Anulare act administrativ . Decizia 187/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.187
Ședința publică din data de 03 FEBRUARIE 2010
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Chirica Elena Duboșaru
-
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE TARGOVISTE în nume propriu și pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în TÂRGOVIȘTE, - -, nr. 166, Cod poștal -, Județ D și ADMINISTRATIA FONDULUI PENTRU MEDIU cu sediul în B, sector 6,- Corp A, Cod poștal - împotriva sentinței nr.585 din data de 8.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimata reclamantă - COM SRL cu sediul în T, - B, -.2,. D,. 18, Cod poștal -, Județ D, intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE DAMBOVITA cu sediul în TÂRGOVIȘTE,-, Cod poștal -, Județ
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata reclamantă - Com SRL reprezentată de avocat din Baroul Dâmbovița, lipsind recurentii pârâți în nume propriu și pentru F, Administrația Fondului pentru Mediu și intimata pârâtă DGFP
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, după care,
Avocat pentru intimata reclamantă depune la dosar întâmpinare, aratând că alte cereri nu mai are de formulat în cauză.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru intimata reclamantă arată că soluția instanței de fond este legală și temeinică. Cu privire la recursul declarat de T, prin care se critică soluția instanței de fond, cum că nu s-a pronunțat pe excepția invocată prin întâmpinare, arată că reclamanta nu a contestat un titlu de creanță sau un act administrativ, pentru a fi aplicabile disp. art. 207 civ. nu a contestat modul de calcul al taxei ci suma achitată în mod nejustificat și abuziv.
Mai mult decât atât, procedura a fost îndeplinită prin cererea de restituire a taxei adresate de către reclamantă și prin răspunsul de refuz comunicat de aceasta cu adresa nr. 21432/28.07.2009.
Pe fondul cauzei, apreciază că taxa de poluare prevăzută de OUG 50/2008 este discriminatorie, iar prevederile acesteia intră în contradicție cu dispozițiile comunitare în materie, respectiv art. 110 (fost art. 90 par.I) din Tratatul Comunității Europene și cu art 148 din Constituție.
Solicită respingerea recursurilor, menținerea sentinței ca legală și temeinică și pe fond admiterea în tot a cererii formulate, anularea deciziei prin care i-a fost calculată taxa de 3828 lei.
Cu cheltuieli de judecată, potrivit chitanței de la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița -Secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr. 3580/120/10.08.2009, reclamanta - Com SRL a chemat în judecată pârâții Statul Român prin erul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Administrația Finanțelor Publice și Administrația Fondului pentru Mediu pentru a fi obligați să-i restituie sumei de 3828 lei, achitată cu titlu de taxă pentru poluare pentru autovehicule.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 8.12.2008 a achiziționat un autoturism marca Volvo, iar la înmatricularea acestuia a fost obligată să plătească o taxă de primă înmatriculare în valoare de 3.828 lei.
Reclamanta a susținut că această taxă este în contradicție vădită cu dispozițiile art. 25, art. 28 și art. 90 din Tratatul Comunității Europene, care interzic statelor membre să instituie, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
În aprecierea reclamantei, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, arătând că a formulat cerere de restituire a taxei la Administrația Finanțelor Publice T, cerere care i-a fost respinsă.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice Dad epus întâmpinare,în temeiul art.115 pr.civ.prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 alin. 2 din Constituție și cea specială prevăzută de art. 90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene, revin exclusiv Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești.
Prin sentința nr.585/08 octombrie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa admis cererea formulată de reclamanta - Com SRL în contradictoriu cu pârâții,Statul Român prin erul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Administrația Finanțelor Publice T, și Administrația Fondului pentru Mediu, a obligat pârâtele să restituie reclamantei suma de 3.828 lei reprezentând taxă poluare, cu dobânda legală și să plătească 1539 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că potrivit art.28 din tratatul UE versiunea consolidată, Uniunea este alcătuită dintr-o uniune vamală care reglementează ansamblul schimburilor de mărfuri și care implică interzicerea, între statele membre, a taxelor vamale la import și la export și a oricăror taxe cu efect echivalent, precum și adoptarea unui tarif vamal comun în relațiile cu țări terțe, iar în conformitate cu art.30 și 31 din tratat, între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export, sau taxele cu efect echivalent.
Tribunalul a coroborat aceste prevederi cu dispozițiile art. 110 ( exarticolul 90 par.1) din Tratatul Uniunii Europene versiunea consolidată, care precizează în mod expres că nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin hotărârea CJCE in cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care ar decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii, față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă de poluare pentru autoturismele deja înmatriculate aici. Mai mult, prin Decizia în cauza Costa/Enel (1964), CJCE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă, care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa pe poluare a fost introdusă în legislația internă de abia în anul 2008.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJCE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea celor din urmă,pe cale administrativă sau pe altă cale.
