Anulare act administrativ . Sentința 19/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA NR.19
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Adriana Florina Secrețeanu
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii având ca obiect anulare act administrativ, formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamanții, G, și, toți cu domiciliul ales la reclamantul în P,-, județul P în contradictoriu cu pârâțiiMINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B,-, sector 3,INSTITUTUL DE CERCETĂRI ȘI AMENAJĂRI SILVICE - STAȚIUNEA B,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B,-, județul B,MINISTERUL MEDIULUI și PĂDURILOR,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B,-, sector 5,AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B, sector 6,- și ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ P, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în P,-, județul
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22 ianuarie 2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosarul cauzei concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de astăzi, 29 ianuarie 2010, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Princerereaînregistrată la Curtea de APEL PLOIEȘTI la nr- din data de 15 septembrie 2009, reclamanții, G, și, au chemat în judecată pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice - Stațiunea B, Ministerul Mediului, Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Romsilva - Direcția Silvică și au solicitat anularea parțială a Ordinului nr.1092/15 septembrie 2008 emis de Ministerul Mediului și a tuturor actelor subsecvente emise pentru aducerea la îndeplinire a ordinului respectiv în ceea ce privește relocarea speciei în alte zone locuite și nu în rezervații special amenajate, obligarea în solidar a pârâților la mutarea urșilor gunoieri care au fost strămutați, precum și a puilor acestora, din zona S județul P în comuna Măneciu, sat de vacanță, județul P, într-o altă zonă unde să nu pună în pericol viața oamenilor, obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată și a daunelor morale ce le-au fost cauzate urmare acestei acțiuni dispuse cu încălcarea dreptului acestora la viață și integritate fizică și implicit la sănătate, garantat de art.2 din Convenția Drepturilor Omului ratificată de România prin Legea nr.30 din 18 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial al nr.135/31.05.1994 și consacrat de art.22 și 34 din Constituție, care presupune și eliminarea din mediul biologic al individului a oricărui risc potențial pentru viața și sănătatea sa.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că autoritățile statului mai sus menționate au procedat la mutarea unui număr de exemplare din specia, din zona S în alte localități în scopul declarat de a "elimina pericolul interacțiunii faunei sălbatice cu omul". În vederea atingerii acestui scop s-a considerat că locuitorii satului de vacanță din comuna Măneciu, a județului P, pot fi supuși acestui pericol, astfel că s-a dispus mutarea urșilor "" lângă casele acestora de vacanță pe care nu le-au mai putut folosi.
În vederea eliminării acestui pericol iminent au apelat la toate autoritățile mai sus menționate și le-au solicitat să le redea liniștea anterioară mutării urșilor și să le respecte dreptul la viață, la un mediu sănătos și dreptul acestora de proprietate prin exercitarea atributului folosinței de care au fost lipsiți de teama urșilor.
Le-a fost comunicat faptul că urșii au fost strămutați în baza prevederilor art.8 din Ordinul 1092/2008, motiv pentru care solicită anularea parțială a acestuia și a actelor administrative emise în vederea relocării urșilor în zona comuna Măneciu, sat valea, județul P, au luat cunoștință de existența actului administrativ - Ordinul 1092 din adresele răspuns ale pârâților și nu cunosc dacă au fost emise și alte acte administrative în executarea acestuia, iar în cazul în care au fost emise, solicită și anularea acestora.
Autoritățile statului nu numai că nu și-au îndeplinit obligația legală de a le respecta drepturile mai sus menționate, dar i-au acuzat de faptul că au invadat arealele e populate cu faună sălbatică. Când au construit sau cumpărat căsuțele de vacanță în zona respectivă nici nu se pomenea de existența urșilor în zonă și au avut în vedere tocmai faptul că este o zonă turistică liniștită, fără urși gunoieri și fără alte inconveniente pe care le prezentau alte zone mai populate și mai poluate iar pârâții au recunoscut că urșii au fost strămutați din zona S și nu s-au gândit niciodată că vor fi lipsiți de aceste facilități chiar de autoritățile statului care au obligația constituțională de a garanta dreptul la viață și nici că i-ar putea trece cuiva prin minte să rezolve o problemă creând altele mult mai mari.
