Anulare act administrativ . Decizia 193/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 193
Ședința publică de la 21.01.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia Marcela
JUDECĂTOR 2: Patraș Bianca Laura
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2238 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 16.06.2009 în dosarul nr.10700/3/CA/2009, în contradictoriu cu pârâtul SPITALUL CLINIC DE URGENȚE
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 14.01.2010 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și, eventual, pentru a da posibilitatea părților să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 21.01.2010, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.2238/16.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal a fost admisă excepția inadmisibilității cererii, fiind respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic de Urgențe
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că din cuprinsul disp. art.7 din Legea nr.554/2004 republicată, rezultă că "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia".
De asemenea, art.109 alin.2 Cod procedură civilă, completează textul special de lege în sensul că stabilește ca "în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată".
Deși reclamantei i s-a pus în vedere să facă dovada îndeplinirii procedurii prealabile, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor legale.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta arătând că sentința cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, fiind incident motivul de recurs prev. de art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
Instanța a refuzat să-și decline competența în favoarea secției de litigii de muncă întrucât cauza vizează și raporturile de muncă ale reclamantei, chiar dacă motivarea în drept s-a făcut în baza Legii nr.554/2004.
Astfel, instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, invocându-se în mod forțat respingerea excepției necompetenței materiale.
Referitor la admiterea excepției inadmisibilității, recurenta a precizat că nu s-a ținut cont de faptul că actul a fost emis ilegal de spital, că actul în sine este nul din punct de vedere juridic, astfel că instanța trebuie doar să constate nulitatea de drept a actului.
Acesta nu i-a fost prezentat pentru a-și putea exprima apărarea și el a fost emis intenționat pentru a produce efecte devastatoare, fiind bazat pe fapte nereale și ca atare, nedovedite niciodată.
Recurenta a mai susținut că spitalul nu avea competența să se exprime cu privire la ilegalitatea acestui act nul din punct de vedere juridic și nici organul ierarhic superior, competența sub acest aspect revenind doar instanței de judecată.
A mai fost invocat motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimatul pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele aflate la dosar prin prisma motivelor de recurs invocate și a disp. art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază ca recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Obiectul acțiunii constă în anularea adresei nr.655/17.03.2008 emisă de pârât, constatarea ilegalității emiterii acestei adrese și obligarea pârâtului la plata de daune materiale și morale.
Prin această adresă, Spitalul Clinic de Urgențe aduce la cunoștința Ordinului Medicali din România comportamentul pe care reclamanta îl are în spital, fiind adresată totodată solicitarea de a fi expus cazul reclamantei Comisiei de Disciplină.
Reclamanta și-a întemeiat în drept acțiunea pe disp. Legii nr.554/2004, competența de soluționare a cauzei revenind instanței de contencios administrativ, în mod corect instanța de fond respingând excepția necompetenței materiale invocată de reclamantă.
Prin această sesizare sunt relatate aspecte ce țin de comportamentul manifestat de reclamantă în relațiile cu colegii de serviciu, fără a avea incidență asupra raportului de muncă al reclamantei, pentru a face aplicabile disp. art.2 pct.1 lit.1Cod procedură civilă, sub aspectul competenței de soluționare a cauzei în primă instanță.
Curtea apreciază că acțiunea prin care reclamanta solicită anularea acestei adrese este inadmisibilă, dar nu pentru considerentele reținute de instanța de fond, constând în neîndeplinirea procedurii prealabile prev. de art.7 din Legea nr.554/2004, ci în raport de împrejurarea că adresa respectivă nu constituie un act administrativ în sensul art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004.
Potrivit acestor dispoziții, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Adresa contestată de reclamantă reprezintă o simplă sesizare prin care se solicită prezentarea cazului reclamantei Comisiei de Disciplină, sesizare care expune o situație de fapt și un punct de vedere cu privire la acea situație și care nu modifică nimic în ordinea juridică existentă întrucât nu dă naștere, nu modifică și nici nu stinge un raport juridic.
În consecință, această sesizare nu poate face obiectul unei acțiuni în contencios administrativ, acțiunea reclamantei fiind inadmisibilă, motiv pentru care nu pot fi analizate susținerile recurentei vizând emiterea ilegală a actului și faptul că acesta se bazează pe fapte nereale.
În raport de aceste considerente, se constată că nu sunt incidente în cauză motivele de recurs prev. de art.304 pct.7,8 și 9 Cod procedură civilă, invocate de recurentă, astfel că în temeiul disp. art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În baza art.274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2238 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 16.06.2009 în dosarul nr.10700/3/CA/2009, în contradictoriu cu pârâtul SPITALUL CLINIC DE URGENȚE
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
- -
GREFIER
Red.
Gh./2 ex.
04.02.2010
Președinte:Canacheu Claudia MarcelaJudecători:Canacheu Claudia Marcela, Patraș Bianca Laura
