificate în anul 2003.
Cum cererea inițială a fost formulată de către, care declarat pe propria răspundere bunurile imobile pe care le-a deținut, declarat întărită și de declarațiile a 2 martori, instanța a constatat că autorii reclamanților lăsat în loc. bunurile imobile menționate mai sus și anume o casă locuit, compusă din 3 camere, un grajd de animale, 4 ha fanat și 1,5 ha pășune.
Faptul că ulterior s-au depus declarațiile celor 2 martori din satul care au arătat că suprafața terenului era de 8 ha, din care 2 ha pășune, 2 pădure, 4 ha fanat, aceste declarații vin în contradicție cu însăși declarația autoarei și astfel nu au fost luate în considerare de instanță și, în plus, în conformitate cu disp.art.5 al.6 pentru terenurile forestiere este admisă numai proba cu înscrisuri și anume acte de proprietate, extrase de carte funciară, cadastru, registru și alte evidențe cu dată certă din perioada respectivă, înscrisuri pe care reclamanții nu le dețin.
Astfel, reclamanții au dovedit conform dispozițiilor art. 5 al. din Legea nr.290/2003 și art.2 al.4 din Normele Metodologice aprobate prin HG nr. 1120/2006 că autorii lor au avut în proprietate în loc., raionul, regiunea o casă de locuit compusă din 3 camere, un grajd de anim; ha teren fanat și 1,5 ha pășune.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta.
Analizându-se, din oficiu, excepția nulității recursului pentru nemotivarea acestuia, instanța reține următoarele:
Art.306 al.1 Cod procedură civilă stabilește că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal cu excepția cazului când se invocă motive de ordine publică. Termenul legal de motivare a recursului este de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate (art.301 Cod procedură civilă).
În cazul de față pârâtei i-a fost comunicată decizia Tribunalului Suceava la 12 august 2009 iar declararea recursului s-a făcut la 18.08.2009 în termen legal însă fără a se depune și motivarea în fapt și drept.
În aceste condiții, față de starea de fapt prezentată și cum din oficiu nu se constată existența unor motive de ordine publică în baza art.306 al.1 Cod procedură civilă, se va constata că recursul declarat este nul.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Anulează ca nemotivat recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, cu sediul în B, nr. 202, împotriva sentinței nr.1440 din 14 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
.
2ex/16.11.2009
jud.fond. -
Președinte:Nechifor VetaJudecători:Nechifor Veta, Turculeț Ana Maria, Sas
