Anulare act administrativ . Decizia 1934/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 1934
Ședința publică de la 12.10.2009
Curtea constituiă din:
PREȘEDINTE: Voicu Rodica
JUDECĂTOR 2: Hortolomei Victor
JUDECĂTOR 3: Radu Constantin
GREFIER -
...
Pe rol se află spre soluționare recursul declarat de recurentele-pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I și ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ I, împotriva sentinței civile nr.306/13.04.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu recurenta-reclamantă ASOCIAȚIA FAMILIALĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea, din oficiu, invocă excepția netimbrării recursului în ceea ce privește pe recurenta-reclamantă ASOCIAȚIA FAMILIALĂ, având în vedere că aceasta, deși a fost legal citată cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar aferent în valoare de 0,15 lei, nu s-a conformat acestor dispoziții.
În temeiul art. 150.Pr.Civ. Curtea declară încheiate dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, deliberând în condițiile art.256 cpc, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.306F din 13.04.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta Asociația Familială " " împotriva pârâților Direcția Generală a Finanțelor Publice I și Activitatea de Inspecție Fiscală-Serviciul de Inspecție Fiscală Persoane Fizice; s-a dispus anularea în parte a deciziei civile nr.135/13.06.2008 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice I și, în consecință, s-a admis contestația reclamantei împotriva deciziei de impunere nr.- din 18.04.2008 și a raportului de inspecție cu același număr și dată pe care le anulează în parte, păstrându-le pentru suma de 2736 lei, reprezentând obligații bugetare suplimentare-impozit pe venit și accesorii, cu cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că potrivit concluziilor cuprinse în raportul de expertiză întocmit la acest raport concluzii pe care Tribunalul și le însușește, rezultă că suma reală datorată de reclamantă cu titlu de impozit suplimentar pe venit și accesoriu este în cuantum de 2736 lei, din care 1482 lei impozit pe venit și 1254 lei accesorii aferente.
În raport de declarațiile privind veniturile realizate, urmare a verificărilor efectuate de expertul contabil și a documentelor depuse la dosarul cauzei, nu s-au constatat diferențe care să modifice baza de impunere, astfel că expertul, în mod corect a constatat că societatea reclamantă nu datorează pentru anul 2003 obligații suplimentare cu titlu de impozit pe venit.
Pentru anul 2004, obligațiile suplimentare datorate cu titlu de impozit pe venit și accesorii sunt în sumă de 2736 lei, din care 1482 lei impozit pe venit și 1254 lei accesorii aferente.
În mod eronat s-au luat în calcul de către organele fiscale următoarele venituri care sunt neimpozabile:
-venituri din agricultură rezultate din vânzarea producției de soarelui, neimpozabile potrivit art.42 lit.k din Codul fiscal;
-suma de 37.741, 98 lei, despăgubiri pentru cultura de afectată de secetă, neimpozabilă potrivit art.42 lit.c din Codul fiscal.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice I și Activitatea de Inspecție Fiscală-Serviciul de Inspecție Fiscală Persoane Fizice, criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.
A arătat recurenta că instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile Legii nr.571/2003 cu modificările și completările ulterioare care la art.73 prevede că un contribuabil care desfășoară o activitate agricolă poate opta pentru determinarea venitului net în sistem real pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă, în baza unei cereri depusă la organul fiscal competent, urmând ca anual, până la 15 mai, să depună o declarație specială privind veniturile din activități independente în care se înscrie venitul brut obținut în anul precedent, cheltuielile deductibile efectuate și respectiv venitul net impozabil, urmând ca organul fiscal să emită o decizie de impunere.
Reclamanta a depus declarații speciale privind veniturile din activități independente și i s-au emis decizii de impunere, ceea ce înseamnă că a optat de la începutul activității să fie impusă în sistem real și nu pe bază de norme de venit.
A mai arătat recurentul că reclamanta a condus evidența contabilă în partidă simplă, având registrul jurnal de încasări și plăți, în care a evidențiat veniturile obținute și cheltuielile efectuate, stabilind venitul net impozabil ca diferență între acestea conform art.48 alin.1 din Legea nr.571/2003.
Se arată că expertul nu s-a pronunțat asupra aspectelor prevăzute de art.52 din Legea nr.571/2003, contribuabilul a optat pentru determinarea venitului net în sistem real și nu a depus cerere de renunțare la opțiune la organul fiscal.
S-a mai arătat că instanța de fond nu a analizat modul de înregistrare a cheltuielilor aferente obținerii veniturilor și tratamentul fiscal pentru suma de 94.407 lei.
De asemenea, reclamanta nu a respectat prevederile punctului 14, 16, 43 din nr.1040/2004 în ceea ce privește documentele justificative, precum și ale art.105 alin.8 din OG nr.92/2003.
Consideră recurenta că, întrucât în sarcina societății a fost reținut că a datorat debitul, impozit pe venit, în sumă de 24.474 lei, aceasta datorează accesorii în sumă de 20.704 lei, în conformitate cu art.119 din OG nr.92/2003.
