Anulare act administrativ . Decizia 1832/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1832
Ședința publică din data de 27 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Daniela Griga
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI împotriva Sentinței civile nr.1003 din data de 23.12.2008 pronunțate în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N în contradictoriu cu intimatul PREFECTUL JUDEȚULUI BNa vând ca obiect anulare act administrativ -Legea nr.340/2004.
La apelul nominal făcut în cauză la prima și la a doua strigare se prezintă consilier juridic, în reprezentarea intereselor recurenților, cu delegație la dosar din partea Consiliului Județean B
Calea de atac formulată de pârâtă legal timbrată cu suma de 2 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 25.05.2009 intimata a înregistrat întâmpinare, prin care se solicită respingerea recursului promovat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Un exemplar din întâmpinare se comunică cu reprezentanta recurenților.
La solicitarea instanței de a preciza, în raport de împrejurarea că odată cu întâmpinarea a fost anexată și delegație de reprezentare, dacă cunoaște că în cauză se prezintă adversar, reprezentanta recurenților arată că știe că nu se prezintă, nu cunoaște motivul.
Instanța, față de delegația de reprezentare a intereselor intimatului, depusă la dosar și pentru asigurarea dreptului la apărare, lasă cauza la a doua strigare.
Curtea reia dezbaterea cauzei, la a doua strigare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii în anulare formulată de către reclamant ca neîntemeiată. În susținere se arată că actul a cărui anulare parțială se solicită prevede acordarea unor sporuri de dispozitiv, asupra legalității și perioadei pentru care se acordă, instanța s-a pronunțat prin Sentința civilă nr.578/CA/2008. sentință definitivă și irevocabilă.
La solicitarea instanței de a preciza dacă prin această sentință s-a solicitat instanței, Tribunalului Bistrița N, din partea reclamantului și anularea Dispoziției emise de Primarul comunei privind acordarea de îndemnizației de dispozitiv. Reprezentanta recurenților arată că într-adevăr acesta a fost obiectul cauzei, acțiunea fiind respinsă ca neîntemeiată. Depune copie a acestei sentințe și extras de pe portalul instanțelor de judecată cu privire la soluția pronunțată de către Curtea de APEL CLUJ în recurs.
Instanța, solicită reprezentantei părții litigante să precizeze dacă Primăria comeunei mai are și alți angajați în afara celor cuprinși în sentința amintită, respectiv dacă cunoaște numărul acestora.
Reprezentanta recurenților arată că nu știe exact care este numărul acestora dar că există cu siguranță mai multe persoane angajate în cadrul Primăriei decât cele menționate în sentință. În ceea ce privește obligarea Primarului la restituirea sumelor necuvenite acest, această obligație este netemeinică atâta timp cât dispoziția emisă de către acesta în calitate de ordonator principal de credite a fost considerată legală. Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Curtea rămâne în pronunțare.
Curtea
Prin sentința civilă nr.1003 din 23 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, a fost espinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, ridicată de pârâtul Consiliul local al comunei - și lipsei calității procesuale pasive ridicată de pârâtul Primarul comunei -, ca fiind neîntemeiate; admisă acțiunea, ulterior precizată, formulată de reclamantul Prefectul Județului B-N, în contradictoriu cu pârâții Consiliul local al comunei - și Primarul comunei și în consecință au fost anulate prevederile art. 16 alin. 6 din Anexa nr.1 ( Contractul colectiv de muncă privind raporturile de serviciu la nivelul Primăriei comunei -) la Hotărârea nr. 10 din 29.02.2008 adoptată de Consiliul local al comunei - și prevederile art. 16 alin. 1 din Anexa nr.1 (Contractul colectiv de muncă privind raporturile de serviciu la nivelul Primăriei comunei -) la Hotărârea nr. 45 din 30.09.2008 adoptată de Consiliul local al comunei -, ca fiind nelegale.
Totodată a fost obligat pârâtul Primarul comunei - să recupereze sumele acordate în baza prevederilor mai sus menționate, în măsura în care s-au plătit salariaților
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin Hotărârea nr. 10 din 29.02.2008 adoptată de Consiliul local al comunei - s-a aprobat Contractul colectiv de muncă al personalului contractual de specialitate al primarului comunei - conform Anexei nr.1 care face parte din hotărâre, contract aprobat a fi încheiat pe durata de 1 an și cu aplicare începând cu data înregistrării la Direcția pentru Familie și Solidaritate Socială B-
Ulterior, prin Hotărârea nr. 25.03.2008 a Consiliului local al comunei -, s-a aprobat aceeași anexă 1, la care face referire HCL nr. 10/2008.
Anexa nr.1 este reprezentată de Contractul colectiv de muncă privind raporturile de serviciu la nivelul Primăriei comunei -, încheiată, în baza legii nr. 130/1996, Legea nr. 53/2003 - Codul muncii și art. 28 alin.1 din Legea nr. 54/2003, între părțile contractante: 1) Primarul comunei -, dl., în calitate de angajator, și; 2) Personalul contractual din aparatul de specialitate al primarului comunei - numiți în continuare salariații reprezentați de Sindicatul Liber.
