Anulare act administrativ . Sentința 1924/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă nr.1924
Ședința publică de la 06.05.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Hortolomei Victor
GREFIER - - -
...
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 22.04.2009, când au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună note scrise, a amânat pronunțarea 29.04.2008 și apoi la 06.05.2009, când a pronunțat următoarea sentință:
CURTEA,
Asupra cauzei de contencios administrativ prezente:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, pe rolul acestei instanțe, reclamanta a formulat plângere împotriva Ordinului nr.2677/09.12.2008 al pârâtului Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a respins contestația sa împotriva Ordinului colectiv de salarizare nr.2339/30.10.2008, solicitând instanței, ca prin hotărârea care se va pronunța, să dispună anularea celor două ordine, recalcularea indemnizației sale de încadrare brută lunară în concordanță atât cu legea de salarizare, cât și cu hotărârile judecătorești nr.1192/21.09.2007, nr.1381/02.11.2007, nr.1265/04.10.2007 pronunțate de Tribunalul Prahova, respectiv indexarea valorii de referință sectorială cu nr.4,5% din 01.04.2008 și cu 5,5% din 01.10.2008, sporul de vechime de 20% pentru vechimea efectivă în magistratură,sporul de 15% pentru vechime în muncă, sporul de 15% pentru condiții vătămătoare și sporul de 5% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. Reclamanta a solicitat și ca pârâtul să fie obligat să menționeze în noul ordin de salarizare, coeficientul de multiplicare de 19,00 și nu 17,00, așa cum s-a menționat în cuprinsul ordinului contestat,precum și toate drepturile salariale care au fost acordate prin hotărârile judecătorești menționate și să-i fie plătite lunar drepturile, astfel stabilite, potrivit hotărârilor judecătorești definitive și executorii menționate.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a formulat contestație împotriva ordinului nr.2339/30.10.2008, deoarece a apreciat că în mod greșit i s-a stabilit o indemnizație de încadrare brută lunară de doar 5.957 lei, fără a se ține cont de hotărârile judecătorești evocate care i-au recunoscut drepturile salariale enumerate care au și fost înscrise în carnetul de muncă. Executarea acestor hotărâri judecătorești a și început parțial.
Potrivit sentințelor enumerate, prin înlăturarea discriminării față de, coeficientul de multiplicare este de 19% ( și nu 17%), iar valoarea referinței sectoriale ca urmare a indexărilor prevăzute în hotărâri, pentru anul 2007, era la 01.01.2008, de cel puțin 333,62 lei, dacă nu chiar de 405,00 lei (raportat la funcțiile de demnitate publică). Valoarea referinței sectoriale trebuia indexată cu 4,5% la 01.04.2008 și cu 5,5% de la 01.10.2008, pentru a nu fi considerat discriminat față de magistrații care îndeplinesc funcții asimilate celor de demnitate publică sau chiar și față de personalul auxiliar din cadrul sistemului judiciar.
Trebuiau să se aplice și sporurile evocate anterior, conform legii și hotărârilor judecătorești al căror beneficiar este.
Contestația i-a fost respinsă prin Ordinul nr.2677/09.12.2008 împotriva căruia a formulat prezenta plângere. Aceasta este întemeiată cu atât mai mult cu cât magistrații de la Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii, beneficiază de drepturile recunoscute de lege și prin hotărâri judecătorești.
Nu și-a întemeiat în drept plângerea.
A depus în susținere înscrisuri: copii ale ordinelor contestate, copii ale hotărârilor judecătorești la care a făcut referire, copie certificat grefă,copia adresei nr.10610/01.08.2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și copia contestației formulate.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată, deoarece ordinul contestat a fost emis conform OG 13/2008, întrucât executarea titlurilor executorii incidente este supusă OG nr.22/2002,cu actele normative edictate recent, deoarece sporurile de vechime în muncă și pentru condiții vătămătoare au fost avute în vedere, invocând excepția inadmisibilității cererii de a-i fi stabilit coeficientul de multiplicare 19,00, deoarece așa au fost respinse cereri similare și deoarece Anexa 1 Cap.A pct.14 din OUG 27/2006 vizează coeficientul aplicabil procurorilor generali ai curților de apel la 19,00 și nu 22,00. Nu a depus probe în apărare.
