Anulare act administrativ . Sentința 184/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Sentința nr.184/2009
Ședința publică de la 17 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga judecător
Grefier - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre pronunțare acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 03 decembrie 2009, fiind consemnate în încheierea pronunțată la data de 3.12.2009.
CURTEA
- deliberând -
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față constată următoarele:
Prinacțiuneaînregistrată la această instanță sub nr- reclamanta a contestat decizia nr. 42 din 23.05.2008 prin care s-a respins contestația împotriva decizia de impunere 17/5514/24.03.2008 privind obligațiile la fondul de mediu constatate prin raportul de inspecție fiscală 25/5531/24.03.2008, acte emise de Administrația Fondului pentru Mediu
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut următoarele:
Prin actele contestate s-au stabilit în sarcina sa obligații la Fondul pentru Mediu în sumă totală de 2.497.663 lei, debite și accesorii. Prin contestația administrativă a contestat suma de 1.972.803,38 lei din care 716.475,38 contribuția la Fondul pentru mediu și 1.256.328 lei penalități de întârziere, sume puse în mod abuziv în sarcina societății.
Pârâta a verificat perioada 7.06.2002 - 29.12.2005 în care societatea a produs și comercializat substanțe chimice clasificate ca periculoase.
1.chimică "tricloretilena", înregistrată conform legislației europene sub nr. CAS 79-01-6, număr EC:201-167-4 nu se regăsește în Anexa nr. 3 la Legea nr. 293/2002. În legislația în vigoare până la adoptarea OUG93/2001, singura modalitate de identificare a substanțelor chimice pentru care se datorau obligații la acest fond era denumirea substanței, "tricloretilena"neregăsindu-se în anexa 3 la Legea nr. 293/2002.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005, art. 9 alin. 1 lit. e) produce, conform art. 15 din Constituție, efecte doar pentru viitor; prin urmare societatea a calculat în nod corect contribuția la Fondul pentru mediu, pentru produsul "tricloretilena", începând cu data intrării în vigoare a OUG196/30.12.2005.
În mod incorect pârâta a asimilat denumirea de "tricloretilen", așa cum apare în Legea nr. 293/2002, cu denumirea de "tricloretilenă", produs fabricat de reclamantă, singura modalitate de identificare a substanțelor chimice pentru care se datorau obligații la Fondul pentru mediu fiind denumirea substanței; prin urmare, este nelegală stabilirea în sarcina societății a obligației de plată a sumei de 413.605,80 lei.
2.Nu este legală nici impunerea sumei de 284.869,58 lei rezultată ca urmare a includerii în prețul de vânzare a substanțelor clasificate ca fiind periculoase a valorii ambalajelor, chiriilor pentru cisternele utilizate la transportarea acestor produse și a cheltuielilor de transport efectuate în cazul contractelor /. Valoarea obținută din vânzarea substanțelor chimice periculoase pentru mediu diferă pentru același produs în funcție de contravaloarea operațiunilor de pregătire pentru comercializare, de mijlocul de transport utilizat al clientului sau al vânzătorului și de condiția de livrare, respectiv / sau. De aceea, este incorectă asimilarea prețului produsului pentru care se datorează obligații la fondul de mediu și a prețului serviciilor incluzând valoarea ambalajelor, chiriilor pentru cisternele utilizate la transportarea acestor produse și a cheltuielilor de transport efectuate în cazul contractelor /.
3.Este incorectă și calcularea majorărilor și penalităților de întârziere pentru obligațiile bugetare datorate pentru perioada 2002-2005 deoarece în această perioadă era în vigoare Legea nr. 73/2000 care nu prevedea la capitolul "Sancțiuni", calcularea acestor accesorii. Calculul penalităților este nelegal avându-se în vedere art. 15 din Constituție României și faptul că OUG196/2005 se aplică începând cu data de 1.01.2006.
