Anulare act administrativ . Decizia 1907/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR -
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizia civilă nr 1907
SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 5 OCTOMBRIE 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ion Eugenia JUDECĂTOR 2: Petrovici Cristina
JUDECĂTOR 3: Niculescu Monica
GREFIER: - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul - reclamant PREFECTUL MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr. 1171 din data de 24.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, in dosarul nr -, in contradictoriu cu intimații - pârâți, și PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI
Dezbaterile in fond și concluziile părților au fost consemnate in Incheierea de ședință din data de 28 septembrie 2009, facand parte integranta din prezenta, cand Curtea, pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, a amanat pronunțarea pentru astazi, 5 octombrie 2009, cand a dispus următoarele
CURTEA
Asupra recursului de fata;
Prin sentința civilă nr. 1171 din data de 24.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, in dosarul nr - s-a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune in termenul de 6 luni prevazut de lege si s-a respins actiunea formulata de reclamantul PREFECTUL MUNICIPIULUI in contradictoriu cu paratii PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B, ca fiind prescrisa.
Pentru a se pronunta astfel, instanța de fond a reținut că, in raport de excepția tardivității introducerii cererii invocata prin întâmpinare, față de faptul ca reclamantul a introdus acțiunea la data de 08.12.2008, deși a luat cunoștință de dispozițiile atacate prin adresa nr. 1633/6/13.05.2008, este depășit termenul de 6 luni prevăzut de lege, respectiv art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
A mai aratat ca potrivit dispoziției nr. 5225/24.01.2006 emisa de Primarul General al Municipiului B s-a restituit in natura, in proprietatea pârâților, terenul in suprafața de 482,00 mp situat in B,- sector 6.Aceasta dispoziție a fost modificata prin dispoziția nr. 9168/30.11.2007 in sensul ca acelorași beneficiari li s-a restituit in natura terenul in suprafața de 306 mp. din totalul de 482,00 mp situat in B,- sector 6, celelalte prevederi rămânând neschimbate.
La aceeași data insa s-a mai emis de către Primarul General al Municipiului B si dispoziția nr. 9169 prin care s-a respins cererea de restituire in natura a notificatorilor, (decedat), a terenului in suprafața de 176,00 mp situat in B,- sector 6, si s-a propus acordarea de masuri reparatorii acestora pentru aceasta suprafața de teren, afectata de elemente de sistematizare.
In baza dispozițiilor art. 19 al. 1 litera e din Legea 340/2004 coroborat cu art. 1 pct. 8 si art. 3 al. 1 din Legea 554/2004 rep. reclamantul- Prefectul Municipiului B exercitând dreptul de control al aplicării fazei administrative a legii a sesizat inculcarea mai multor dispoziții ale Legii 10/2001 de către Primarul General al Municipiului
Din cuprinsul acțiunii rezulta ca reclamantul a cunoscut actele administrative contestate, care s-au comunicat instituției la data de 6.12.2007 cu adresa de înaintare nr. 4799/6/6.12.2007. de către Secretarul General al Municipiului B fără documentația doveditoare si in data de 13.05.2008. cu adresa de înaintare nr. 1633/6/13.05.2008, însoțite de documente doveditoare, prin care s-a soluționat notificarea formulata de numiții, acordându-li-se beneficiul legii, insa cu încălcarea mai multor prevederi legale.
S-a aratat ca potrivit disp. art. 11 al. 1 din Legea 554/2004 rep. "Cererile prin care se solicita anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate se pot introduce in termen de 61uni de la:
a)data comunicării răspunsului la plângerea prealabila;
b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii;
c) data expirării termenului prevazut de art. 2 al. 1 lit. h, calculat de la comunicarea actului administrativ emis in soluționarea favorabila a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;
e) data încheierii procesului verbal de finalizare a procedurii concilierii, in cazul contractelor administrative".
Din cuprinsul punctului 5 al aceluiași articol rezulta ca "termenul prevăzut la alin. 1 este un termen de prescripție"
In speță s-a constatat ca se impun aplicabile disp. art. 11 al. 1, căci din cuprinsul acțiunii datele comunicării actelor administrative contestate, precum însuși reclamantul constata sunt 6.12.2007. si 13.05.2008.
Cum data introducerii acțiunii este 9.12.2008. așadar după trecerea termenului de 6 luni, Tribunalul a constatat ca termenul de prescripție stabilit de lege - 6 luni - a fost depășit, motiv pentru care calificând excepția tardivității invocată pentru aceste considerente ca fiind o excepție a prescripției formulării acțiunii - așa cum stabilește art. 11 pct. 5 din Legea 554/2004 a admis-o si pe cale de consecința a respins acțiunea formulata, ca fiind prescrisa.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul care a aratat ca sentinta este nelegala pentru urmatoarele motive:
Referitor la aprecierea instanței de fond potrivit căreia prin alin. 1 din art. 11 al Legii nr. 554/2004 acțiunile în anulare introduse de prefect trebuie promovate într-un termen de 6 luni de la data la care acesta a cunoscut existenta actului nelegal, a învederat ca:
Sub un prim aspect, se poate observa că acțiunea Prefectului Municipiului B împotriva Primarului General al Municipiului B, vizează aspectele de nelegalitate constatate, în condițiile în care pârâtul nu a dat curs solicitării de modificare, pe cale administrativă, a actelor administrative atacate, în vederea intrării în legalitate.
Potrivit Legii nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, perioada de așteptare a răspunsului la plângerea prealabilă nu poate depăși termenul de un an de la data comunicării actului, potrivit art. 11, alin.2 din prezenta lege.
De altfel chiar și prin art. 3 al Legii nr. 554/2004 "În cazul acțiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau Agenția Națională a Funcționarilor Publici, termenul curge de la data când s-a cunoscut existența actului nelegal, fiind aplicabile în mod corespunzător prevederile alin. (2) ale art. 11, respectiv "nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință.
Acțiunea prefectului este temeinic motivată astfel:
art.25, alin.(4) din Legea nr.10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care stipulează că "decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forță probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea in posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară";
art. 1, alin.(3) din Legea nr.340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, republicată, potrivit cărora "prefectul este garantul respectării legii - la nivel local".
Ținând cont de dispozițiile legale sus citate, recurentul a apreciat ca în cuprinsul unui act administrativ de soluționare a notificării în temeiul Legii nr.10/2001, evidențierea cu claritate a dovezilor privind proprietatea și identitatea, respectiv datele de identificare atât în ceea ce privește persoana îndreptățită, cât și în ceea ce privește bunul care se restituie în natură, este obligatorie.
Sub un alt aspect, recurentul a aratat ca, deși prefectul poate ataca direct actele autorităților locale în contencios, exercitarea procedurii prealabile fiind facultativă, acesta a uzat totuși de această procedură pentru a da posibilitatea autorităților locale să modifice/revoce pe cale administrativă actele considerate nelegale, încercând cu bună credință evitarea unui litigiu la instanța de contencios și, pe cale de consecință, tergiversarea aplicării Legii nr.10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la nivelul autorităților locale.
Recurentul a invocat ca sunt mai multe etape ale verificării controlului de legalitate asupra Dispozițiilor nr. 5225/24.01.2006, modificată prin Dispoziția nr. 9168/30.11.2007 și nr. 9169/30.11.2007, emise în temeiul Legii nr. 10/2001 de către Primarul Municipiului
a) In ceea ce privește verificarea Dispozițiilor ce au ca obiect restituirea în natură, prima etapă este aceea de control formal, deoarece aceste acte administrative sunt comunicate fără documentația doveditoare.
Astfel, a învederat instanței de judecată faptul căverificarea amănunțităa acestor dispoziții se face fie la cerere, fie din oficiu, potrivit. 2.2 Cap. III din Hotărârea nr. 250 din 7 martie 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
"Controlul aplicării fazei administrative a Legii nr. 10/2001, republicată, se exercită de către autoritatea administrativă constituită în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 361/2005, cu modificările și completările ulterioare, și, după caz, de către prefecți sau persoanele desemnate de prefecți în acest sens. Controalele se efectuează fie din oficiu, fie pe baza unor sesizări ale persoanelor îndreptățite."
Așadar, în ceea ce privește Dispoziția nr. 5225/24.01.2006, modificată prin Dispoziția nr. 9168/30.11.2007 (restituire în natură imobil notificat), a menționat că Prefectul Municipiului B nu a fost sesizat de nelegalitatea actului pentru a efectua controlul de legalitate al acestuia.
Doar în situația în care ar fi fost sesizate aspecte de nelegalitate, Prefectul Municipiului B ar fi început demersurile pentru a intra în posesia actelor doveditoare care stăteau la baza dispoziției, ca mai apoi să verifice amănunțit legalitatea acestora;
b) In ceea ce privește Dispoziția de restituire in natură nr. 9168/30.11.2007 care modifică Dispoziția nr. 5225/24.01.2006, a menționat că după efectuarea controlului formal, respectiv controlul efectuat fără documentația care a stat la baza acesteia, s-a constatat lipsa P-ului, iar datorită acestei autosesizări Prefectul Municipiului Bad epus diligențele necesare și a înaintat adresa cu nr. CB/34685/2007/P/15.01.2008 prin care a solicitat completarea dosarului.
c)In ceea ce privește verificarea Dispoziției nr. 9169/30.11.2007 ce are ca obiect măsuri reparatorii, procedura administrativă urmează calea nr.OUG 81/2007.
Astfel, menționăm că prima intrare a documentelor care au stat la baza Dispozițiilor atacate, a fost înregistrată în data de 15.05.2008, conținând 168 de file iar ca urmare a sesizării aspectelor de nelegalitate, dosarul a fost returnat Primarului Municipiului B în data de 08.07.2008, pentru modificarea ori revocarea acestora, respectiv pentru soluționarea acestora pe cale administrativă, pentru evitarea unui litigiu la instanța de contencios administrativ.
Cu toate acestea, până în prezent nu i s-a transmis nici un răspuns din partea Primăriei Municipiului
Întrucât actele atacate nu au fost modificate ori revocate pe cale administrativă, prefectul a formulat acțiune la instanța de contencios administrativ.
Așadar, Prefectul Municipiului Bad epus diligentele necesare în vederea soluționării pe cale administrativă a aspectelor de nelegalitate sesizate, iar ulterior a formulat cerere de chemare în judecată la instanța de contencios administrativ.
Mai mult, a aratat că numărul de funcționari publici cu atribuții de verificare a legalității actelor administrative emise în baza legii 10/2001 este de doar 2 persoane, în comparație cu volumul mare de dosare înaintate de către Primăria Municipiului B, pentru avizarea legalității acestora.
Având în vedere cele de mai sus, a considerat ca fiind eronată aprecierea instanței de fond potrivit căreia nu sunt motive temeinice care să justifice depășirea termenului de 6 luni, admițând excepția invocată în acest sens, cu atât mai mult cu cat, pe fondul cauzei, au fost semnalate aspecte de nelegalitate în aplicarea unei legi cu caracter special, respectiv Legea nr.10/2001.
In continuare recurentul a invocat aspectele de nelegalitate constatate în urma aplicării fazei administrative a legii:
O prima încălcare constatată de instituția noastră a fost nerespectarea art. 3 și 4 coroborate cu art. 23 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la dovada dreptului de persoane îndreptățite în ceea ce îi privește pe domnul și doamna.
Din analizarea Raportului de expertiză, anexă la Dispoziția de restituire nr. 9168/30.11.2007, ce modifică Dispoziția nr. 5225/24.01.2006, a rezultat că s-a restituit o suprafață de teren ce "face parte din domeniul public, fiind ocupat cu spațiu și loc de joacă", încălcându-se astfel prevederile art. 10 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu art. 71 din nr.OUG 195/2005 privind protecția mediului, aprobată cu completări și modificări, potrivit cărora:
"Este interzisă înstrăinarea sau schimbarea destinației imobilului a cărui restituire în natură nu este posibilă datorită afectării acestuia unei amenajări de utilitate publică. "
"Schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, reducerea suprafețelor acestora ori strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora. Actele administrative sau juridice emise ori încheiate cu nerespectarea prevederilor alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută. "
In privința Dispoziției nr. 9169/30.11.2007 precizăm că nu s-au respectat prevederile punctelor 11.2-11.3 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin nr.HG 250/2007, mai precis lipsește dovada încasării/neîncasării despăgubirilor.
Un alt aspect de nelegalitate comun constă in nerespectarea prevederilor art. 2 și 11 din nr.OUG 97 din 14 iulie 2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români.
Totodată, in cazul Dispoziției nr. 9169/30.11.2007, s-a constatat nerespectarea prevederilor art. 16 alin 22Titlul VII al Legii nr. 247/2005 cu modificările aduse prin nr.OUG 81/2007 coroborat cu art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, republicată - in sensul că cele 2 înscrisuri atașate la dosar și care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare datează din 12.06.2007/10.04.2008 și nu sunt corespunzătoare lunii când s-a emis dispoziția verificată - respectiv noiembrie 2007.
În consecință recurentul a solicitat admiterea recursului promovat, casarea Sentinței civile nr. 1171/24.03.2009, pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr. 46.559/3/CA/2008 și trimiterea cauzei spre rejudecare.
In drept, a invocat dispozițiile art.304, punctul 9 și art.304 Cod de Procedură Civila și pe prevederile Legii nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 247/2005 și ale Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
La 16.09.2009 a depus intampinare intimata, care a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat si mentinerea sentintei civile atacate ca legala si temeinica.
Analizand actele si lucrarile dosarului curtea constata intemeiat recursul insa nu pentru motivele invocate de recurent ci pentru urmatoarele considerente.
Reclamantul a solicitat prin actiunea sa sa se anuleze mai multe dispozitii de primar emise in baza legii nr. 10/2001.
Potrivit dispozitiilor acestei legi (art. 26, 27) precum si a legii nr. 247/2005 (art. II din Titlu 1), competenta de solutionare a cauzelor avand ca obiect contestarea deciziilor emise in baza acestor legi apartine secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării.
Asa fiind, chiar daca dispozitiile emise in baza legii nr. 10/2001 sunt acte administrative, atunci cand aceastea sunt emise de primar, exista o competenta speciala in privinta atacarii lor, derogatorie de la dreptul comun in materia contestarii actelor administrative, reglementat de legea nr. 554/2004.
Asa fiind dispozitiile HG nr. 250/2007, ca act normativ dat in aplicarea legii nr. 10/2001 nu poate sa modifice dispozitiile legale sau sa contravina acestora conform art. 3 si 4 din legea nr. 24/2000.
Astfel potrivit art. 4 al. 3 din legea sus invocata "actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă".
Asadar sunt nelegale dispozitiile HG nr. 250/2007, care prevad o alta competenta decat cea stabilita prin legile nr. 10/2001 si 247/2005.
In sprijinul acestei solutii sunt si retinerile facute de ICCJ in decizia nr. XX/2007 pronuntata intr-un recurs in interesul legii.
Astfel s-a aratat ca "în raport cu spiritul reglementărilor de ansamblu date prin Legea nr. 10/2001, atribuția instanței judecătorești de a soluționa calea de atac exercitată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererii de restituire a imobilului în natură nu este restrânsă doar la o prerogativă formală de a dispune emiterea unei alte decizii/dispoziții în locul celei pe care o anulează, ci impune ca, în cadrul plenitudinii sale de jurisdicție, nelimitată în această materie prin vreo dispoziție legală, să dispună ea direct restituirea în natură a imobilului ce face obiectul litigiului".
De asemenea s-a stabilit ca "instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate".
Prin urmare orice forma ar imbraca pozitia entitatii detinatoare, actiunea impotriva deciziilor acesteia este de competenta sectiei civile a tribunalului in a carei raza teritoriala este sediul unitatii detinatoare.
Asadar se constata ca este incident in cauza motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 3 Cod procedura civila, motiv pentru care este intemeiat recursul deoarece in mod gresit instanta de contencios a solutionat prezenta cauza.
Fata de dispozitiile sus indicate si ale art. 312 al. 3 si 6 Cod procedura civila va casa sentinta recurata si va trimite cauza spre judecare la Tribunalul B Sectia Civila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul - reclamant PREFECTUL MUNICIPIULUI B, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1171 din data de 24.03.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, in dosarul nr. -, in contradictoriu cu intimații - pârâți, cu domiciliul în I,--6,. 2,. 5, județul I, cu domiciliul în B,-, -. A,. 120, cu domiciliul în B,-, -. 3,. 53, sector 3, cu domiciliul în B,-, -. 2,. 31, sector 6 și PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B, cu sediul în B, B-dul - nr. 47, sector 5.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre judecare Tribunalului București - Secția Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astazi, 5.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. CP/Tehnored:CB/2 ex.
20.10.2009
Judecător fond:
Președinte:Ion EugeniaJudecători:Ion Eugenia, Petrovici Cristina, Niculescu Monica