Dintre prevederile Contractului colectiv de muncă prin acțiunea introductivă a reclamantului se solicită anularea art. 16 alin. 6, art. 17 și art. 34 alin.2 lit. a, b, c, d și alin. 5, alin. 3 care a fost modificat, din art. 34, iar HCL nr. 20 din 25.03.2008, se abrogă.
Urmare adoptării HCL nr. 45 din 30.09.2008, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că solicită instanței de judecată doar anularea art. 16 alin. 6 din Anexa nr. 1 la HCL nr. 45/30.09.2008, întrucât în mod nelegal se menține acordarea indemnizației de dispozitiv.
Anexa nr.1 la HCL nr. 10/2008 și HCL nr.20/2008, (28-39) prevede la art. 16 alin.6, acordarea indemnizației de dispozitiv de 25% din salariul de bază conform sentinței nr. 578/CA/2007 din 21.12.2007, în favoarea salariaților Primăriei comunei -. Această indemnizație de dispozitiv a fost menținută și în Anexa la HCL nr. 45/2008, respectiv Contractul colectiv de muncă privind raporturile de serviciu la nivelul comunei -. Astfel, în art. 16 alin.6 este prevăzut că se acordă indemnizația de dispozitiv de 25% din salariul de bază conform sentinței nr. 578/CA/2007 din 21.12.2007.
Referitor la indemnizația de dispozitiv instanța reține că, prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496 din 28.07.2003, s-a modificat și completat Ordinul MAI nr. 275/2002 și astfel, potrivit pct. 9.2 din Ordinul nr. 275/2002, indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil, ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, iar conform pct. 31.1 din același ordin, prin personal civil, în sensul ordinului se înțelege funcționarii publici și personalul contractual de MAI.
Conform art. 13 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunar de 25 % din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Potrivit art. 12 din OUG nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, structura organizatorica și efectivelor MIRA se aprobă prin hotărâre a Guvernului, iar în aplicarea acestei prevederi legale a fost dată HG. nr. 416/2007, în a cărei Anexă 1 nu sunt cuprinse consiliile locale, consiliile județene și primarii care potrivit Legii nr. 215/2001, sunt autorități publice locale.
Din actele normative mai sus menționate rezultă că se disting două categorii de personal civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice și anume: o categorie ce face parte din structurile Ministerului Internelor și Reformei Administrative și care beneficiază de indemnizația de dispozitiv potrivit pct. 9.2 din Ordinul nr. 275/2002, cu modificările și completările ulterioare, și o altă categorie, a personalului din alte structuri ale administrației publice centrale și locale și care nu se află în structura organizatorică a MIRA și căreia nu îi sunt aplicabile prevederile Ordinului MAI nr. 275/2002, și astfel nu beneficiază de indemnizația de dispozitiv.
Cum personalul contractual din aparatul propriu de specialitate al primarului nu face parte din prima categorie, respectiv nu se află în structura organizatorică a MIRA, ei nu beneficiază de indemnizația de dispozitiv și prin urmare acordarea indemnizației din Contractul colectiv de muncă este nelegală, după cum nelegale sunt și prevederile art. 16 alin. 6 din Anexa nr. 1 la HCL nr. 10/2008 și art. 16 alin. 6 din Anexa nr. 1 la HCL nr. 45/2008.
Împrejurarea că, prin sentința civilă nr. 578/CA/2007 din 21.12.2007 a Tribunalului Bistrița -N s-a admis acțiunea unor salariați din cadrul Primăriei comunei - în ce privește acordarea indemnizației de dispozitiv nu se răsfrânge asupra contractului colectiv de muncă în discuție, iar pe de altă parte trebuie menționat că sentința mai sus menționată nu a dispus acordarea indemnizației și pentru viitor.
În condițiile în care s-au acordat drepturi bănești în temeiul prevederilor cuprinse în anexele la cele două hotărâri, prevederi apreciate ca nelegale, se impune ca Primarul să procedeze la recuperarea lor, deoarece potrivit prevederilor art. 14 alin. 3 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin.2 și nici nu poate fi angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Consiliul Local și Primarul comunei solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii în anulare înaintată de Prefectul Județului B N ca netemeinică.
În motivarea recursului s-a aratat că actele administrative atacate vizează adoptarea contractului colectiv de muncă al personalului contractual din aparatul de specialitate al primarului comunei iar în concret prevederile anulate se referă la acordarea sporului de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază. Referitor la acest spor se arată că instanța s-a pronunțat prin sentința civilă nr.578/2008 și asupra legalității acordării acestuia nu numai asupra perioadei pentru care se acordă.
Mai mult învederează faptul că pe rolul Tribunalului Bistrița Ns -a aflat dosarul nr-, având ca obiect acțiunea în anulare formulată de același reclamant împotriva dispoziției primarului comunei de stabilire a salariilor și acordare a sporului de dispozitiv, instanța respingând acțiunea Prefectului Județului B-N ca neîntemeiată prin sentința civilă nr.958/2008.
Este și mai evident faptul că dispoziția instanței de fond privind obligarea primarului la recuperarea sumelor acordate "necuvenit" este netemeinică, atâta vreme cât, așa cum s-a arătat mai sus dispoziția emisă de acesta în calitate de ordonator principal de credite, angajator și executor al hotărârilor consiliului local a fost apreciată de același tribunal ca legală.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, se reține că, în condițiile actelor normative ce reglementează statutul funcționarilor, se pot încheia anual acorduri care să cuprindă măsuri referitoare la îmbunătățirea condițiilor de muncă, sănătate, securitate a muncii, la drepturi ce se cuvin acestora, însă acordarea drepturilor bănești, a indemnizațiilor, a sporurilor trebuie să fie în concordanță cu legea, cu actele normative în vigoare în materie de salarizare. Sub acest din urmă aspect, Legea nr. 138/1999 a reglementat salarizarea a două categorii de personal militar și civil angajați în cadrul acelorași instituții, respectiv instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Față de această prevedere expresă, singura concluzie ce se poate desprinde este că doar categoriile de personal ce se încadrează în dispozițiile legii pot pretinde aplicarea drepturilor conferite de aceasta. Cu alte cuvinte, de beneficiul Legii nr. 138/1999 a indemnizației de dispozitiv, se bucură doar personalul militar și cel civil angajat în instituțiile expres prevăzute, respectiv de apărare națională, ordine publică și siguranță.
Personalul pentru care s-a adoptat hotărârea contestată este personal angajat în aparatul de specialitate al unei entități teritoriale și nu în cadrul unei instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională. Ori, în aceste circumstanțe, statuarea indemnizației de dispozitiv unei alte categorii, cum corect reține prima instanță, apare ca fiind nelegală, consiliul sau altă entitate neavând competența să aprobe drepturi salariale de asemenea natură salariaților din aparatul de specialitate ce excede reglementărilor legale.
În acest sens, trebuie reținute și dispozițiile Legii nr. 130/1996, republicată, privind contractul colectiv de muncă, art. 12 teza a doua ce prevăd că "prin contracte se pot negocia clauze referitoare la drepturi a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale. Ori, așa cum s-a arătat referitor la indemnizația de dispozitiv, legea are în vedere doar categoriile - personalul angajat în instituții publice de apărare, ordine publică și siguranță națională" nu și alte categorii de personal.
Evident se relevă că Ordinului nr.426 din 28 iulie 2003 emis de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative este temeiul solicitării iar acest act normativ are în vedere și personalul civil din administrație. Aceasta susținere nu poate fi reținută, întrucât în conformitate cu art. 10 din Legea nr. 24/2004 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele normative inclusiv ordinele și instrucțiunile emise de organele administrației publice centrale se publică în Monitorul Oficial al României partea Nici Ordinul nr. 496/2003 și nici cel anterior, respectiv nr. 275/2002 nu au fost publicate în Monitorul Oficial, astfel încât, nu au puterea de lege ce le este conferită de faptul publicării.
Prin Ordinul nr. 496/2003 s-a extins în mod nejustificat sfera de aplicare a unei legi, act normativ de valoare superioară, adăugând astfel la lege. Atât Legea nr. 138/1999 cât și Ordinul nr. 275/2002 se adresează unei categorii limitate de salariați, astfel încât printr-o modificare adusă ultimului act administrativ nu poate fi extinsă sfera de adresabilitate a legii și funcționarilor publici din administrația locală.
În conformitate cu caracterul limitat, sub aspectul subiectului căruia i se adresează, al Legii nr. 138/1999, trimiterea din art. 9 pct. 2 al Ordinului nr. 496/2003 la personalul civil din administrația publică trebuie înțeleasă în sensul că și personalul civil al instituțiilor publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de sporul de dispozitiv dar numai cei din instituțiile pe care legiuitorul le-a avut în vedere la adoptarea Legii nr. 138/1999. Cum însă personalul din aparatul de specialitate al Primarului nu face parte din instituția și categoria expres prevăzută de lege, nu se poate vorbi de o aplicare, respectiv o reținere greșită a instanței sub aspectul acordării indemnizației și a legalității actelor contestate.
Greșite nu pot fi și restul reținerilor instanței deoarece nu se poate beneficia de alte drepturi bănești decât de cele prevăzute de dispozițiile legale; hotărârile invocate nu dispun pentru viitor iar orice cheltuială nu poate fi făcută fără o bază legală.
Așadar, constatând că nu sunt motive întemeiate, Curtea, în baza art. 312. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâțiiConsiliul Local și Primăria comuneiîmpotriva sentinței civile nr.1003/CA din 23.12.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
-
Red./
2 ex./ 26.06.2009
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Daniela Griga, Floarea Tămaș