În ceea ce privește Constituția României, de la 1 ian 2007, România este stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit art.148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Potrivit OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare, modificată prin OUG nr. 208/2008, care la rândul său a fost abrogată prin OUG nr. 218/2008, s-a prevăzut plata taxei de poluare pentru anumite tipuri de autovehicule noi și
second-hand importante din statele membre, instituindu-se prin art. 3 anumite exceptări pentru autovehicolele aparținând unor anumiți beneficiari: misiuni diplomatice, oficii consulare, forțe armate, taxa calculându-se de fiecare autoritate fiscală competentă, pe baza elementelor prevăzute în anexele 1-4, diferențiat, pe baza emisiilor de dioxid de carbon.
Tribunalul a apreciat că această taxă este discriminatorie în raport cu autovehicolele deja înmatriculate în România, pentru care nu s-a perceput o asemenea taxă, precum și față de cele deja înmatriculate într-un stat comunitar, pentru care înmatricularea în România este condiționată de plata taxei taxe, concluzionându-se că OUG nr. 50/2008 este contrară art. 110 (exarticol 90 paragraful I din Tratatul Comunităților Europene)
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Administrația Finanțelor Publice T în nume propriu și pentru erul Economiei și Finanțelor și Administrația Fondului pentru Mediu.
1.Recurenta Administrația Finanțelor Publice T în nume propriu și pentru erul Economiei și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct.9, 3041Cod de procedură civilă, criticând hotărârea primei instanței arătând că în mod nelegal a considerat că reclamantul a efectuat demersul administrativ la care era obligată potrivit art. 207 Cod procedură fiscală și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, nepronunțându-se asupra excepției lipsei procedurii prealabile, invocată prin întâmpinare.
A învederat că intimatul reclamant nu a contestat și nu a solicitat anularea deciziei de calcul a taxei, ci a solicitat restituirea taxei.
În opinia sa, pentru a se putea dispune restituirea taxei ca nedatorată, presupune că în prealabil sau concomitent să se solicite anularea titlului de creanță în baza căruia aceasta este datorată.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Fondului pentru Mediu, consideră că aceasta este netemeinică, pentru că taxa de poluare constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de către această pârâtă.
Un al motiv de recurs invocat vizează faptul că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicare greșită a legii, conform prevederilor art. 1 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, taxa pe poluare pentru autovehicule constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
A susținut recurenta că potrivit prevederilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță ".
Recurenta a mai arătat că prin decizia nr. 802/19 mai 2009 Curtea Constituțională, a respins excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 50/2008, decizie potrivit căreia obligația pozitivă a Statului Român de a asigura cadrul legislativ adecvat pentru exercitarea dreptului la un mediu sănătos este realizată tocmai prin prevederile acestei ordonanțe, care taxează în funcție de anumite criterii
autovehiculele pentru poluarea pe care o produc, taxă care sub aspect fiscal, este expresia textului constituțional al art. 35, fiind plătită de poluator, în funcție de gradul prestabilit de poluare.
Mai arată recurenta că potrivit art. 90 din Tratatul CE, un stat membru are voie să perceapă o taxă la prima înmatriculare a unui vehicul în statul respectiv, cu condiția ca taxa să fie conformă cu art. 90 din tratat, ceea ce înseamnă că prin taxa respectivă să nu fie defavorizate produse din alte state membre,iar OUG nr. 50/2008 la art. 4 face distincție între autovehicule noi, la care potrivit anexei, taxa de poluare este integrală și autovehiculele vechi second-hand, înmatriculate pentru prima dată în România, pentru care taxa de poluare de plătește în procent, diminuându-se procentul progresiv, în funcție de vechimea autovehiculului, astfel încât să se excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie taxate mai mult decât produsele similare interne, pentru a nu avea în nici un caz efect discriminator.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, în principal admiterea excepției invocate, iar în subsidiar, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.
2.Recurenta Administrația Fondului pentru Mediua criticat hotărârea pronunțată de prima instanță în temeiul dispozițiilor art. 304 Cod proc.civ, arătând într-un prim motiv de recurs, că hotărârea a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzută sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2,deoarece nu s-a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de ea, înainte de a se trece la soluționarea în fond a pricinii.
Mai susține recurenta că hotărârea pronunțată de prima instanță este afectată de nelegalitate, sub aspectul încălcării dispozițiilor privitoare la, chemarea în judecată" prevăzute de art.112-114 Cod procedură civilă, potrivit cărora președintele ar fi trebuit să primească acțiunea dacă avea alăturate atâtea copii de pe cerere câți pârâți sunt și să fi dispus în același timp, să se comunice pârâtului, o dată cu citația și copii de pe cerere și de pe înscrisuri.
Totodată recurenta a criticat sentința pronunțată de prima instanță ca fiind dată cu încălcare și aplicarea greșită a legii- art. 304 pct. 9.pr.civ, având în vedere obiectul cererii introductive, consideră că prezenta acțiune în contencios ca fiind inadmisibilă, reclamanta solicitând instanței restituirea sumei de 8328 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule, actualizată cu dobânda legală, în funcție de data plății efective.
De altfel, mai susține recurenta că reclamanta nu a atacat un act administrativ, în înțelesul Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, și nici un act administrativ fiscal, în înțelesului Codului d e procedură fiscală, ci solicită restituirea unei sume pe care o consideră că nu o datorează,acțiunea fiind inadmisibilă, întrucât interesul de a acționa în justiție, pe calea contenciosului administrativ, este legitimat de vătămarea unui drept subiectiv sau interes legitim născut din existența unui act administrativ, a cărui anulare trebuie solicitată de cel ce se consideră păgubit.
Pe fondul cauzei, susține recurenta că tribunalul în mod eronat a reținut o distincție între proveniența autovehiculelor, în fapt legea nefăcând o atare distincție și instituind obligația de plată a taxei de poluare pentru orice autovehicul, la prima înmatriculare în România.
În continuare, arată că OUG nr. 50/2008 a instituit o nouă taxă, în acord cu principiile comunitare, care se plătește începând cu 01.07.2008, reclamanta achitând această taxă, care este conformă cu legislația europeană și acest act normativ a fost acceptat de Comisia Europeană ca fiind perfect compatibil cu aquis-ul comunitar, astfel încât taxa de poluare reglementată de OUG nr. 50/2008 nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art. 90 paragraful 1 din Tratatul CE. o taxă de poluare nu poate fi asimilată nici cu una vamală și nici cu o restricție cantitativă la import.
Susține recurenta că nu este incompatibil cu dreptul comunitar un impozit impus autoturismelor second-hand importante din alt stat membru UE, cu prilejul primei înmatriculări în România dacă acesta se percepe o singură dată, la prima înmatriculare în România, pentru toate autovehiculele noi sau second-hand, fabricate pe teritoriul național sau importante din alte state membre, din moment ce cuantumul acestei taxe este aproximativ egal cu valoarea reziduală a impozitului, în speță a taxei de poluare, încorporat în valoare de piață a vehiculelor similare înmatriculate anterior în România, supuse aceluiași tip de impozit, la prima lor înmatriculare.
S-a mai învederat că taxa de poluare se calculează pe baza unor criterii obiective: tip motor, capacitate cilindrică și clasificarea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea a autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa nr. 4, iar potrivit art. 8, când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este scos din parcul auto național, se restituie valoarea reziduală a taxei, care reprezintă taxa ce ar fi fost plătită pentru respectivul autovehicul, dacă ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național, fiind astfel respectate exigențele CJCE impuse prin soluționarea acțiunii preliminare în cauzele reunite C 290/2005 și C-333/2005.
Recurenta a concluzionat că chiar Comisia Europeană a apreciat OUG nr. 50/2008, ca fiind conformă normelor dreptului comunitar, fiind ridicată procedura de infrigement declanșată împotriva României, ca urmare a instituirii taxei de primă înmatriculare.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta COM SRL.
Curtea, examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041Cod procedură civilă, reține următoarele:
Vor fi analizate împreună cele două recursuri întrucât în cea mai mare parte motivele de recurs sunt identice.
Primul motiv de recurs invocat de T, privind lipsa procedurii administrative instituită prin art. 7 din Legea nr. 554/2004, este nefondat, deoarece intimata s-a adresat acestei instituții cu cererea nr. 21432/17.07.2009 depusă în copie la fila 12 dosar fond, prin care a solicitat restituirea taxei de poluare percepută în mod nelegal, recurenta T răspunzând petentului cu adresa nr. 21432/28.07.2009 - fila 13 dosar fond, astfel încât cerințele procedurii prealabile administrative prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ au fost respectate.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Fondului pentru Mediu, Curtea constată că deși în preambulul sentinței atacate această excepție a fost admisă, în realitate și pârâta Administrația Fondului pentru
Mediu a fost obligată, împreună cu celelalte pârâte - instituții fiscale, să restituie reclamantei taxa de poluare achitată, astfel încât se poate aprecia că este vorba de o eroare materială în soluționarea excepției, în realitate considerându-se că Administrația Fondului pentru Mediu care calitate procesuală pasivă, din moment ce taxa de poluare se face venit la bugetului statului pentru mediu, gestionat de pârâta.
Prin urmare, sunt nefondate atât criticile recurentei T, care a susținut că în mod greșit s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației pentru Mediu, în realitate această instituție fiind obligată la restituirea taxei de poluare achitată de reclamantă, dar și criticile formulate de recurenta Administrația Fondului pentru Mediu, care a susținut în mod eronat că nu s-a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de ea.