Prinîntâmpinare, pârâta Administrația Fondului pentru Mediu a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele considerente:
1.prevăzută în Anexa 3 la Legea nr. 293/2002 pentru care reclamanta datorează contribuția prevăzută de art. 4 alin. lit. e) din Legea nr. 293/2002 este tricloretilen, iar reclamanta pretinde că nu datorează această contribuție pentru că produce și comercializează substanța tricloretilenă. Ambele denumiri sunt folosite pentru a caracteriza aceeași substanță chimică periculoasă prevăzută în Anexa 3 la Legea nr. 293/2002.art. 4 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 293/2002 se referă la valoarea substanțelor chimice periculoase comercializate de producători și exportatori.
2.Valoarea de comercializare a substanțelor chimice periculoase este valoarea din facturile de vânzare ale reclamantei și în jurnalele de vânzări, inclusiv în balalnțele lunare. Pe aceste facturi de vânzare a substanțelor chimice periculoase nu este individualizată separat valoarea transportului, chiriilor pentru cisterne sau ale ambalajelor.
3.Administrația Fondului pentru Mediu este organ cu competență generală privind administrarea creanțelor datorate bugetului Fondului pentru mediu. OUG196/2005 și, anterior, Legea nr. 73/2000, care au instituit obligații fiscale incluse în bugetul general consolidat al statului, au acordat competența de a emite acte administrative fiscale pentru stabilirea, modificarea și stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale. Veniturile la Fondul pentru mediu reprezintă prelevări obligatorii de la persoanele juridice și fizice, sunt venituri publice. În acest context sunt de reținut următoarele dispoziții legale: art. 2 alin. 1 și art. 3 alin. 1 din Legea nr. 73/2000; art. 1 alin. 1 din Legea nr. 72/1996; Ordonanța Guvernului nr. 11/1996.
Prin urmare, contribuțiile prevăzute de Legea nr. 73/2000, prin trimiterea la dispozițiile Legii nr. 72/1996 reprezintă resurse financiare publice care se constituie și se gestionează conform prevederilor Legii nr. 72/1996 și fac parte, ca creanțe bugetare în accepțiunea dată de Ordonanța Guvernului nr. 11/1996, din bugetul general consolidat. Chiar dacă dispozițiile acestei ordonanțe prevăd în mod expres că taxele și contribuțiile la Fondul pentru mediu reprezintă creanțe bugetare, aceasta nu înseamnă că, anterior intrării în vigoare a OUG196/2005, aceste contribuții nu erau creanțe bugetare. Apariția acestei ordonanțe doar a clarificat regimul juridic al veniturilor la Fondul pentru mediu și nu instituit un regim juridic nou. Nu ar mai fi de înțeles rațiunea pentru care legiuitorul a instituit un termen scadent pentru plata contribuțiilor de vreme ce nu este sancționată plata cu întârziere.
Fiind obligații bugetare, obligațiile pentru Fondul pentru mediu urmează regimul juridic al impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat. Temeiul legal pentru perceperea accesoriilor îl reprezintă nr.OG 11/1996, nr.OG 61/2002 și nr.OG 92/2003.
Probe administrate
La dosar au fost depuse actele fiscale contestate și documentația care a stat la baza emiterii lor conform art. 13 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
La solicitarea reclamantei, prin încheierea din 24.11.2008, instanța a ordonat efectuarea unei expertize contabile pentru care au fost stabilite următoarele obiective: 1. să se identifice obligațiile fiscale din Decizia nr. 17/24.03.2008, reprezentând cota de 2% din valoarea substanței chimice periculoase tricloretilenă și accesoriile la această cotă, precum și obligațiile stabilite cu luarea în calcul a prețurilor totale și a accesoriilor la aceste obligații; 2. să se stabilească care este valoarea substanței chimice periculoase comercializate de reclamantă, în perioada 07.06.2002 - 31.12.2006, prin deducerea din valoarea totală înscrisă în facturile fiscale emise de reclamantă a contravalorii ambalajelor, chiriilor de cisternă și a transportului, cu luarea în considerare a obligațiilor de livrare a mărfii (/ sau ), stabilite prin contractele la export, cu mențiunea că acest obiectiv a fost rectificat prin încheierea din 8.12.2008; 3. să se stabilească pe baza valorilor obținute la obiectivul nr. 2, care este contribuția la fondul de mediu; 4. să se determine valoarea penalităților și a majorărilor, începând cu 01.01.2006. Raportul de expertiză contabilă a fost depus la dosar la data de 24.06.2009; la acest raport ambele părți au formulat obiecțiuni, obiecțiuni cărora expertul le-a răspuns la datele de 6.10.2009 (la obiecțiunile pârâtei), respectiv la data de 2.12.2009 (cele transmise prin fax, cu referire la obiecțiunile formulate de reclamant).
Prin aceeași încheiere din 24.11.2008 instanța a dispus, din oficiu, a se face adrese la Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru și B, cât și la Institutul de T al Academiei Române pentru a se comunica dacă tricloretilena - înregistrată sub nr. CAS 79-01-6, respectiv EC:201-167-4 și a cărei denumire în engleză este trichloroethylene - este identică cu substanța tricloretilen, care este trecută în anexa 3 la Legea nr. 73/2002, modificată prin Legea nr. 293/2002, anexă care conține Lista cuprinzând substanțele chimice periculoase comercializate de producători și importatori, mai puțin cele utilizate la producerea medicamentelor. În plus, reclamanta a depus la dosar un punct de vedere exprimat de Facultatea de chimie industrială din cadrul Universității politehnice
Examinând actele administrativ fiscale contestate în raport de susținerile părților, de probele administrate și de dispozițiile aplicabile în materie, curtea de apel reține următoarele:
În fapt,
Reclamanta are ca obiect de activitate producția de produse chimice anorganice de bază, produse chimice organice de bază, fabricarea pesticidelor și a altor produse agrochimice. În perioada 12.02.2007 - 20.03.2008 reclamanta a fost supusă unei inspecții fiscale efectuată de către reprezentanții Administrației Fondului pentru Mediu, rezultatele inspecției fiind consemnate în raportul de inspecție fiscală 25 din 24.03.2008. Perioada verificată a fost cuprinsă între 7.06.2002 și 31.12.2002. Prin acest raport de inspecție fiscală au fost stabilite mai multe obligații de plată pentru reclamantă din care vor fi reținute doar cele contestate de reclamantă, după cum urmează:
- pentru substanța chimică periculoasă denumită tricloretilenă, reclamanta a declarat și plătit obligațiile datorate al bugetul Fondului pentru mediu doar începând cu data de 1.01.2006, nu însă și pentru perioada anterioară: 7.06.2002-29.12.2005. Pentru această din urmă perioadă reclamanta datora cota de 2% prevăzută de art. 3 din Legea nr. 293/2002;
- pentru perioada 31.12.00-31.12.2006 reclamanta a constituit în contabilitate contribuția de 2% din valoarea substanțelor chimice periculoase pe mediu și a depus declarații privind această obligație pentru anul 2006, dar cota de 2% a fost aplicată asupra valorii facturate a substanțelor chimice periculoase din care a fost scăzută contravaloarea chiriilor de cisternă și a transportului;
- s-au calculat majorări de întârziere până la data de 31.12.2007 pentru ambele obligații.
În baza raportului de inspecție fiscală a fost emisă de Administrația Fondului pentru Mediudecizia de impunere nr. 17 din 24.03.2008pentru suma totală de 2.497.663 lei, din care 1.050.846 lei obligații de bază și 1.446.817 lei majorări de întârziere calculate până la data de 31.12.2007.
