Anulare act administrativ . Decizia 193/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 193/CA
Ședința publică de la 06 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 3: Iulia I - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului - Administrația Finanțelor Publice Municipiului I, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect anulare act administrativ împotriva sentinței numărul 1036/CA din 21.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic a, pentru recurentă, și avocat pentru intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier.
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru intimat, întâmpinare, cu duplicat pentru comunicare și acte anexă, cu precizarea că întâmpinarea poate fi considerată concluzii scrise.
Se înmânează duplicatul întâmpinării și al actelor anexă acesteia reprezentantei recurentei, consilier juridic a, care nu solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor ce i-au fost înmânate.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic a, pentru recurentă, pune concluzii de admitere a recursului pentru cele arătate în motivele de recurs.
Avocat, pentru intimat, solicită respingerea recursului, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, pentru cele arătate în întâmpinare - concluzii scrise.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față;
Prin sentința civilă nr. 1036/CA din 21 noiembrie 2008 de față pronunțată de Tribunalul Iașia fost respinsă acțiunea, pentru lipsa calității procesuale pasive, formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I, cu sediul în I, str. - nr. 26
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul în I,-, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, cu sediul în I, str. - nr. 26.
A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului I la restituirea către reclamant a taxei auto speciale în cuantum de 5972 lei, achitată conform chitanței seria - nr. - din 18.03.2008, precum și la plata dobânzii legale aferente până la momentul despăgubirii efective.
A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului I la plata către reclamant a sumei de 1183,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că la data de 18.03.2008 cu chitanța seria - nr. - emisă de Trezoreria mun. I, reclamantul a achitat taxa specială de primă înmatriculare pentru autoturismul Volkswagen Passat, importat din Germania, în sumă de 5972 lei. Taxa a fost deci calculată și achitată către Administrația Finanțelor Publice a mun. I, care, de altfel, i-a și răspuns reclamantului prin adresa nr. 55446 din 12.05.2008, în sensul că nu i se poate restitui această taxă. Ulterior, la 26.05.2008 reclamantul a formulat și contestație la această adresă, către organele ierarhic superioare, însă nu i s-a răspuns.
Această adresă de răspuns, împreună cu cererea reclamantului adresată pârâtei nr. 54378 din 06.05.2008, precum și contestația acestuia din 26.05.2008 fac dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din nr. 554/2004.
Raportul juridic de drept administrativ s-a născut între reclamant și Administrația Finanțelor Publice a mun. Or, potrivit art. 41 alin.2 proc. civ. Administrația Finanțelor Publice a mun. I poate sta în judecată ca pârâtă, având organe proprii de conducere. Organul fiscal competent care are calitate în ceea ce privește cererea de restituire a sumei reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este, așadar, Administrația Finanțelor Publice a mun. I, iar nu Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului
Pentru aceste considerente, apreciind că Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I nu are calitate procesuală pasivă în cauză, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. 1. proc. civ. urmează a respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă pentru lipsă de calitate procesuală pasivă.
In ceea ce privește acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. I, instanța apreciază că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Cererea de restituie este singura cale deschisă în justiție celor ce au achitat asemenea taxe speciale, competența revenind instanței de contencios administrativ. Actul administrativ - fiscal vătămător pentru reclamant îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism.
Cu privire la temeinicia cererii, potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol, prevede, că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Totodată, potrivit art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de către reclamant, "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de restricționa libera circulație mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90(1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr- țară comunitară, în România.
În privința reglementării interne, instanța constată că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343, prin OUG nr. 110/2006, fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc.), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice, etc. Normele instituind această taxă au fost abrogate la data de 1 iulie 2008, prin nr.OUG 50/2008.
Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autoturisme se datora cu ocazia primei înmatriculări în România unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 2141din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calcula după formula prevăzută de art. 2141alin. 3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Taxa specială nu era percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, ci doar pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare taxei sus-menționată introducea un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepea.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s- menționat prin referirile la art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, instanța reține supremația dreptului comunitar, în speță a art. 90 (1) din Tratat, apreciind că, prin modificarea Codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare efectului direct al art. 90 (1) din Tratat pentru ordinea juridică internă României, instanța constată că art. 2141- 2143din Codul fiscal, în vigoare la momentul importului și înmatriculării autoturismului reclamantului, erau reglementări contrare dreptului comunitar, taxa specială fiind în mod nelegal percepută, cu încălcarea art. 90 (1) al Tratatului CE și Tratatului de aderare României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005, care prevede în art. 2 că, de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Art. 90 (1) din Tratat face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept României și astfel, reclamantul, se poate adresa autorităților administrative precum și instanțelor judecătorești în scopul de a- restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România autoturismului cumpărat.
Cu privire la incidența în speță a dispozițiilor OUG nr. 50/1998, instanța reține că potrivit art. 11 din nr.OUG 50/2008, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi pentru taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Instanța a constatat că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs - Administrația finanțelor Publice a Municipiului I care consideră sentința recurată ca fiind nelegală și netemeinică motivat de faptul că nu a fost analizat punctul de vedere susținut în întâmpinare de către pârâți și nici nu s-a analizat situația de fapt în raport cu nr.OUG 50/2008 care a intrat în vigoare la data de 1.07.2008.
Un alt motiv de recurs este cel care vizează acordarea dobânzii legale, pe care recurenta o consideră neaplicabilă în prezenta cauză.
În recurs intimatul a depus practica judiciară în această materie.
Curtea examinând cererea de recurs și dosarul de fond urmează a constata următoarele:
În data de 18.03.2008 cu chitanța seria - nr. -, emisă de Trezoreria municipiului I, reclamantul - intimat a achitat taxa specială de primă înmatriculare pentru autoturismul Volkswagen Passat, importat din Germania în sumă de 5972 lei.
Corect s-a reținut că potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol, prevede, că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Potrivit art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de către reclamant, "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
revederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de restricționa libera circulație mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90(1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr- țară comunitară, în România.
S-a constatat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343, prin OUG nr. 110/2006, fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc.), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice, etc. Normele instituind această taxă au fost abrogate la data de 1 iulie 2008, prin OUG nr. 50/2008.
Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autoturisme se datora cu ocazia primei înmatriculări în România unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 2141din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calcula după formula prevăzută de art. 2141alin.3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Taxa specială nu era percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, ci doar pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare taxei sus-menționată introducea un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepea.
Cu privire la incidența în speță a dispozițiilor OUG nr. 50/1998, instanța potrivit art. 11 din nr.OUG 50/2008, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi pentru taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
S-a constatat că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.
Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează aurtonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (CJCE cazul 68/79 I/S contre Ministere danois des impots accises, precum și cauza conexată nr. C-290/05 și C-333/05 și paragraf 61-70).
Noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 are ca fundament alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație. Nu este așadar posibilă, pe de o parte, menținerea ca legală a taxei speciale încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal, pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, iar pe de altă parte, nici nu poate fi obligat reclamantul să urmeze procedura în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrară dreptului comunitar.
Restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza normei legale abrogată la 1 iulie 2088 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii, consacrat de art.15 alin. 1 din Constituție.
Referitor la ultimul motiv de recurs se apreciază că și acesta este nefondat deoarece în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea art. 3 din nr.OG 9/2000 având ca suport legal și dispozițiile art. 1082 și 1084 din Codul civil.
Așa fiind, și având în vedere dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează a se respinge recursul și a se menține ca fiind legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către - a Municipiului I împotriva sentinței nr. 1036/ca /21.11.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurente să plătească intimatului suma de 2000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - I -
Red.
Tehnored.
02 ex.
05.05.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Violeta Elena Pinte, Iulia