Susținerile recurentei Administrația Fondului de Mediu privind nerespectarea dispozițiile art. 112-114 Cod procedură civilă, privind comunicarea cererii de chemate în judecată formulată de reclamanta - Com SRL T, sunt nejustificate, pârâta a fost legal citată, însă nu a depus întâmpinare și nici nu înștiințat instanța despre împrejurarea că nu i s-a comunicat acțiunea, neputându-și invoca propria pasivitate în realizarea unui drept.
Cea de-a doua critică adusă sentinței de această recurentă, cu privire la inadmisibilitatea acțiunii, în sensul că intimata reclamantă nu a atacat un act administrativ fiscal, ci a solicitat restituirea unei sume pretins nedatorate,contrar prevederilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, este de asemenea nefondată, deoarece în speță a fost supus cenzurii instanței refuzul autorităților administrative pârâte de a restitui intimatei reclamante taxa de poluare pretins nedatorată, întrucât încalcă prevederile legislației comunitare, ce are prioritate în aplicare, în raport cu legislația internă contrară, potrivit art. 148 din Constituția României, or refuzul unei autorități administrative de a răspunde unei persoane, în condițiile în care îi vatămă un drept sau interes legitim, poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ, conform art. 1 din Legea nr. 554/2004.
În legătură cu celelalte motive de recurs ce vizează fondul litigiului, invocate de recurente, Curtea reține că, în conformitate cu prevederile articolul 148 alin.2 din Constituția României se instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunităților Europene.
Judecătorul național are obligația să aplice dispozițiile dreptului comunitar și să asigure realizarea efectului deplin al acestor norme, această obligație rezultând și din dispozițiile constituționale (art.148 alin.4) și din dispozițiile art.220 din Tratatul,iar sistemul de taxare nu trebuie să fie discriminatoriu, pentru autovehiculele second-hand de pe teritoriul României, înmatriculate deja, nepercepându-se această taxă, față de autovehiculele second-hand înmatriculate pe teritoriul altui stat comunitar membru a
Susținerea recurentelor constând în aceea că taxa a fost încasată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie - temeiul de drept fiind prevederile unei legi ce emană de la puterea legislativă, Parlamentul României, nu poate fi reținută de instanță, întrucât este în discordanță cu prevederile Constituției României, ale
Tratatului CE, dar și cu principiile instituite de jurisprudența CJCE prin deciziile de interpretare a dispozițiilor din Tratat.
Pe de altă parte, potrivit art. 1 din OUG nr. 50/2008, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor Ordonanței privind taxa de poluare pentru autovehicule, se restituie pe baza procedurii stabilite în Normele Metodologice de aplicare a OUG 50/2008, aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare, într-o astfel de situație aplicându-se principiul conform căruia un stat membru care a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să o restituie,reclamantul intimat având dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații CJCE a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite [A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79, I/S re danois des impts accises, precum si cauza conexata nr. C-290/05 si C-333/05 si, par. 61-70].
Instanța de recurs constată că este nelegală măsura reținerii unei părți din taxa încasată anterior datei de 1 iulie 2008,cu încălcarea normelor de drept comunitar și compensarea în parte a acesteia,cu o altă taxă, stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, cu alt mod de calcul și altă destinație, percepută în temeiul unui alt act normativ, adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Așa fiind, Curtea apreciază ca nu este posibilă, pe de o parte, admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul, cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne, contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție și art.1 cod civil,situație inadmisibilă într-un stat de drept.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate, conform argumentelor deja expuse în prezentele considerente.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 3041și 312.pr.civilă, va respinge recursurile ca nefondate, în cauză nefiind incident nici unul din motivele prevăzute de art. 304.pr.civilă.
În baza disp.art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurentele pârâte la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă - Com SRL
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE TARGOVISTE ÎN NUME ȘI PENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în T, - -, nr. 166, Cod poștal -, Județ D și ADMINISTRATIA FONDULUI PENTRU MEDIU cu sediul în B, sector 6,- Corp A, Cod poștal - împotriva sentinței nr.585 din data de 8.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimata reclamantă - COM SRL cu sediul în T, - B, -.2,. D,. 18, Cod poștal -, Județ D, intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE DAMBOVITA cu sediul în Târgoviste,-, Cod poștal -, Județ
Obligă recurentele pârâte Administrația Finanțelor Publice T în nume propriu și pentru erul Economiei și Finanțelor și Administrația Fondului Pentru Mediu la 1500 lei, cheltuieli de judecată către intimata reclamantă - Com L
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Chirica Elena Duboșaru
Grefier
Red.
Tehnored. CMF
6 ex/ 09.02.2010
dos.fond - - Tribunal D
jud.fond -
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Chirica Elena Duboșaru
