Anulare act administrativ . Decizia 1884/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A-VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 1884
Ședința publică de la 05.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ghica Alina Nicoleta
JUDECĂTOR 2: Severin Daniel S -
JUDECĂTOR 3: Radu
GREFIER: - -
...
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta - SRL - PRIN ADMINISTRATOR G, împotriva sentinței civile nr. 2796/18.11.2008, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Teleorman, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, constatând că prin întâmpinare intimata a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 pct. 2.pr.civ. în temeiul art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2796 din 18.11.2008, Tribunalul Teleorman respins ca neîntemeiată contestația formulată de - SRL - PRIN ADMINISTRATOR G în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice T.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în urma unei inspecții fiscale s- constatat că reclamanta nu colectat TVA pentru plata în natură drepturilor membrilor asociați.
Instanța mai reținut că potrivit art. 126 alin. 1 din Codul fiscal predarea produselor agricole către arendatori este operațiune ce intră în sfera de aplicare a TVA. De asemenea, art. 130 din Codul fiscal prevede că în cazul unei operațiuni care implică o livrare de bunuri și/sau prestare de servicii în schimbul unei livrări de bunuri și/sau prestări servicii fiecare persoană impozabilă se consideră că a efectuat o livrare de bunuri și/sau prestare de servicii cu plată.
Din expertiza contabilă rezultă că art. 130 reglementează din punct de vedere al TVA schimbul de bunuri sau servicii, caz în care se găsesc și arenda și plata în natură a acesteia. În lipsa unei norme care să scutească de TVA plata în natură arendei se impunea colectarea taxei pe valoare adăugată, astfel încât actul atacat este temeinic și legal.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamanta.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond interpretat greșit normele legale, iar plata în natură a arendei n constituie un transfer al drepturilor de proprietate cu plată. În speță, au fost atribuite terenuri în folosința societății în baza unor contracte de arendă, arendatorul păstrându-și dreptul de proprietate asupra acestora astfel că atribuirea produselor obținute nu constituie un transfer de proprietate.
În aceste condiții, atribuirea produselor se face fără plată și ul nu are obligația întocmirii unei facturi conform art. 69 pct. 2 din Normele metodologice de aplicare Codului fiscal. Totodată, plata în natură nu constituie prestare de servicii întrucât bunurile agricole puse la dispoziție de arendator sunt folosite pentru obține venituri agricole pentru.
Mai mult, art. 141 lit. e) din Codul fiscal prevede în mod expres că arendarea este operațiune scutită de TVA, iar ul este agricultor nu prestator de servicii conform art. 11 din Legea nr. 16/1994.
Chiar expertul contabil recunoaște că "plata în natură a arendei continuă să rămână neclară".
Intimata formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat întrucât plata în natură a arendei întrunește condițiile impuse art. 126 alin. 1 din Codul d procedură fiscală, raportat la art. 130 din Codul d procedură fiscală.
Analizând probele administrate în cauză. Curtea constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 130 din OUG nr. 571/2003 intitulat "Schimbul de bunuri sau servicii" - "În cazul unei operațiuni care implică o livrare de bunuri și/sau o prestare de servicii în schimbul unei livrări de bunuri și/sau prestări de servicii, fiecare persoană impozabilă se consideră că a efectuat o livrare de bunuri și/sau o prestare de servicii cu plată".
În acest articol se reglementează modul în care sunt tratate din punct de vedere fiscal schimburile de produse sau servicii. Legiuitorul stabilește că într- astfel de situație se consideră printr-oficțio legis(ficțiune legală) că este vorba de două operațiuni distincte ca și cum fiecare persoană ar livra bunuri sau ar presta serviciul în schimbul unei sume de bani și, pe de altă parte, ar primi bunuri sau servicii în schimbul aceleiași sume de bani.
În cazul arendei arendatorul care primește în schimbul folosinței terenului produse agricole se află în situația descrisă de art. 130, astfel încât plata în natură arendei trebuie privită, în lumina disp. art. 130 din Codul fiscal, ca operațiune dublă, respectiv, pe de parte, asigurarea folosinței terenului cu plată și, pe de altă parte, predarea unor produse cu plată.
În acest sens, cap. VI pct. 8 din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare Legii nr. 571/2003, prevede în mod explicit că "8. (1) Operațiunile prevăzute laart. 130din Codul fiscal, includ orice livrări de bunuri/prestări de servicii a căror plată se realizează printr-o altă livrare/prestare, precum:[]b) plata prin produse agricole, care constituie livrare de bunuri, a arendei, care constituie o prestare de servicii.
Cele două operațiuni distincte (asigurarea folosinței terenului cu plată și livrarea de produse agricole cu plată) trebuie tratate din punct de vedere fiscal în mod independent.
Dacă pentru arendă (asigurarea folosinței terenului în schimbul unei plăți avem o dispoziție expresă de scutire de la plata TVA (art. 141 lit. e) din Codul Fiscal) pentru cea de- doua operațiune, respectiv furnizarea de produse cu plată nu mai avem o astfel de dispoziție, iar operațiunea îndeplinește așa cum a reținut în mod corect instanța de fond toate condițiile impuse de art. 126 din Codul fiscal pentru aplicarea taxei pe valoare adăugată.
În aceste condiții prima instanță și implicit organul administrativ au reținut în mod corect că pentru furnizarea de bunuri în contul arendei datorate trebuia să se colecteze și să se plătească TVA.
În ceea ce privește susținerile recurentei potrivit căreia livrarea de produse nu constituie un transfer de proprietate, Curtea constată că însăși recurenta recunoaște că în baza contractului de arendă se obține venituri agricole pentru i nu pentru arendator ceea ce înseamnă că produsele agricole obținute sunt inițial proprietatea ului. acestor produse în contul arendei reprezintă un transfer al dreptului de proprietate în sensul că produsele ies din patrimoniul ului și intră în patrimoniul arendatorului. Acest transfer de proprietate este considerat ca fiind făcut "cu plată" ca urmare regulii impuse de art. 130 din Codul fiscal analizat mai sus, potrivit căruia în cazul schimburilor de produse sau servicii livrările reciproce trebuie privite ca operații distincte făcute cu plată.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 din Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta - SRL - PRIN ADMINISTRATOR, împotriva sentinței civile nr. 2796/18.11.2008, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Teleorman, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.10.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
S
GREFIER
-
Red.DS
Tehnored. CB/2 ex.
27.10.2009
Tribunalul Teleorman
Judecător fond:
Președinte:Ghica Alina NicoletaJudecători:Ghica Alina Nicoleta, Severin Daniel, Radu