Sumele de 1.050.846 lei și de 1.446.817 au fost stabilite global, deși este vorba de cote, perioade și acte normative diferite, astfel că nu se poate individualiza fiecare obligație în parte. De aceea, prin obiectivele deexpertizăi s-a solicitat expertului să determine fiecare obligație în parte. Astfel, potrivit expertizei (și susținerilor reclamantei din acțiune) suma de 431.605,80 lei reprezintă cota de 2% din valoarea substanței tricloretilenă, pentru perioada septembrie 2003- decembrie 2005, iar diferența până la 756.795 lei (325.189,2 lei) reprezintă cota de 2% din valoarea ambalajelor, transportului, chiriilor de cisternă (284.899 lei contestată de reclamantă prin acțiune) și a altor obligații necontestate. În privința accesoriilor, expertul a putut determina majorările de întârziere de 647.735 lei pentru obligațiile anterior menționate, precum și o altă sumă de 40.166 lei pentru obligații necontestate; pentru celelalte sume (249.051 lei, 640.885 lei și 118.031 lei) expertul nu a putut identifica din ce obligații de plată sunt formate, cum, de altfel, nu a făcut-o nici reclamanta care a contestat accesoriile, pentru perioada 2002-2005, în mod global, pentru motivul că perceperea acestora nu este prevăzută în dispozițiile speciale care reglementează obligațiile pentru Fondul pentru mediu, iar nu pentru că nu ar fi datorată obligațiile de bază.
În legătură cu individualizarea de către expert a obligațiilor de plată, pârâta a formulat obiecțiuni, arătând că nu este de acord cu sumele de 756.795 lei și 687.901 lei, cu excepția valorii aferente substanței chimice tricloretilenă pe care a determinat-o în mod corect. Astfel, pârâta și-a exprimat dezacordul cu privire la defalcarea prețului de facturare pe componente de cheltuieli, ceea ce nu a făcut obiectul inspecției fiscale; aceasta nu reprezintă, practic, o veritabilă obiecție la raportul de expertiză, ci menținerea de către pârâtă a punctului său de vedere cu privire la aplicarea cotei de contribuție la prețul de comercializare a produselor și nu doar la valoarea substanțelor chimice periculoase.
Obiecțiunile reclamantei la raportul de expertiză se referă la nedeterminarea accesoriilor calculate după data de 1.06.2006 (dată de la care reclamanta a recunoaște că le datorează). Expertul a răspuns că dacă cerința obiectivului nr. 4 ar fi precizat că trebuie determinată valoarea accesoriilor doar pentru obligațiile născute ulterior datei de 1.01.2006 atunci valoarea acestor accesorii ar fi fost de 1.400.086,09 lei. Prin raportul de expertiză inițial, expertul a stabilit că accesoriile pentru perioada 1.01.2006-31.12.2006 sunt de 205.656.42 lei.
Contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 17 din 24.03.2008 a fost respinsă, ca neîntemeiată, prindecizia nr. 421/23.05.2008, pentru considerentele reluate apoi prin întâmpinare.
În ceea ce privește punctele de vedere solicitate de instanță Institutului Național de Cercetare Dezvoltare pentru și B și Institutului de T al Academiei Române cu privire la faptul dacă tricloretilena - înregistrată sub nr. CAS 79-01-6, respectiv EC:201-167-4 și a cărei denumire în engleză este trichloroethylene - este identică cu substanța tricloretilen, care este trecută în anexa 3 la Legea nr. 73/2002, modificată prin Legea nr. 293/2002, anexă care conține Lista cuprinzând substanțele chimice periculoase comercializate de producători și importatori, mai puțin cele utilizate la producerea medicamentelor, se constată următoarele:
Prin adresa nr. 289/9.02.2009 Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru și Bac omunicat instanței că substanța tricloretilen este identică cu substanța tricloretilenă, numele hidrocarburilor nesaturate derivând de la numele alcanilor corespunzători, prin modificarea sufixului "an" în "enă"; s-a precizat că în anexa 3 la Legea nr. 73/2000, modificată prin Legea nr. 293/2003, s-a strecurat o eroare de redactare (fila 231). În completarea acestei adrese, Institutul a înaintat instanței adresa nr. 743/25.03.2009 prin care a comunicat următoarele: nu există ca denumire științifică "tricloretilen" ca produs chimic; ca denumire științifică există substanța chimică "tricloretilena"; substanța chimică cu formula și CAS 79-01-6, EC:201-167-4, în conformitate cu Anexa 1 la Hotărârea Guvernului nr. 490/2002, este tricloretilena(fila 249).
Institutul de T al Academiei Române a comunicat instanței, prin adresa nr. 1745/3.12.2008, că denumirile, în limba română "tricloretilena", înregistrată sub nr. CAS 79-01-6, respectiv EC:201-167-4 și în limba engleză "trichloroethylene" se referă la una și aceeași substanță chimică organică și este identică cu substanța tricloretilen care este trecută în Lista din anexa 3 la Legea nr. 73/2002, modificată prin Legea nr. 293/2002 (fila 200).
Din adresa nr. 4988/9.04.2009 transmisă reclamantei, la cererea acesteia, de Facultatea de chimie industrială din cadrul Universității B rezultă același lucru: că în terminologia corectă a chimiei organice nu există termenul de "tricloretilen" pentru o substanță chimică, ci doar termenul de "tricloretilenă" care reprezintă substanța chimică cu formula.
În drept,
Legea nr. 73/2000 privind Fondul pentru mediu a fost inițial publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 11 mai 2000. După aprobarea, cu modificări și completări, prin Legea nr. 293/2002 (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 390/7.06.2002), a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 93/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr. 73/2000, această din urmă lege (Legea nr. 73/2000) a fost republicată în temeiul art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2001, dându-se textelor o nouă numerotare. Legea nr. 73/2000 a fost abrogată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1193/30.12.2005. Perioada subliniată este perioada pentru care pârâta a calculat cota de 2% pentru substanța tricloretilenă (în valoare de 431.605,80 lei, singura valoare asupra căreia ambele părți și expertul contabil au fost de acord).
Astfel, potrivit art. 8 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 73/2000 republicată, astfel cum a fost modificată și completată (anterior republicării - art. 9, iar în Legea nr. 293/2002 - art. I, pct. 4) veniturile Fondului pentru mediu se constituie, între altele din: o cotă de 2% din valoarea substanțelor chimice periculoase comercializate de producători și importatori, prevăzute în anexa nr. 3, mai puțin cele utilizate la producerea medicamentelor.
În ceea ce privește cota de 2% reglementată de art. 8 alin. 1 lit. e), în valoare de 431.605,80 lei, datorată pentru produsul tricloretilenă, curtea de apel constată următoarele:
Anexa 3 - Lista cuprinzând substanțele chimice periculoase comercializate de producători și importatori, mai puțin cele utilizate la producerea medicamentelor indică, la poziția 155, substanța tricloretilen. Reclamanta, care produce tricloretilenă - căreia chiar reclamanta, prin acțiune, îi indică înregistrarea conformă legislației europene ca fiind. CAS 79-01-6, respectiv EC:201-167-4 - pretinde că substanța pe care o produce și o comercializează este alta decât cea pentru care legislația română privind Fondul pentru mediu o prevede.
Această susținere a reclamantei nu poate fi reținută întrucât are ca unic argument o eroare de redactare a denumirii substanței chimice în Anexa 3 la Legea nr. 73/2000. Ceea ce prezintă relevanță este substanța chimică periculoasă comercializată de reclamantă - tricloretilena - și care unica substanță existentă. În acest sens sunt pe deplin lămuritoare informațiile comunicate de Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru și B, Institutul de T al Academiei Române și de Facultatea de chimie industrială din cadrul Universității B, informații potrivit cărora ca denumire științifică există doar substanța chimică "tricloretilena"; substanța chimică cu formula și CAS 79-01-6, EC:201-167-4. Având în vedere că substanța tricloretilen nu există, cuprinderea ei în lista anexă la Legea nr. 73/2000 ar fi lipsită de orice rațiune, eroarea legiuitorului cu privire la denumirea științifică corectă a substanței fiind singura explicație a trecerii denumirii de tricloretilen.