Reclamanții au mai arătat că este de necontestat faptul că până la acțiunea întreprinsă de pârâți, în zonă nu erau urși iar după strămutarea urșilor gunoieri din S, zona a devenit impracticabilă. Susținerea relocării urșilor gunoieri la distanță mare de localitate și monitorizarea acestora nu este dovedită, iar din presă și emisiuni televizate și așa cum vor dovedi cu martori, urșii sunt prin curțile și casele acestora, le plac frigiderele și locurile unde găsesc mâncare.
Din presă au preluat faptul că Ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a anunțat la S că 25 de urși din stațiunile montane vor fi mutați în județele A și P pentru a evita agresiunile asupra turiștilor și localnicilor, gândindu-se numai la localnicii din S, încălcând în acest fel drepturile altor turiști și localnici, însă la sfârșit de săptămână au constatat că zona s-a transformat într-un infern și au fost bântuiți de urși în fiecare noapte, fiind nevoiți să părăsească zona sau să se baricadeze în case și poduri. gunoieri din S trebuia să fie mutați în rezervații nu în zone locuite unde se știa sigur că vor veni după mâncare și vor pune în pericol viețile altor oameni, fiind bine știut că în lipsa mâncării aceștia atacă omul.
Au mai arătat reclamanții că art.35 al Constituției României, intitulat "dreptul la mediu sănătos" prevede că statul recunoaște dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos și echilibrat ecologic. Un mediu sănătos presupune un mediu sigur în care viețile acestora să nu fie puse în pericol prin strămutarea urșilor din alte zone. Când au ales zona respectivă și au făcut eforturi considerabile pentru a dobândi o proprietate nu s-au gândit că ar putea să le fie încălcat dreptul de proprietate prin imposibilitatea folosirii caselor respective potrivit destinației lor, respectiv pentru a-și petrece sfârșitul de săptămână și vacanța într-o zonă în care să poată uita de grijile și stresul zilnic.
Statul are obligația constituțională de a lua măsuri de protecție socială, în care se înscriu, cu certitudine, și cele legate de protejarea mediului înconjurător, deoarece habitatul face parte din societatea umană, iar a nu-l proteja înseamnă a nu proteja însăși societatea, lipsind omul de a trăi în siguranță în cadrul acesteia.
Susțin reclamanții că dreptul la viață considerat cel mai drept al omului, impus de în sistemul juridic și consacrat încă din primele declarații de drepturi și, desigur, și prin Constituția României, este un drept cetățenesc, cu care începe inventarul drepturilor omului în cele mai importante acte internaționale din domeniu.
Acest drept, conform Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice, este inerent persoanei umane și trebuie ocrotit prin lege. Nimeni nu poate fi privat de viața sa în mod arbitrar. Prin aceasta se înțeleg și toate acțiunile celor care concură la degradarea mediului înconjurător- și care pot conduce chiar la pierderea de vieți omenești, sperând să nu se ajungă acolo pentru a repara greșeala pe care au făcut-o pârâții de a nu strămuta urșii în habitatul lor, respectiv într-o rezervație unde să nu pună în pericol viețile oamenilor.
Lipsa de protecție a mediului înconjurător prin acțiunea întreprinsă, poate avea efecte devastatoare, ajungându-se la pierderi de vieți omenești, făcând inoperantă garantarea dreptului la viață, a dreptului la integritate fizică și psihică. Existența unei vieți intime, familiare și private nu poate avea loc fără protejarea mediului înconjurător, fără păstrarea confortului pe care îl aveau anterior mutării urșilor gunoieri.
Măsurile luate până acum de autorități nu au reușit să oprească animalele să intre în orașele afectate și în loc să se dispună măsuri eficiente în acest sens s-au afectat și alte zone turistice ca să nu mai existe nicio zonă montană sigură în județ în care să nu se întâlnească urșii gunoieri.
Prin strămutarea urșilor gunoieri în zona din comuna Măneciu, județul P, s-au încălcat drepturile constituționale ale reclamanților, privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică (art.22), dreptul la viață intimă, familială și privată (art.26), dreptul la un mediu sănătos (art.35), dreptul de proprietate privată (art.44) drepturi consacrate și de CEDO în art.2, art.8 și art.1 al Primului Protocol adițional la Convenție.
Dreptul la viață și integritate fizică și implicit la sănătate, garantat de art.2 din Convenția Drepturilor Omului ratificată de România prin Legea nr.30 din 18.05.1994, publicată în Monitorul Oficial nr.135/31.05.1994 și consacrat de art.22 și 34 din Constituție, presupune și eliminarea din mediul biologic al individului a oricărui risc potențial pentru viața și sănătatea sa. Suferința psihică încercată, existența și pericolul real, recunoscut de pârâți, la care sunt expuși din culpa pârâților, ce a determinat imposibilitatea folosirii proprietăților de către reclamanți, i-au determinat să se adreseze instanței de judecată în vederea restabilirii situației anterioare.
Reclamanții au cuantificat daunele morale la suma de 3000 euro, și au arătat că înțeleg să îi doneze pârâtei Romsilva pentru hrana urșilor din rezervații.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosarul cauzei extrase internet cu articole de presă, Ordinul nr.1092, dovada îndeplinirii procedurii prealabile, adresele nr.362-364/17.07.2009, adresa nr.8079/06.08.2009 emisă de Romsilva-Direcția Silvică P, adresa nr.200.396/12.08.2009 emisă de și adresa nr.16859/10.08.20096 emisă de - Regia Națională a Pădurilor Romsilva.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.1 din Legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ și dispozițiile anterior menționate.
În temeiul dispozițiilor art.115-118 Cod procedură civilă, pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât potrivit nr.HG459/2005 Agenția Națională pentru Protecția Mediului este organ de specialitate al administrației publice centrale aflat în subordinea Ministerului Mediului și are în subordine 8 agenții regionale și 42 agenții județene pentru protecția mediului, instituții cu personalitate juridică.
Din punct de vedere al atribuțiilor, Agenția Națională pentru Protecția Mediului nu este inițiatoarea Ordinului nr.1092/15 septembrie 2008 pentru relocarea speciei de, acest atribut aparținând Ministerului Mediului, așa cum a fost redenumit prin nr.HG57/2009 și, din acest punct de vedere, Ministerul Mediului are calitate procesuală pasivă, ca emitent al Ordinului nr.1092/2008.
Solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și respingerea acțiunii împotriva acestui pârât ca inadmisibilă.
În temeiul dispozițiilor art.115-118 Cod procedură civilă, pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, solicitând admiterea acesteia și respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a arătat că, față de obiectul cu care au înțeles reclamanții să învestească instanța, se constată că actul a cărui anulare se solicită nu a fost emis de către, astfel încât admiterea cererii în contradictoriu cu acesta este inadmisibilă, fiind lipsită de finalitate atât timp cât nu ministerul este emitentul actului atacat.
Acțiunea este îndreptată împotriva unei persoane fără calitate deoarece lipsește una dintre condițiile cumulative, care în același timp este și condiție de exercițiu a acțiunii civile pentru a fi parte în proces, respectiv condiția calității procesuale. Dovada existenței acestei calități, în virtutea prevederilor art.1169 din Codul civil, revine reclamantului, prin indicarea obiectului cererii, motivelor de fapt și de drept pe care își întemeiază pretențiile, în calitate de inițiator al acțiunii.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care se pretinde a fi obligat în raportul juridic dedus judecății. În cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare este obligatorie calea justiției, calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv.
A mai susținut pârâtul că un prim argument în susținerea lipsei calității procesuale pasive a este dat de prevederile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Potrivit art.1 alin.1 din HG nr.57/2009 Ministerul Mediului se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale.
În baza acestor texte de lege, a fost emis Ordinul nr.1092/2008 pentru aprobarea derogărilor în cazul speciilor de, râs și sălbatică. Ordinul a fost emis de Ministrul Mediului și Dezvoltării Durabile, în calitatea sa de conducător al Ministerului Mediului, organ de specialitate al administrației publice centrale.
Mai mult, reclamanții își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, lege care reglementează expres cine are calitate procesuală pasivă în aceste cauze, în speță, ministrul nu are și nu poate avea calitate procesuală pasivă, deoarece nu este emitentul actului. Ordinul nu a fost emis sau semnat de, pronunțarea unei hotărâri în contradictoriu cu ministerul fiind lipsită de finalitate.
Pe fondul cauzei, pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți ca neîntemeiată.
A susținut pârâta că acțiunea de mutare a unor exemplare de din fondul cinegetic Saf ost o completare a primei acțiuni derulate în anul 2008, când un număr mic de urși au fost mutați în alte fonduri cinegetice. Motivația relocării unui număr de 25 de exemplare a avut ca fundament faptul că orașul S, împrejurimile sale și zona turistică adiacentă, inclusiv platoul munților, este confruntată cu problema prezenței unui număr mare de urși.
Intenția declarată a autorităților statului a fost de eliminare a pericolului interacțiunii faunei sălbatice cu omul și nicidecum crearea posibilității de mutare a pericolului în altă zonă, așa cum susțin reclamanții, selectarea exemplarelor, procedurile de capturare, mutarea, selecționarea locațiilor de destinație s-au făcut sub autoritatea științifică a Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice - Stațiunea B, singurul colectiv din țară de cercetători în domeniul biologiei vânatului cu o bogată experiență științifică, tehnică și mai ales practică în gestionarea unor astfel de situații. Cu certitudine, locațiile pentru relocarea exemplarelor capturate au fost în așa fel alese încât să fie eliminat comportamentul deviant de căutare a hranei în zonele urbane și, poate cel mai important lucru, să fie ocrotite viețile oamenilor, adică de protejare a unui interes public, obștesc.
A învederat pârâtul că fondul cinegetic în care s-au aflat aceste exemplare este unul de interes sporit pentru țară, fiind declarat genofond, recoltarea exemplarelor fiind interzisă.
În zona Măneciu au fost relocate două exemplare de, într-o zonă care se află la mai mult de 40 de km de cea mai apropiată localitate. În speță este vorba despre un exemplar de de sex masculin și unul de sex feminin, ce poartă semne distincte (crotalii), mutați în fondul cinegetic și nicidecum în zona. Motivația relocării acestor două exemplare în fondul cinegetic a fost dată de existența resursei de hrană ă suficientă pentru exemplarele de, cât și de depărtarea de zonele urbane.
Acțiunea organizată de mutare a exemplarelor de urși din zona Saf ost continuată de acțiunea de monitorizare în zonele de transfer a exemplarelor mutate, în scopul urmăririi integrării acestora în noile habitate și evitării apropierii urșilor de zonele locuite. Astfel, urșii relocați sunt observați periodic la o distanță de 25-30 de km de zona. De asemenea, Direcția Silvică Pal uat deja măsuri de protecție împotriva exemplarelor de, amplasând în acest sens bariere de hrană.
În ceea ce privește daunele morale solicitate de către reclamanți, pârâtul susține că în doctrină s-a statuat că se pot acorda daune morale atunci când s-a produs un prejudiciu moral, de ordin pur afectiv, numai dacă reclamantul face dovada acestui prejudiciu, jurisprudența exprimând același punct de vedere. În speța de față solicitarea acordării daunelor morale în cuantumul declarat este nejustificată, reclamanții neprezentând nicio dovadă a existenței și întinderii acestui prejudiciu.
Consideră pârâtul că trebuie să se și facă dovada celor susținute, simplele afirmații, fără relevanță juridică, nu constituie și nu pot constitui temei în vederea admiterii cererii de chemare în judecată, potrivit locuțiunii latine "idem est non esse non probari potest", care exprimă regula potrivit căreia, pe plan juridic, ceea ce nu se probează este identic cu ceea ce nu există.
În temeiul dispozițiilor art.115-118 și art.164 Cod procedură civilă,pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor a formulat întâmpinareprin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
A arătat pârâtul că Ministerul Mediului a acordat avizul pentru relocarea unui număr de 25 de exemplare de urși de pe fondul cinegetic nr.25 S la propunerea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale (actualul Minister al Agriculturii și Dezvoltării Rurale), cu acceptul gestionarilor fondurilor cinegetice implicate, care și-au asumat răspunderea pentru acești urși.
Conservarea habitatului și măsurile pentru prevenirea conflictelor dintre urși și populația umană revin gestionarilor fondurilor cinegetice, în cazul de față - Romsilva. Din totalul de 25 de exemplare de urși care au fost relocați, doar două exemplare au fost mutate în fondul cinegetic nr.28, și nu în zona, așa cum se specifică în acțiune.
Relocarea celor două exemplare de în zona a fost motivată de existența resursei de hrană ă suficientă pentru aceștia, cât și de depărtarea de zonele urbane. Astfel, prin prevederile Ordinului nr.1092/2008, s-a avut în vedere eliminarea pericolului interacțiunii faunei sălbatice cu omul și nu crearea posibilității de mutare a pericolului în altă zonă, așa cum susțin reclamanții.
În ceea ce privește solicitarea acordării de daune morale în cuantum de 3000 euro, o consideră nejustificată întrucât reclamanții nu au prezentat nici o dovadă a întinderii acestui prejudiciu, atât doctrina cât și jurisprudența au statuat că se pot acorda daune morale atunci când s-a produs un prejudiciu moral, de ordin pur afectiv, numai dacă reclamantul face dovada acestui prejudiciu, simplele afirmații ale reclamanților neavând relevanță juridică.
Princerereaînregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23 octombrie 2009, la nr-, reclamanții, G, și,au chemat în judecată pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice - Stațiunea B, Ministerul Mediului, Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Romsilva - Direcția Silvică P și au solicitat anularea parțială a Ordinului nr.1092/15 septembrie 2008 emis de Ministerul Mediului și a tuturor actelor subsecvente emise pentru aducerea la îndeplinire a ordinului respectiv în ceea ce privește relocarea speciei în alte zone locuite și nu în rezervații special amenajate, obligarea în solidar a pârâților la mutarea urșilor gunoieri care au fost strămutați, precum și a puilor acestora, din zona S județul P în comuna Măneciu, sat de vacanță, județul P, într-o altă zonă unde să nu pună în pericol viața oamenilor, obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată și a daunelor morale ce le-au fost cauzate urmare acestei acțiuni dispuse cu încălcarea dreptului acestora la viață și integritate fizică și implicit la sănătate, garantat de art.2 din Convenția Drepturilor Omului ratificată de România prin Legea nr.30 din 18 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial nr.135/31.05.1994 și consacrat de art.22 și 34 din Constituție, care presupune și eliminarea din mediul biologic al individului a oricărui risc potențial pentru viața și sănătatea sa.
Prin încheierea de ședință din data de 11 decembrie 2009, în temeiul dispozițiilor art.163 Cod procedură civilă, Curtea a admis excepția de litispendență formulată prin întâmpinare de către pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și a dispus conexarea dosarului nr- la dosarul nr- al Curții de APEL PLOIEȘTI, constatând identitate de obiect, cauză și părți.
La termenul de judecată din data de 22 ianuarie 2010, Curtea a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, invocată prin întâmpinare precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, invocată prin întâmpinare.
Curtea a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, pentru primul capăt de cerere, referitor la anularea Ordinului nr.1092/15 septembrie 2008, întrucât acești pârâți nu sunt emitenții ordinului a cărui anulare se solicită, așadar nu există identitate între titularul dreptului subiectiv dedus judecății și persoana chemată în judecată, considerente pentru care va respinge cererea de anulare a Ordinului formulată împotriva acestora pentru lipsa calității procesuale pasive.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale pentru al doilea capăt de cerere, referitor la obligarea pârâților în solidar la mutarea urșilor "gunoieri" care au fost strămutați din zona S, județul P în comuna Măneciu, sat de vacanță " ", județul P, într-o altă zonă unde să nu pună în pericol viața oamenilor, și al treilea capăt de cerere, referitor la obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată și a daunelor morale, Curtea se va pronunța asupra acesteia odată cu fondul cauzei, întrucât împrejurările invocate în motivarea acestei excepții au legătură cu rezolvarea fondului cererilor.
Examinând cauza, din actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarele:
Reclamanții au solicitat anularea parțială a Ordinului nr. 1092/15 septembrie 2008 emis de Ministerul Mediului și a tuturor actelor subsecvente emise pentru aducerea la îndeplinire a ordinului respectiv, în ceea ce privește relocarea speciei în alte zone locuite și nu în rezervații special amenajate, obligarea în solidar a pârâților la mutarea urșilor gunoieri care au fost strămutați, precum și a puilor acestora, din zona S județul P în comuna Măneciu, sat de vacanță, județul P, într-o altă zonă unde să nu pună în pericol viața oamenilor.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, rice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Examinând actul administrativ a cărui anulare se solicită sub aspectul legalității sale, curtea constată că ordinul a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale menționate, în baza cărora și în aplicarea cărora a fost emis, în baza dispozițiilor art. 5 alin. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 368/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile, dispozițiilor art. 38 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor e protejate, conservarea habitatelor e, a și faunei sălbatice, care prevăd că autoritatea publică centrală pentru protecția mediului stabilește derogări, prin ordin al conducătorului acesteia, cu avizul Academiei Române, iar procedura de derogare se stabilește prin ordin al autorității publice centrale pentru protecția mediului, în temeiul art. 1 alin. 1 lit. a) din Procedura de stabilire a derogărilor de la măsurile de protecție a speciilor de floră și faună sălbatică, aprobată prin Ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1.369/2007.
Examinând actul administrativ prin prisma oportunității sale, prin prisma considerentelor avute în vedere la emiterea actului, curtea constată că prin Ordinul nr.1092 din data de 15 septembrie 2008, publicat în Monitorul Oficial nr. 655 din data de 17 septembrie 2008, s-a reglementat recoltarea sau capturarea exemplarelor din speciile, râs și sălbatică, aflate în mediul, în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic, precum și deținerea, transportul, schimburile în scop științific, de educație, de repopulare sau reintroducere a exemplarelor acestor specii recoltate/capturate din natură, în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic, precum și comerțul cu produse obținute din exemplare de recoltate.
S-a aprobat numărul maxim de intervenție în cazul speciilor de, râs și sălbatică și s-a reglementat că numărul de exemplare prevăzut se repartizează pe județe și gestionari de fonduri de vânătoare, pe baza propunerilor rezultate din studiul de estimare a efectivelor și a nivelului conflictelor și pagubelor înregistrate, realizat de Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice și Facultatea de Silvicultură
Art. 8 din Ordinul nr. 1092/15 septembrie 2008 prevăzut că pentru capturarea, transportul și deținerea exemplarelor prevăzute la alin.1 este necesar acordul autorității publice centrale pentru protecția mediului, prin avizul Direcției protecția naturii, biodiversitate, biosecuritate emis în baza unei solicitări scrise.
Este de necontestat, iar susținerile reclamanților sunt întemeiate, în ceea ce privește faptul că atât Convenția Drepturilor Omului, cât și dispozițiile Constituției României, art.22, art.34, consacră dreptul la viață și integritate fizică, art.35 prevede că statul recunoaște dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos și echilibrat ecologic, art.22 prevede dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, art.26 dreptul la viață intimă, familială și privată, dreptul de proprietate privată, iar în vederea asigurării acestor drepturi, statul are obligația constituțională de a lua măsuri de protecție socială.