De asemenea, a formulat recurs și reclamanta Asociația Familială, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii în întregime a cererii privitoare la cheltuielile de judecată.
Recursul reclamantei Asociația Familială nu a fost timbrat, deși a fost citată cu această mențiune.
La termenul din 12.10.2009, Curtea a invocat excepția netimbrării recursului reclamantei în conformitate cu art.137 pr.civ.
Excepția este întemeiată în conformitate cu art.20 alin.1 și 3 din Legea nr.146/1997, având în vedere că recurenta reclamantă nu s-a conformat dispozițiilor instanței, astfel că se va respinge recursul acesteia ca netimbrat.
Asupra recursului formulat de pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice I și Activitatea de Inspecție Fiscală-Serviciul de Inspecție Fiscală Persoane Fizice, Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește neaplicarea disp.art.73 din Legea nr.571/2003, Curtea reține că instanța de fond, în mod corect a omologat concluziile raportului de expertiză în ceea ce privește veniturile din activități agricole, ca venituri neimpozabile, potrivit art.42 lit.k din Legea nr.571/2003.
Potrivit art.42 lit.k din Legea nr.571/2003, în înțelesul impozitului pe venit, următoarele venituri nu sunt impozabile:- veniturile din agricultură și silvicultură, cu excepția celor prevăzute la art. 71.
În conformitate cu disp.art.71 din Legea nr.571/2003, eniturile din activități agricole sunt venituri din următoarele activități:a) cultivarea și valorificarea, legumelor și zarzavaturilor, în sere și solarii special destinate acestor scopuri și/sau în sistem irigat; b) cultivarea și valorificarea arbuștilor, plantelor decorative și ciupercilor; c) exploatarea pepinierelor viticole și pomicole și altele asemenea.
Curtea reține ca fiind pertinentă susținerea potrivit căreia stabilirea de către organul fiscal ca obligații suplimentare reprezentând impozit pe venit și majorări de întârziere aferente perioadei 1 ianuarie-31.05.2004, luând în calcul și veniturile neimpozabile prev.de art.42 lit.c, în sumă de 37.742 lei, încasate din despăgubiri din calamități și de litera k pentru suma de 52.978 lei, din valorificarea în stare naturală a cantităților de soarelui obținute de pe terenurile arendate până la data de 31.05.2004 este nelegală, întrucât invocarea prevederilor Legii nr.82/1991 privind documentele justificative, referitoare la veniturile din activități agricole sunt venituri neimpozabile, conform art.42 lit.
În ceea ce privește nerespectarea prevederile punctului 14, 16, 43 din nr.1040/2004 referitoare la documentele justificative, precum și ale art.105 alin.8 din OG nr.92/2003, reclamanta recunoaște că nu a ținut evidența separată a veniturilor din agricultură, respectiv din cultivarea soarelui și din prestări servicii, arat, semănat, recoltat la terț, iar din expertiza contabilă efectuată rezultă că veniturile care trebuiau luate în calcul pentru stabilirea impozitului pe venit sunt cele legate de activitatea de prestări servicii, respectiv lucrări agricole către terți în sumă de 37.760 lei.
Se reține că în mod corect expertul a scăzut suma de 37.742 lei, reprezentând despăgubiri pentru pagube datorate calamităților naturale, conform art.42 lit.c, astfel că din totalul sumei de 128.486 lei a rezultat suma de 90.744 lei.
Din această sumă au fost scăzute veniturile obținute din valorificarea producției de soarelui și deci neimpozabile conform art.42 lit.k (52.984 lei); rezultând suma de 37.760 lei venituri impozabile din prestările de servicii.
Constatând care au fost cheltuielile efectuate pentru obținerea celor două categorii de venituri, făcând diferența și raportând și pierderea fiscală de 7531 lei aferentă anului 2000 și nerecuperată în anii 2001-2003, rezultat un venit impozabil în sumă de 11.546 lei, distribuit în cote egale între cei doi asociați, așa încât impozitul pe venit și majorările aferente sunt în cuantum de 2736 lei (filele 135-144 dosar fond).
Față de cele arătate mai sus, se constată că în mod corect s-a stabilit că pentru anul 2003 reclamantă nu datorează obligații suplimentare cu titlu de impozit pe venit, iar pentru anul 2004, obligațiile suplimentare datorate cu titlu de impozit pe venit și accesorii sunt în sumă de 2736 lei, din care 1482 lei impozit pe venit și 1254 lei accesorii aferente.
În consecință, în conformitate cu art.312 alin.1 pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefundat recursul formulat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I și ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ I, împotriva sentinței civile nr.306/13.04.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu recurenta-reclamantă ASOCIAȚIA FAMILIALĂ.
Anulează recursul reclamantei ASOCIAȚIA FAMILIALĂ, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 12.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - - - - - -
GREFIER
-a
Președinte:Voicu RodicaJudecători:Voicu Rodica, Hortolomei Victor, Radu Constantin