Soluționând cu prioritate excepția inadmisibilității plângerii conform art.137 Cod procedură civilă, fiind o excepție de fond, absolută și peremptorie, Curtea o apreciază ca fiind nefondată, deoarece a spectul dacă pretențiile reclamantei au sau nu temei legal ține de fondul cauzei, iar nu de admisibilitate a acțiunii, urmând a se respinge în consecință excepția inadmisibilității.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că prezenta acțiune este neîntemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, în primul rând, susținerea reclamantei că ordinul contestat ar fi trebuit să prevadă în privința sa o indemnizație corespunzătoare coeficientului de multiplicare 19,00 (iar nu 17,00 așa cum este menționat în ordin) nu are fundament legal, în condițiile în care este necontestat că reclamanta având funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, iar pentru această funcție Anexa 1, Cap.A pct.-ul 19 din OUG nr.27/2006,modificată și completată, stabilește coeficientul de multiplicare 17,00,iar nu 19,00 cum eronat solicită reclamanta.
Reclamanta a invocat în privința valorii coeficientului de multiplicare dispozițiile sentințelor civile nr.1192/21.09.2007 și nr.1381/02.11.2007 ale Tribunalului Prahova, prin care i s-a stabilit pentru perioada 01.01.2005 - 21.09.2007, o indemnizație corespunzătoare coeficientului de multiplicare 19,00.
Curtea reține însă că reclamantei i s-a stabilit, prin cele două hotărâri judecătorești, pentru o perioadă anterioară celei vizate de ordinul contestat, o indemnizație corespunzătoare coeficientului de multiplicare 19,00 în considerarea discriminării pe care legea o creează între procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă și procurorii care ocupă funcția deținută de reclamantă, discriminare constatată în baza art.1 alin.2 lit.c pct.1 din OG nr.137/2000.
Esențial este faptul că, prin hotărârile judecătorești invocate s-a respins capătul de cerere privind înlăturarea pentru viitor a discriminării, ca inadmisibil, iar ulterior, prin Deciziile nr.818, 819, 820 și 821/2008 ale Curții Constituționale s-a stabilit că "prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative."
Întrucât, potrivit art.147 alin.4 din Constituția României, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii de la data publicării în Monitorul Oficial al României, rezultă că după data publicării deciziilor anterior indicate, nu mai există temei legal pentru constatarea de către instanțele judecătorești, a discriminării reținută pentru o perioadă determinată, dar anterioară celei vizate de ordinul contestat, prin hotărârile judecătorești invocate de reclamantă.
Pentru același considerent, nu are temei legal nici solicitarea reclamantei de a-i fi indexată valoarea referinței sectoriale cu 4,5% de la 01aprilie și cu 5,5% de la 01 octombrie 2008 pentru a nu se considera discriminată față de magistrații judecători și procurori ce îndeplinesc funcții asimilate celor de demnitate publică, față de cei care îndeplinesc funcții de demnitate publică și față de personalul auxiliar ce lucrează în cadrul Ministerului Public și la instanțele de judecată.
De asemenea, nu poate fi primită solicitarea reclamantei ca ordinul contestat să menționeze și sporurile de vechime în muncă, pentru condiții vătămătoare de muncă și pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, deoarece ordinul stabilește numai indemnizația de încadrare brută lunară, iar nu și sporurile cuvenite reclamantei, care i se acordă în baza legii, în raport cu indemnizația de încadrare brută lunară, ele nefăcând obiectul acestui ordin.
Pe cale de consecință, în baza art.36 alin.2 din OUG nr.27/2006, modificată și completată, se va respinge plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității.
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea formulată de reclamanta, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, din-.1A, județul P, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B-, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.05.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.
Gh./4 ex.
09.11.2009
Președinte:Hortolomei VictorJudecători:Hortolomei Victor