În același timp însă nu trebuie omis nici faptul că drepturile animalelor trebuie sa fie apărate prin lege, statul având obligația de a asigura și protecția și apărarea animalelor, iar actul administrativ a cărui anulare se solicită a fost emis în considerarea acestei obligații a statului.
exemplarelor și mutarea acestora s-a făcut sub supravegherea Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice, care a prestat servicii de asistență tehnică în vederea relocării, în urma obținerii avizelor și autorizațiilor necesare, în județul P asigurând asistența tehnică pentru relocarea pe fondul cinegetic fondul cinegetic a două exemplare de, exemplare ce trebuiau eliberate în habitate e care, potrivit susținerilor pârâților, nu sunt în apropierea unor domenii publice sau private locuite, motivația relocării acestor două exemplare fiind dată de existența resursei de hrană ă suficientă pentru exemplarele de, cât și de depărtarea de zonele urbane.
Susținerile reclamanților privind apropierea urșilor a căror relocare s-a efectuat prin actul administrativ, de casele acestora, nu constituie motive de anulare a actului administrativ, pe considerente de nelegalitate sau oportunitate, pentru considerentele arătate, situația de fapt invocată de reclamanți fiind consecința fie a nepunerii în aplicare în mod corespunzător a prevederilor Ordinului de către autoritățile în domeniu, fie consecința nemonitorizării corespunzătoare, în scopul urmăririi integrării acestora în noile habitate și evitării apropierii urșilor de zonele locuite, în acest sens responsabilitatea revenind gestionarilor fondului cinegetic Regia Națională a Pădurilor prin Direcția Silvică, căreia reclamanții trebuie să se adreseze pentru soluționarea problemelor privind nemonitorizarea corespunzătoare a integrării animalelor relocate.
Pentru toate aceste motive, curtea constată că cererea de anulare parțială a Ordinului nr.1092/15 septembrie 2008, cu cererea conexă, este neîntemeiată, nefiind incidente, așa cum s-a arătat, motive de nelegalitate sau motive de neoportunitate a acestuia, Ordinul fiind emis, pentru considerentele arătate, în baza și cu respectarea dispozițiilor legale în aplicarea cărora a fost emis.
Pe cale de consecință, cu privire la cererea de obligare la mutarea urșilor, ca urmare a cererii de anulare parțială a Ordinului prin care s-a dispus relocarea acestora, Curtea va respinge excepțiile lipsei calității procesuale a pârâților Agenția Naționale pentru Protecția Mediului și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, invocate de aceștia prin întâmpinare, și va respinge cererea în obligație de a face, de mutare a urșilor, având în vedere respingerea ca neîntemeiată a cererii de anulare parțială a Ordinului, prin care s-a dispus relocarea acestora.
De asemenea, pe cale de consecință, urmare respingerii primelor două capete de cerere, de anulare parțială a Ordinului și de mutare a urșilor urmare anulării Ordinului, ca neîntemeiate, curtea va respinge și cererea de acordare a daunelor morale, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, și, față de dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, și cererea privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea pentru anularea parțială a Ordinului nr.1092/15 septembrie 2008 formulată împotriva pârâțilorMINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALEșiAGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI,pentru lipsa calității procesuale pasive.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâțiiMINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALEșiAGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUIîn ceea ce privește cererea în obligație de a face și pretenții.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții, G, și, toți cu domiciliul ales la reclamantul în P,-, județul P împotriva pârâților MINISTERUL MEDIULUI și PĂDURILOR, cu sediul în B,-, sector 5, MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE,cu sediul în B,-, sector 3, INSTITUTUL DE CERCETĂRI ȘI AMENAJĂRI SILVICE - STAȚIUNEA B, cu sediul în B,-, județul B,AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI,cu sediul în B, sector 6,- și ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ P, cu sediul în P,-, județul
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2010.
Președinte, Grefier,
- - - - -
Red./CC
14 ex/26.02.2010
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Florina SecrețeanuJudecători:Adriana Florina Secrețeanu