Sub aspectul analizat este de reținut și Regulamentul Comisiei nr. 1179/1994 care include în lista substanțelor chimice periculoase și substanța EC:201-167-4.
În ceea ce privește cota de 2% în valoare de contestată de reclamantă de 284.869,58 lei, stabilită cu luarea în calcul a prețurilor din facturile emise de reclamantă către clienți în cazul contractelor cu condiția de livrare /, pentru substanțele chimice periculoase, această instanță reține următoarele:
Până la intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2006 (30.12.2005) cota de 2% era cea prevăzută de art. 8 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 73/2000, astfel cum a fost reprodus anterior textul: cotă de 2% din valoarea substanțelor chimice periculoasecomercializatede producători și importatori, prevăzute în anexa nr. 3, mai puțin cele utilizate la producerea medicamentelor.
După intrarea în vigoare a ordonanței, art. 9 lit. e) (din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/20005) reglementează ca venit al Fondului pentru mediuo contribuție de 2% din valoarea substanțelor clasificate prin acte normative ca fiind periculoase pentru mediu,introduse pe piațăde către producători și importatori, cu excepția celor utilizate la producerea medicamentelor.
Expertul a verificat toate contractele încheiate de reclamantă cu clienții săi interni externi din perioada 7.06.2006 - 31-12.2006, rezultând că majoritatea contractelor cuprind drept condiții de livrare transportarea și ambalarea de către vânzător, ceea ce înseamnă includerea în prețul de vânzare a substanțelor chimice periculoase a cheltuielilor de transport, a celor pentru chiriile pentru cisterne ori a ambalajelor în care sunt livrate și transportate ( - valoarea facturată cuprinde toate costurile de deplasare a mărfii la frontiera convenită; - valoarea facturată cuprinde toate costurile până la depozitarea bunului pe vapor; - valoarea facturară cuprinde toate costurile până când bunul ajunge la cumpărător; - valoarea facturată cuprinde toate costurile de transport intern și asigurare până la frontiera externă a României). Expertul a verificat și facturile emise de Regionala CFR G și din aceeași perioadă, precum și facturile de achiziționare de către reclamantă a ambalajelor utilizate pentru tricloretilenă. După examinarea acestor documente, expertul a calculat valoarea fiecărei substanțe chimice periculoase, livrate în perioada 7 iunie 2002 - 31 decembrie 2006, prin deducerea din valoarea totală înscrisă în facturile fiscale emise de reclamantă a contravalorii ambalajelor, chiriilor de cisternă livrările intracomunitare a transportului, cu luarea în considerare a obligațiilor de livrare a mărfii: (, ori, stabilite prin contractele de transport intern și extern; din valoarea totală de 134.120.831,34 lei, valoarea netă a substanței chimice este de 119.934.436,04 lei, la care cota de 2% reprezintă 2.324.446,87 lei.
Toate aceste calcule - solicitate expertului avându-se în vedere susținerile reclamantei din acțiune - nu pot fi reținute de instanță. Pe de o parte, se are în vedere faptul că dispozițiile aplicabile se referă la valoarea substanțelor chimice periculoasecomercializate, respectiv la valoarea substanțelor clasificate prin acte normative ca fiind periculoase pentru mediu,introduse pe piațăde către producători și importator; ori valoarea de comercializare ori de introducere pe piață este prețul de vânzare rezultând din facturile fiscale, indiferent de condițiile de livrare stabilite de părți prin contract.
Pe de altă parte - și ceea ce este mai important - se impun a fi reținute dispozițiile exprese ale legii. Se au în vedere dispozițiile art. 8 alin. 6 din Legea nr. 73/2000 (republicată, cu modificările și completările menționate), precum și dispozițiile art. 9 alin. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005. Primul text menționat prevede căaza de calculla care se aplică cotele menționate la alin. (1)reprezintă valoarea încasată, exclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă,iar potrivit textului din ordonanță,baza de calculla care se aplică procentele prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. a), ), f) și j)reprezintă valoarea de vânzare, exclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă.Rezultă, așadar, că respectiva cotă de 2% se aplică la valoarea de vânzare încasată de vânzător, cu toate elementele sale (materii prime, costuri cu forța de muncă, utilități, transport, ambalaj, cheltuieli de depozitare, contribuții la bugetul de stat etc.), excepție făcând doar taxa pe valoarea adăugată; ori, excepțiile sunt de strictă interpretare, astfel că nu pot fi extinse la alte situații, cum ar fi în cauză, condițiile de livrare.
În privința calculării accesoriilor, această instanță constată următoarele:
Până la modificarea prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2003 (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 694/23.10.2003), Legea nr. 73/2000 prevedea, prin art. 2 alin. 1 că "fond ul pentru mediu se constituie, se gestionează și se utilizează în conformitate cu prevederile prezentei legi și ale Legii nr. 72/1996 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare" (Legea nr. 72/1996 a fost abrogată prin Legea nr. 500/2002). După această modificare, art. 2 rămas cu un singur alineat în care se prevede că,ondul pentru mediu se constituie, se gestionează și se utilizează în conformitate cu prevederile legale". Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005 prevede, de asemenea, în art. 2 că,fondul pentru mediu se constituie și se gestionează în conformitate cu prevederile legale".
În înțelesul Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice - art. 2 - princontribuțiese înțelege o prelevare obligatorie a unei părți din veniturile persoanelor fizice și juridice, cu sau fără posibilitatea obținerii unei contraprestații (pct. 19), iarveniturile bugetarereprezintă resursele bănești care se cuvin bugetelor prevăzute la art. 1 alin. (2), în baza unor prevederi legale, formate din impozite, taxe, contribuții și alte vărsăminte (pct. 42). Între bugetele prevăzute la art. 1 alin. 2, la lit. g) sunt prevăzute bugetele instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii.
Așadar, prevederile Legii nr. 500/2002 se aplică și bugetelor instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii. Prin art. 1 alin. 2 din Legea nr. 73/2000 se prevede expres că Fondul pentru mediu este un fond constituit integral din venituri proprii.
Prin urmare, Fondul pentru mediu face parte din bugetul general consolidat, veniturile sale fiind de natura celor definite prin art. 2 pct. 42 din Legea nr. 500/2002, așa încât îi sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 61/2002, iar după abrogarea acesteia, dispozițiile Codului d e procedură fiscală.
Tocmai pentru că anterior intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005 au existat discuții cu privire la regimul juridic al veniturilor la Fondul pentru mediu, în preambulul ordonanței, legiuitorul a menționat ca una dintre justificările adoptării ordonanței "necesitatea clarificării regimului juridic al veniturilor din care se constituie Fondul pentru mediu și a atribuțiilor Administrației Fondului pentru Mediu în ceea ce privește activitatea privind declararea, constatarea, controlul, colectarea, soluționarea contestațiilor și executarea silită a contribuțiilor datorate la Fondul pentru mediu, în contextul diminuării veniturilor încasate la Fondul pentru mediu".
În acest context este de reținut jurisprudența unitară a Înaltei C de Casație și Justiție; aceasta din urmă, chiar dacă în dreptul român nu constituie izvor de drept, relevanță ca efect a deciziilor pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Beain contra României).
Față de cele ce preced, curtea de apel constată că niciuna dintre susținerile reclamantei nu este fondată în fapt și în drept, astfel că va respinge acțiunea în integralitatea sa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta - cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în B, nr. 294, Corp A, sector 6.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17.12.2009.
Președinte, - - - |
Grefier, - - |
Red. și tehnored.
4 ex./21.12.2009
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga
