Anulare act administrativ . Sentința 192/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal-
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 192/CA/2008 -
Ședința publică din 3 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Anna Maria Toroș Vig judecător
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii de contencios administrativ și fiscal, în primă instanță, formulată de reclamantaORDINULUIcu sediul în O str. - nr.14-16 și cu sediul ales în Târgu M-/1 județul M, în contradictoriu cu pârâțiiCOMISIA SPECIALĂ DE A BUNURI IMOBILE CARE AU cultelor DIN ROMÂNIAcu sediul în B, Calea, nr.202, sector 1 șiSTATUL ROMÂN prin CONSILIUL LOCAL- șiSTATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELORcu sediul în B- sector 1 având ca obiect:anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că acțiunea a fost legal timbrată precum și faptul că s-a depus răspuns la adresa emisă de instanță la termenul anterior, și s-a cerut judecarea în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la această instanță la 26.08.2008 reclamanta Ordinului Oac hemat în judecată pe pârâta Comisia Specială de a Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor din Româna solicitând anularea deciziei nr. 1825 din 29.07.2008 în sensul retrocedării imobilului cu construcții și terenului aferent situat în comuna înscris în inițial nr.1 nr. top 247, 248 cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii arată că prin decizia atacată s-a respins cererea reținând că imobilul a fost preluat de către Statul Român cu titlu de drept de rectificare în anul 1937, deci preluarea a operat anterior perioadei de referință a OUG 94/2000, adică anterior perioadei de 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Această decizie face abstracție de faptul că rectificarea nelegală a fost desființată în anul 1941 prin Ordinul ME nr.1440 și încheierea de de rectificare nr. 3461 din 20 martie 1937 fost radiată iar dreptul de proprietate existent la data înființării cărții funciare din 1855 fost restabilit.
Dreptul de proprietate al Statului Român a fost întabulat sub B 24 prin încheierea nr. 2435 din la 18.07.1948 în baza Legii 260 din 4.04.1945 deci în perioada de referință a OUG 94/2000.
Încheierea de rectificare de a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art.168 din Regulamentul Cărților din 15 decembrie 1855 și a art.17 din Constituția din 1923 în vigoare la data săvârșirii ilegalităților.
Prin întâmpinare pârâta s-a opus la admiterea acțiunii reținând că, din adresa Primăriei Comunei rezultă că imobilul a fost preluat de către Statul Român în 1927 și în prezent se află în proprietatea SC SA.
Din copia rezultă că dreptul de proprietate al reclamantei a fost rectificat prin încheierea nr.3461 din 20 martie 1937 în sensul că proprietarul imobilelor din această coală este Statul Român, înscriere care s-a radiat în baza art.3 din Ordinul 1440/1941 și s-a restabilit dreptul de proprietate în favoarea reclamantei.
Ulterior în baza Decretului-Lege 260/1945 se radiază dreptul de proprietate a reclamantei și se restabilește situația de, anterioară de sub B 17.
În acest sens pârâta invocă dispozițiile Legii 260/1945 care prevede că legislația României de orice natură, cu excepțiile rămase în vigoare în Transilvania, se extinde pe tot teritoriul Transilvaniei eliberate de sub ocupația ungară impusă prin de la Viena din 30 august 1940 și că sunt și rămân fără ființă legală actele săvârșite și drepturile dobândite în temeiul Ordonanțelor e nr. 1440 din 1941 și 1630 din 1941.
S - a dispus că sunt nule de drept transmisiunile de drepturi efectuate în virtutea acestor ordonanțe în folosul statului sau a persoanelor juridice e precum și retransmisiunile acestor drepturi la subdobânditori.
Prin cererea depusă în ședința publică din 6 octombrie 2008, reclamanta a mai solicitat în contradictoriu cu Statul Român reprezentat prin Consiliul Local al Comunei anularea încheierii de întabulare nr.3461 din 20 martie 2937 dată de fosta Judecătoria Urbană O prin care dreptul de proprietate a reclamantei a fost transcris cu titlu de drept de rectificare în favoarea statului român.
În motivarea acțiunii arată că, pentru emiterea încheierii de statul român nu a prezentat nici un titlu de proprietate, rectificarea nu a avut la bază o hotărâre judecătorească pronunțată cu respectarea principiului contradictorialității.
Invocă faptul că această încheiere s-a dat cu nerespectarea art.168 din Regulamentul cărților funciare și a art.17 din Constituția din 1923.
Instanța a citat Statul Român și prin reprezentantul legal potrivit legii 213/1999 respectiv Ministerul Economiei și Finanțelor, reținând că această autoritate administrativă este mandatarul legal al Statului Român, față de care se va pronunța sentința.
Pârâtul nu a depus întâmpinare cu privire la acest capăt de cerere.
Verificând actele dosarului instanța reține că, prin decizia nr.1825 din 29.07.2008 emisă de pârâta Comisia Specială de, s-a respins cererea reclamantei pentru retrocedarea imobilului compus din construcții și terenul aferent situat în comuna înscris inițial în nr. 1 localității nr.top 247 și 248, reținând că cererea nu se încadrează în prevederile OUG 94/2000 iar la data soluționării cererii imobilul se află în proprietatea SC SA.
Așa cum rezultă din xerocopia cărții funciare nr. 1 imobilul a fost înscris ca fiind proprietatea reclamantei de sub B 1 și apoi prin încheierea nr.3461 din 20 martie 1937 această înscriere se rectifică în sensul că proprietarul este Statul Român cu titlu de drept de rectificare.
Instanța a făcut cercetări pentru a intra în posesia acestei încheieri dar care nu se mai găsește în arhivele statului și pentru care reține că, această rectificare s-a făcut în baza unei încheieri care este o hotărâre judecătorească și care se bucură de prezumția de legalitate sens în care, se va respinge cererea de anulare a acestei încheieri.
Prin ordonanța 1440 /1941 în baza art.3 s-a radiat dreptul de proprietate a Statului Român și s-a restabilit dreptul de proprietate a reclamantei (B 18).
Ulterior, în baza adresei Contenciosului Statului O nr. 1902 din 12 iulie 1948 și a Decretului Lege 260 din 4 aprilie 1945 s-a radiat dreptul de proprietate al reclamantei și s-a restabilit situația de anterioară în favoarea Statului Român.
Problema juridică dedusă judecății este aceea de a se stabili dacă proprietatea reclamantei a fost preluată în perioada de referință prevăzută de OUG 94/2000 și anume 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau la o dată anterioară și anume 1937 cum se reține în decizia atacată.
Potrivit art.1 din OUG 94 din 29.06.2000 imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv cu sau fără titlu, de statul român de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art.2, se retrocedează foștilor proprietari în condițiile acestei ordonanțe de urgență.
Se constată că, până în 1948 reclamanta a fost proprietară tabulară a acestui imobil, proprietate înscrisă sub 18 iar proprietatea ei a fost radiată numai la 12 iulie 1948.
În calitate de proprietar tabular reclamanta până la această dată s-a bucurat de toate prerogativele dreptului de proprietate încheind un contract de arendare în 1947 cu Apărarea B iar în aprilie 1948 cu Federația Națională a și Politici ca apoi în baza adresei Contenciosului Statului O din 12 iulie 1948 să se radieze dreptul ei de proprietate în favoarea Statului Român.
Rezultă din conținutul cărții funciare că această adresă s-a emis în baza Decretului - Lege 260 din 4 aprilie 1945 și care în art.19 a prevăzut că "sunt și rămân valabile actele juridice declarate nule de art.2 al Ordonanței 1440 din 1941 . Precum și de orice alte ordonanțe e discriminatorii."
Se constată însă că, dreptul de proprietate al statului român înscris la 17, nu a fost declarat nul în baza art.2 din această ordonanță ci în baza art. 3 din Ordonanța 1440/1941.
Rezultă că este perioada cedării de Nord în favoarea Statului în baza ui de la Viena și principiile dreptului internațional public nu au permis cum nu permit nici în prezent ca un stat străin să dețină imobile pe teritoriul celuilalt stat, pentru care măsura radierii dreptului de proprietate a statului român pe teritoriul altui stat era o măsură nu discriminatorie ci obligatorie potrivit dreptului internațional public.
Art.19 alin.2 din Decretul - Lege 260/1945 care s-a dat cu privire la drepturile dobândite pe teritoriul Transilvaniei în timpul operațiunii ungare, prevede că "transmisiunile de drepturi efectuate în virtutea ordonanțelor sus menționate (1440/1941) în folosul Statului sau a persoanelor juridice e, precum și retransmisiunile acestor drepturi la subdobânditori, sunt nule de drept.
Drepturile de proprietate și alte drepturi dobândite tabulare, înscrise în favoarea persoanelor prevăzute de aliniatul precedent, se vor radia din oficiu, restabilindu-se starea tabulară anterioară."
Se reține că, imobilul nu a fost transmis statului sau vreunei persoane juridice e în perioada de la Viena ca aceste transmisiuni să fie declarate nule de drept prin Legea 260/1945.
Imobilul a fost transmis reclamantei care a avut înainte precum și la data preluării imobilului de către statul român cetățenia română așa cum rezultă din actele depuse la dosar.
Rezultă că preluarea în mod abuziv în baza unui act normativ neaplicabil reclamantei de către stat a imobilului s-a făcut la 12 iulie 1948 perioadă care se încadrează perfect în dispozițiile art.1 din OUG 94/2000.
Se constată că, în prezent imobilul se află înscris în cartea funciară nedefinitivă 186 nr.cadastral 148 și se află în capitalul social al SC SA societate care este privatizată integral fiind incidente dispozițiile art.6 din OUG 94/2000 după care reclamanta poate opta pentru acordarea măsurilor reparatorii în echivalent sens în care urmează a se admite acțiunea în parte potrivit art. 18 din Legea 554/2004.
În baza art.274 cod procedură civilă pârâta va plăti reclamantei 4,30 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru, reținând că nu s-a făcut dovada cvantumului onorariilor de avocați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea reclamanteiORDINULUIcu sediul ales în Târgu M-/1 județul în contradictoriu cu pârâtaCOMISIA SPECIALĂ DE A BUNURI IMOBILE CARE AU CULTELOR DIN ROMÂNIAcu sediul în B, Calea, nr.202, sector 1 și în consecință:
Anulează decizia nr.1825/29.07.2008 și dispune emiterea deciziei prin acordarea de despăgubiri pentru imobilul înscris în 1 nr.top 247 și 248, după opțiunea reclamantei.
Respinge acțiunea reclamantei în contradictoriu cuSTATUL ROMÂN reprezentat de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELORcu sediul în B- sector 1 pentru anularea încheierii de rectificare nr.3461/20.03.1937 dată de fosta Judecătorie Urbană O cu privire la imobilul înscris în 1 nr.top 247, 248.
Obligă pe pârâta COMISIA SPECIALĂ DE A BUNURI CARE AU CULTELOR DIN ROMÂNIA să plătească reclamantei 4,30 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 3 noiembrie 2008.
Președinte Grefier
- - - - - -
Red.sent.- -
Dact.5 ex. în 10.11.2008
3 com.
.-ORDINULUI
- cu sediul ales în Târgu M-/1 județul M
pârâta - COMISIA SPECIALĂ DE A BUNURI IMOBILE CARE AU CULTELOR DIN ROMÂNIA B, nr.202, sector
pârâtul - STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B,str.- nr.17 sector 1
Președinte:Anna Maria Toroș VigJudecători:Anna Maria Toroș Vig
