Anulare act administrativ . Sentința 191/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR Nr-
SENTINȚA Nr. 191
Ședința publică din data de 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta, domiciliată în Târgoviște, str. - - - B,. 3 județul D, în contradictoriu cu pârâțiiGUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, nr. 1 sectorul 1 șiINSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ, cu sediul în B,- sectorul 5.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 15 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a delibera și pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la data de astăzi 22 octombrie 2009,când a dat următoarea sentință.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- reclamanta a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și Institutul Național de Statistică să dispună anularea OUG 37/2009, anularea comunicării nr. 74978/2009 emisă de, anularea Ordinului nr. 326/2009 prin care a fost numită în funcția publică de conducere de șef la serviciul de coordonare IT din cadrul Direcției Județene de Statistică D, suspendarea executării OUG 37/2009 și a efectelor comunicării nr. 74978/2009 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, cu acordarea de despăgubiri materiale, constând în sumele neîncasate până la soluționarea irevocabilă a cauzei cu repunerea în drepturi, indexate și actualizate la data plății lor efective. -
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta a deținut funcția de director al Comisiei Județene de Statistică în urma susținerii concursului din data de 19.06.1997, ca efect al înființării și organizării Institutului Național de Statistică a fost reîncadrată, tot în urma unui concurs, în funcția de director general al Direcției Județene de Statistică D, funcție transformată ulterior în director executiv și pe care a deținut- până la data de 22.05.2009 când au încetat raporturile de serviciu potrivit Comunicării nr. 74978 din 23.04.2009.
S-a susținut de reclamantă că potrivit Statutului funcționarilor publici singurele posibilități de modificare, suspendare sau încetare a raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici sunt cele prevăzute la art. 87-92- modificare, art. 94-96- suspendare, art. 97-102-încetare din actul normativ în cauză, însă indiferent de situație legiuitorul a instituit prin norme clare măsuri de protecție a funcționarului public împotriva oricăror abuzuri ale conducătorilor autorităților și instituțiilor publice cele mai relevante vizând obligativitatea existenței acordului funcționarului pentru modificarea raporturilor de serviciu, limitarea la minim a posibilității angajatorului de a avea inițiativa suspendării din funcția publică și enumerarea, cu caracter limitativ a situațiilor în care se poate interveni încetarea raporturilor de serviciu.
În susținerea capătului de cerere privind anularea OUG 37/2009, susține că aceasta nu face decât să încalce o mulțime de prevederi constituționale începând cu art. 1 alin. 4 care a instituit principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale, ceea ce presupune că niciuna dintre cele trei puteri nu poate interveni în activitatea celorlalte puteri, iar pe de altă parte presupune controlul prevăzut de lege asupra actelor emise de fiecare putere în parte.
Cu privire la comunicarea nr. 74978/2009 reclamanta susține că acesta ridică mai multe probleme de drept asupra naturii sale juridice și a consecințelor produse, în sensul că prin conținutul acesteia se comunică desființarea funcției publice de conducere deținută de reclamantă și acordarea unui preaviz de 30 de zile, ori potrivit legii, indiferent de motivația încetării unui raport de serviciu această operațiune trebuie materializată printr-un act administrativ, act care se comunică funcționarului în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, ori această comunicare nu reprezintă un act administrativ de dispoziție, fiind afectat de nulitate pentru nerespectarea art. 99 alin. 1 din Legea 188/1999.
De asemenea s-a învederat de către reclamanta ca Ordinul 326/22.05.2209 de numire in noua funcție publica este de asemenea nul in condițiile in care nu exista un act administrativ de încetare a raporturilor de serviciu existent intre părți pana la momentul emiterii acestui ordin.
Prin precizarea la acțiune depusă la termenul din 17.09.2009 reclamanta a precizat că obiectul principal al cererii îl reprezintă anularea Comunicării 74978/23.04.2009, ne mai susținând capetele de cerere privind anularea și suspendarea executării OUG 37/2009, instanța fiind deci investită cu o acțiune ce are ca obiect anularea acestei comunicări, a Ordinului 326/22.05.2009, suspendarea executării acestor acte administrative și acordarea de despăgubiri materiale.
La data de 14.08.2009 Ministerul Administrației și Internelor formulat cerere de intervenție în interesul Guvernului României, solicitând respingerea capetelor de cerere având ca obiect anularea și suspendarea executării OUG 37/2009, ca inadmisibile, cerere de intervenție ce a fost încuviințată în principiu prin încheierea din 17.09.2009.
Pârâtul a formulat întâmpinare la data de 12.08.2009, prin care a invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea OUG 37/2009, a capătului de cerere având ca obiect anularea si suspendarea Comunicării 74978/2009, întrucât plângerea prealabilă formulată împotriva acesteia s-a făcut cu depășirea termenului de 30 de zile, termen prevăzut de art. 7 din legea contenciosului administrativ, plângerea înregistrată la 23.06.2009 viza atât această comunicare cât si Ordinul 326/22.06.2009, excepția lipsei de interes în ceea ce privește anularea și suspendarea acestei comunicări, întrucât efectele preavizului la care face referire au încetat la 22.05.2009, excepția lipsei timbrajului, întrucât acțiunea nu este scutită de taxă de timbru, astfel ca obligațiile prevăzute de Legea 146/97 nu au fost îndeplinite, iar pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, funcția publică deținută de s-a desființat începând cu 25.05.2009, în conformitate cu art. III din OUG 37/2009.
Prin întâmpinarea formulată la 12.08.2009 de către Guvernul României s-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, a capătului de cerere privind anularea și suspendarea OUG 37/2009, întrucât o astfel de cerere nu poate fi promovată decât în condițiile prevăzute de art. 9 alin. 1 din Legea 554/2004, excepția de neconstituționalitate fiind transformată într-o veritabilă acțiune, iar pe fond s- solicitat respingerea acțiunii, întrucât modificarea raportului de serviciu dintre și este legală, fiind dispusă în baza OUG 37/2009.
În cauza s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Între reclamantă și pârâtul au existat raporturi de serviciu, îndeplinind funcția de director executiv la până la data de 25.05.2009, de la această dată fiind numită în funcția publică de conducere de șef serviciu la Serviciul de coordonare,IT, infrastructură, statistică, sinteza, diseminare și relații publice din cadrul aceleiași Direcții, drepturile salariale fiind cele evidențiate în Ordinul 326/22.05.2009.
Înainte de emiterea acestui ordin reclamantei i s-a transmis comunicarea 74978/23.04.2009 prin care este încunoștințată de faptul că funcția publica de conducere se desființează, urmând să beneficieze de un preaviz de 30 de zile, în conformitate cu art. 99 alin. 3 din Legea 188/99, această comunicare producând deci efecte juridice față de, modificându-i-se raportul de serviciu.
La data de 23.06.2009 reclamanta a formulat plângere prealabilă împotriva Comunicării 74978/23.04.209 si a Ordinului 326/22.05.2009, în conformitate cu art. 7 din Legea 554/2004, solicitând autorității emitente revocarea acestor acte și menținerea sa în funcția de director al
Potrivit art. 137 Cod proc. civ. instanța se pronunță cu prioritate asupra excepțiilor de procedură, ce fac de prisos în tot sau în parte, analizarea pe fond a pricinii, astfel că va cerceta excepțiile invocate de cei doi pârâți prin întâmpinările depuse la dosar.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității capetelor de cerere, având ca obiect anularea și suspendarea executării OUG 37/2009 invocată de ambii pârâți, Curtea constată că a rămas fără obiect, întrucât prin precizarea depusă la 17.09.2009 reclamanta nu a mai reiterat aceste capete de cerere, astfel că acesta excepție va fi respinsa ca atare.
Referitor la excepția inadmisibilității invocată de, în ceea ce privește capătul de cerere, având ca obiect anularea și suspendarea executării Comunicării 74978/23.04.2009, pentru promovarea plângerii prealabile după împlinirea termenului de 30 de zile, Curtea constată că a promovat plângere prealabilă atât împotriva acestei comunicări, cât și a Ordinului 326/22.05.2009 la data de 23.06.2009; pentru Ordinul 326/22.06.2009 a fost respectat termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. 1 din legea contenciosului administrativ, care se calculează pe zile libere, conform art. 101 Cod proc. civ. În ceea ce privește comunicarea 74978/23.04.2009, acest termen de 30 de zile nu a fost respectat, însă depășirea termenului este justificată, existând motive temeinice pentru care termenul nu a fost respectat, fiind incidente disp. alin. 7 al acestui text de lege, motive temeinice ce sunt reprezentate de faptul că reclamanta a fost numită în funcția de conducere de Director executiv la D prin Ordinul președintelui, iar orice modificare a acestui raport de serviciu, inclusiv acordarea de preaviz, trebuia să îmbrace aceeași formă, respectiv emiterea unui ordin de același președinte, potrivit principiului simetriei emiterii actelor administrative, astfel că, a realizat că un ordin care să statueze asupra dreptului de preaviz și a desființării funcției de conducere pe care o deținea, nu se va emite, producând efecte juridice comunicarea din 23.04.2009 la momentul la care i s-a comunicat Ordinul 326/22.05.2009, astfel că această excepție nu este întemeiată, urmând să fie respinsă.
Referitor la excepția lipsei de interes a acelorași capete de cerere, respectiv anularea și suspendarea executării comunicării 74978/23.04.2009 invocată de pârâtul, motivată de faptul că la data de 22.05.2009 efectul preavizului a încetat, ne mai justificând un folos practic, Curtea constată că, potrivit art.1 din legea contenciosului administrativ, orice persoană ce se consideră vătămată într-un drept al său, sau într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ, se poate adresa instanței de contencios administrativ, iar în conformitate cu art. 14 din Legea 554/2004, respectiva persoană poate să solicite suspendarea executării actului administrativ după sesizarea autorității publice emitente, în condițiile prevăzute de acest text de lege, aceste prevederi legale reprezintă temeiul de drept al capetelor de cerere precizate mai sus, ce nu exceptează actele administrative care și-au produs efectele, astfel că excepția nu este întemeiată, urmând să fie respinsă.
Nici excepția netimbrării acțiunii invocată de nu este întemeiată, întrucât în ședința publică din 12.08.2009, reclamanta prin apărător a făcut dovada îndeplinirii obligației statuate de Legea 146/97 și OG 32/95, astfel că instanța o va respinge.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că reclamanta este funcționar public, raporturile de serviciu existente între acesta și fiind guvernate de Legea 188/1999, atât numirea cât si eliberarea dintr-o funcție publică, dispunându-se prin act administrativ potrivit art. 99 din actul normativ precizat, act administrativ ce îmbracă de regula forma ordinului.
Deși a fost numită prin ordin în funcția publică de conducere de Director executiv la D, de Președintele, eliberarea sa din această funcție s-a dispus prin Comunicarea 74978/23.04.2009, emisă de Directorul Direcției de Management Politici de Resurse Umane din cadrul, act care produce efecte juridice, stingând raportul juridic existent între reclamantă și, ce privește funcția de director executiv.
Având în vedere că reclamanta a fost numită în funcția publică de conducere de Președintele, iar eliberarea din acesta funcție s-a dispus de Directorul Direcției de Management Politici de Resurse Umane din cadrul, deși acesta nu are competența legală de numire în funcție publică, nefiind respectate dispozițiile art. 99 alin. 1 din Legea privind statutul funcționarului public, Curtea constată că legalitatea Comunicării nr. 74978/23.04.2009 este afectată, întrucât acesta nu a fost emisă în baza unui act administrativ reprezentat de un ordin de eliberare din funcție care să respecte cerințele prevăzute de art. 2 lit. c din legea contenciosului administrativ.
Întrucât pârâtul nu a emis în conformitate cu art. 99 alin 1 un act administrativ de eliberare din funcția publică de Director executiv al D, acest raport de serviciu existent între parți nu încetat, nulitatea ce afectează eliberarea din funcție a lui răsfrângându-se și asupra actului administrativ subsecvent, reprezentat de Ordinul 326/22.05.2009, modificarea raportului de serviciu dintre parți neputându-se dispune decât cu acordul funcționarului public, ori in cazul de față un astfel de acord nu există, nefiind respectare dispozițiile art. 87 din Legea 188/1999.
Mai mult decât atât, temeiul de drept al celor doua acte este reprezentat de OUG 37/2009, act normativ ce a fost abrogat prin OUG 105/2009 și declarat neconstituțional de Curtea Constituționala prin decizia 1257 din 7 octombrie 2009.
În ceea ce privește capătul de cerere, având ca obiect suspendarea executării Comunicării 74978/23.04.2009 și a Ordinului 326/22.05.2009, Curtea constată că o astfel de cerere este admisibilă în condițiile prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004, respectiv a dovedirii existenței unui caz bine justificat, așa cum este definit de art. 2 lit.t din lege si a pagubei iminente, definite de art. 2 lit. ș, din acest act normativ o astfel de cerere neputând fi promovată decât după sesizarea autoritarii emitente.
Reclamanta a promovat plângere prealabilă împotriva celor două acte emise de în condițiile prevăzute de art. 7 alin. 1 și 7 din legea contenciosului administrativ, legalitatea Comunicării și a Ordinului este afectată, așa cum s-a reținut mai sus, existând deci caz bine justificat, fiind îndeplinită și condiția pagubei iminente, reprezentată de împrejurarea că prin emiterea actelor contestate de către, cu nerespectarea dispozițiilor legale imperative prevăzute de art. 87 și art. 99 din Legea 188/1999, funcționarea Direcției Județene de Statistica D este perturbată în lipsa unei persoane care să aibă ca și atribuții coordonarea activităților specifice funcției de conducere de Director executiv.
Față de toate considerentele expuse mai sus, Curtea constă că acțiunea reclamantei, așa cum a fost precizată, este întemeiată în parte, emiterea Comunicării 74978/23.04.2009 și a Ordinului 326/22.05.2009 cu nerespectarea normelor imperative ale art. 99 alin. 1 din Legea 188/1999 cu modificările ulterioare, afectează legalitatea acestora, reclamanta este vătămată în drepturile sale, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1,8 și 18 din legea contenciosului administrativ, astfel că se va dispune anularea celor doua acte. De asemenea sunt îndeplinite cumulativ și condițiile prevăzute de art. 14 și 15 din Legea 554/2004, astfel că va fi admis și acest capăt de cerere dispunându-se suspendarea executării celor doua acte până la soluționare irevocabilă a fondului cauzei.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect acordarea de despăgubiri materiale, reprezentate de sumele neîncasate de reclamantă cu titlul de drepturi salariale, Curtea constată că nu a dovedit împrejurarea că între drepturile salariale menționate în Ordinul 326/22.05.2009 și cele aferente funcției publice de conducere de director executiv exista diferențe și că drepturile sale au fost diminuate, sarcina probei îi incumbă conform art. 1169 Cod civil, astfel că această cerere nu este întemeiată, urmând să fie respinsă.
În ceea ce privește cererea de intervenție, formulată de intervenientul MAI în interesul pârâtului Guvernul României, Curtea constată ca acest minister avea interes să intervină în prezenta cauză în ceea ce privește capetele de cerere ce au avut ca obiect anularea și suspendarea executării OUG 37/2009, însă, prin precizarea acțiunii din 17.09.2009 reclamanta nu a mai susținut aceste cereri, excepția inadmisibilității invocată de cei doi pârați va fi respinsă ca rămasă fără obiect, situație în care cererea de intervenție va fi respinsă ca inadmisibilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității capetelor de cerere având ca obiect anularea și suspendarea executării OUG 37/2009 invocată de pârâții Guvernul României și Institutul Național de Statistică, ca rămasă fără obiect.
Respinge excepțiile inadmisibilității și lipsei de interes a capătului de cerere având ca obiect anularea și suspendarea Comunicării 74978/23.04.2009, invocate de pârâtul, ca neîntemeiate.
Respinge excepția netimbrării acțiunii, invocată de, ca neîntemeiată.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta, domiciliată în Târgoviște, str. - - - B,. 3 județul D, în contradictoriu cu pârâtulINSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ, cu sediul în B,- sectorul 5.
Anulează Comunicarea nr.74978/23.04.2009 și Ordinul nr. 326/22.05.2009 emise de Institutul Național de Statistică.
Suspendă executarea Comunicării nr.74978/23.04.2009 și Ordinului nr. 326/22.05.2009 emise de Institutul Național de Statistică, până la soluționarea irevocabilă a cauzei pe fond.
Respingere cererea reclamantei de acordare a despăgubirilor materiale.
Respinge cererea de intervenție formulată de MAI în interesul pârâtului Guvernul României, ca inadmisibilă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE,
- -
GREFIER,
- -
Red. V
Dact. /5 ex. 17.12.2009
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță
