Anulare act administrativ . Decizia 1936/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 1936
Ședința publică de la 12.10.2009
Curtea constituiă din:
PREȘEDINTE: Voicu Rodica
JUDECĂTOR 2: Hortolomei Victor
JUDECĂTOR 3: Radu Constantin
GREFIER -
...
Pe rol se află spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ C-PRIN, împotriva sentinței civile nr.267/10.03.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant și intimata-pârâtă AGENȚIA JUDEȚEANĂ DE PRESTAȚII SOCIALE
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ C-PRIN, prin consilier juridic și intimatul-reclamant personal și asistat de avocat, ambii reprezentanți cu delegații pe care le depun la dosarul cauzei în ședință publică.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează că, la data de 07.10.2009, la serviciul registratură, s-a depus de intimatul-reclamant întâmpinare în dublu exemplar.
Se comunică un exemplar al întâmpinării consilierului juridic al recurentei-pârâte care precizează că nu dorește să ia cunoștință de aceasta.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea acordă părților cuvântul pe excepția calității procesuale pasive a DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ C invocată chiar de către recurenta-pârâtă, și în subsidiar, pe recurs.
Recurenta-pârâtă, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției invocate și totodată solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, deoarece deschiderile de credite privind indemnizația de creștere a copilului și alocațiile de stat pentru copii nu mai cad în sarcina sa, ci au fost preluate de AGENȚIA JUDEȚEANĂ DE PRESTAȚII SOCIALE
Interpelat fiind de către instanță dacă există o cerere preliminară formulată către AGENȚIA JUDEȚEANĂ DE PRESTAȚII SOCIALE C, apărătorul intimatului-reclamant arată că nu există o astfel de cerere. La data la care se emitea actul vătămător cea care avea atribuții în domeniul prestațiilor sociale era recurenta-pârâtă care în concepția sa are calitate procesuală pasivă în litigiu și care se impune să răspundă în solidar cu intimata-pârâtă la plata indemnizației pentru cel de-al doilea copil, hotărârea trebuind să-i fie opozabilă. Astfel, apărătorul intimatului-reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea dispozițiilor sentinței civile pronunțate de către instanța de fond pe care o consideră temeinică și legală.
Recurenta-pârâtă, prin consilier juridic susține că dispozițiile OUG nr. 148/2005 cu privire la plata indemnizației de creștere a copiilor proveniți în urma sarcinilor multiple au fost reglementate prin Legea nr. 239/2009. De asemenea, solicită admiterea excepției invocate și admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței civile nr. 267/10.03.2009, fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 150.Pr.Civ. Curtea declară încheiate dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.267/10.03.2007 pronuntata de Tribunalul C- Sectia Civila prin complet specializat in litigii de contencios administrativ a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de parata DIRECTIA DE munca SI SOCIALA C si, pe fond, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele DIRECTIA DE MUNCA SI SOCIALA C si AGENTIA JUDETEANA DE SOCIALE C, instanța dispunând obligarea paratelor la plata catre reclamant, in solidar, a sumei repreentate de indemnizatia pentru cresterea copilului in cuantum de 600 lei/lunar si pentru cel de-al doilea copil al reclamantului si nascut in 15.02.2007 pentru perioada aprilie 2007-martie 2009. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a retinut urmatoarele: Prin cererea introdusă la această instanță la data de 21.11.2008 și înregistrată sub nr- (nr. în format vechi 3106/C/2008) reclamantul domiciliat în comuna județul a chemat în judecată de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C cu sediul în C- A, pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata indemnizației lunare pentru creșterea copilului, n motivarea acțiunii aratandu-se de reclamant că la data de 15.02.2007 a devenit tatăl a două minore, și, și, întrucât în ultimul an anterior datei nașterii copiilor a realizat venituri profesionale, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani, precum și de o indemnizatie lunară de 600 lei. Cu toate acestea reclamantului iaf ost acordată indemnizația numai pentru una din cele două minore contrar dispozițiilor art. 2 alin. 1i 2 din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005. S-a mai retinut ca a termenul din 17.02.2009 reclamantul și a precizat obiectul acțiunii, arătând că solicită obligarea pârâtelor Direcția de Muncă și Socială C și Agenția de Prestații Sociale C să u achite indemnizația de creștere și îngrijire copil cuvenită pe perioada martie 2007 - martie 2009 și pentru cel de al doilea copil. In urma administrarii probelor incuviintate, tribunalul a retinut, in fapt, ca eclamantul a devenit la data de 15.02.2007 tatăl minorelor - și -, a cerere fiindu-i suspendat contractul individual de muncă începând cu data de 01.04.2007, conform deciziei nr. 43/02.04.2007 emisă de Societatea de și SRL, devenind beneficiarul drepturilor prevăzute de OUG nr. 148/2005 în baza deciziei nr. 3845/ 16.04.2007 emisă de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C actualmente Direclia de Muncă și Socială Conform acestei decizii, reclamantului i-a fost aprobată cererea privind cordarea concediul pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, fiindu-i stabilită indemnizația în cuantum de 600 lei lunar.Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, instanta de fond a constatat-o nefondată, având în vedere că este emitentul actului administrativ, ătămător in opinia reclamantului motiv pentru care hotărârea trebuie să- i fie opozabilă. Pe de altă pane, tribunalul a constatat că la momentul emiterii actului administrativ vătămător, pârâta DMIS avea în competența sa atribuții de administrare gestionare a prestațiilor sociale, dovada fiind actul normativreprezentat deHGnr. 185/08.10.2008 prin care s-a aprobatstatutulprivindorganizarea și funcționarea Agenției, însă nu s-a făcut dovada concretă că pârâta A C își intrase în atribuțiunile legale de gestionare a fondurilor de prestații sociale. Nu în ultimul rând, instanta de fond a tinut seama ca, în baza art. 1 al. 1 din Lg. nr. 554/2004 modificată și completată, răspunzător pentru prejudiciul cauzat reclamantului trebuie să fie instituția care a emis actul vătămător, neexistând posibilitatea legală de a antrena o răspundere exclusivă a instituției publice nou înființate, cu atribuțiuni în administrarea prestațiilor sociale, întrucât dispozițiile legale de înființare completate cu cele de aprobare a organigramei, nu retroactivează ci ultraactivează, aplicându-se doar pe viitor. Așadar s-a conchis ca pârâta DMIS C are calitatea procesuală pasivă în calitate de emitent a actului vătămător, iar pârâta AJPS are calitatea procesuală doar în ceea ce privește executarea dispozițiilor instanței, dispunând de fonduri cu destinație specială pentru îndestularea pretențiilor reclamantului.
Pe fond, tribunalul a constatat că cererea reclamantului soluționată prin decizia nr. 3845/ 16.04.2007 a fost analizată prin prisma dispozițiilor OUG nr. 148/2005, art. 6 alin.1. ori, eoarece aceste dispoziții legale nu reglementează decât nașterea simplă, nu și cea multiplă, prinispozițiile art. 2 și 3 din HG nr. 1825/2005 s-au completat dispozițiile din OUG nr.148/2005, asadar numai în normele metodologice de aplicare a acestor dispoziții devenind reglementată i situația nașterii multiple.
Ori, având în vedere că practic s-a concluzionat că prin naștere se înțelege doar procesul biologic de aducere pe lume a unuia sau mai mulți copii vii, fără ca numărul acestora să influențeze drepturile bănesti, reglementate exclusiv pentru situația nașterii simple, a apreciat instanta de fond ca această completare legislativă s-a făcut printr-un act normativ de putere juridică inferioară celui de reglementare, respectiv OUG 148/2005, situație ce contravine dispozițiilor art. 75 din Lg. 24/2000, care prevede că normele metodologice se elaborează numai pe baza și în executarea legii fiind interzisă completarea /modificarea prin această procedură si, ai mult, OUG nr. 148/2005 a fost aprobată cu modificări și completări prin Lg. nr. 7/2007, ceea ce dovedește că și puterea juridică este net superioară normelor metodologice ce sunt emise de minister și doar aprobate de puterea executivă. S-a mai argumentat ca, hiar dacă emitentul nr.OUG 148/2005 este tot Guvernul României, acestea au putere de lege organică, fiind aprobate de Parlamentul României în calitatea sa de putere legislativă, astfel că are putere de lege de la data intrării în vigoare și nu de la data aprobării prin lege de către Parlamentul României.
In consecinta, instanta de fond a concluzionat ca evident că normele metodologice ce reglementează nașterea multiplă la art.2 alin.2 sunt neconstituționale în raport de dispozițiile art.6 alin.1 din OUG nr. 148/2005 și nu pot produce efecte juridice pentru considerentele prezentate.
In conditiile in care pârâtele au invocat în combaterea argumentelor reclamantului decizia nr. 937/2006 a Curții Constituționale a României, Instanta de fond a retinut ca reclamantul a invocat în beneficiul său tocmai dispozițiile art.6 alin.l din OUG nr. 148/2005, constituționale conform acestei decizii, din care rezultă că s-a reglementat exclusiv nașterea simplă și nu cea multiplă.
Deoarece durata concediului este reglementată prin raportare la vârsta copilului, respectiv 2 ani, după caz 3 ani, este clar că această perioadă nu se modifică în cazul nașterii multiple, copii având aceeași dată de naștere. Cum pentru o naștere simplă este prevăzută o indemnizație al cărui cuantum a fost calculat ca o despăgubire acordată părintelui ce i suspendă raportul de muncă, cu destinația acoperirii cheltuielilor familiei, cel puțin în parte, rezultă că în cazul naterii multiple aceeași indemnizație nu poate acoperi nici măcar în parte cheltuielile pe care le-ar fi acoperit în cazul unei nașteri simple, argumente ce se regăsesc și în decizia nr. 1947/04.04.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție invocată și de reclamant, conform căreia s-a constatat că dispozițiile art.2 din G nr. 1825/2005 sunt nelegale deoarece aceste norme au fost adoptate pentru aplicarea nr.OUG 148/2005, dar care sunt în contradicție cu aceste dispoziții, întrucât prin definiția dată nașterii, ca element de referință în acordarea indemnizației lunare, se creează o discriminare între persoanele aflate în situații identice, fără să existe o justificare de ordin obiectiv.
de aceste considerente, instanta de fond a solutionat cauza exclusiv prin prisma dispozițiilor art.6 alin.l din U nr. 148/2005 aprobată cu modificări și completări ale Lg. nr. 7/2007, fiind înlăturate cele ale art.2 din HG nr. 1825/2005. Ori, in considerarea art.6 alin.l din U nr. 148/2005 aprobată cu modificări și completări ale Lg. nr. 7/2007, care reglementează nașterea simplă, coroborat cu preambulul OUG nr.148/2005, tribunalul a constatat că scopul acestora este de a sprijini financiar familia în scopul întăririi mediului familial și pentru creșterea natalității, interpreta altfel, înseamnand a considera că această indemnizatie ar trebui acordată numai beneficiarilor care au raporturi de muncă și pe care le suspendă pentru creșterea copilului, deși acordarea acesteia se cuvine și persoanelor care fac dovada plății contribuțiilor de asigurări sociale, fără să aibă și raporturi de muncă în sensul legislației muncii, însă acest aspect excede cadrului procesual.
Așadar, s-a considerat de catre instanta de fond ca eronata concluzia pârâtelor preluată din decizia Curții Constituționale nr. 937/ 19.12.2006, deoarece excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.6 alin.l din nr.OUG 148/2005 a fost analizată în raport de situația de fapt prezentată de petenta, care nu include toate situatiile particulare ce se pot ivi în practică, ori, acă această petentă nu ar fi avut raporturi de muncă în sensul legislației muncii, însă i-ar fi plătit contribuțiile de asigurări sociale la nivelul salariului minim pe economie, tocmai pentru a fi beneficiara acestora, probabil că și Curtea Constituțională a României nu ar fi făcut referire la "venitul de înlocuire" al celui obținut in baza unui raport de muncă, ci ar fi prezentat o altă motivare raportată la situatia de fapt expusă de petenta/petentul cererii.
In baza argumentelor expuse, tribunalul a constatat că, în lipsa unei reglementări exprese a situatiei nașterii multiple, prin aplicarea dispozițiilor art.6 alin.1 din OUG nr. 148/2005, având în edere și scopul reglementării normative, respectiv sprijinirea familiei și stimularea acesteia pentru a avea copii, cu consecința creșterii natalității, reclamantul este îndreptățit să primească indemnizația de 800 lei lunar pentru fiecare dintre cele două minore rezultate din sarcina multiplă. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs parata C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează.
Prima critica se refera la modalitatea de solutionare a exceptiei calității procesuale pasive a C, întrucât AJPS C are calitate procesuală pasivă în această cauză, n urma preluării activității de prestații sociale de la C la AJPS C deschiderile de credite cu destinația indemnizație creștere copil și alocație de stat pentru copii facandu-se de aceasta din urma instituție nou înființată.
Restul criticilor se refera la solutionarea fondului cauzei, recurenta prezentand argumente similare celor inserate si in cuprinsul intampinarii in judecata in prima instanta.
Astfel, recurenta-parata a sustinut ca OUG 148/2005 nu a avut în vedere nașterea multiplă, legiuitorul definind în art. 3 din OUG 1025/2006 nașterea și anume aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii iar C, la data când a emis decizia de punere în plată a indemnizației, a respectat ceea ce este prevăzut în aceste acte normative, neputandu-se substitui legiuitorului să modifice acte normative și nu putea să modifice prevederile OUG 148/2005 din moment ce intră în atribuțiile Guvernului,conform art. 107 alin 1 din Constituție de a adopta hotărâri și ordonanțe. a atare, Instanța de fond nu a ținut seama de prevederile ordonanței prin care s-a urmărit acordarea de indemnizații egală cu numărul de nașteri și nu în funcție de numărul de copii rezultați în urma nașterii. Ori, tâta vreme cât indemnizația este un venit de înlocuire ca urmare a întreruperii activității profesionale, ea este stabilită în funcție de numărul nașterilor și nu în funcție de numărul de copii rezultați. In acest sens a aratat ca și Curtea Constituțională a decis la 19.12.2006 prin Decizia nr.937 respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin 1 din OUG 148/2005.
ecurenta consideră că instanta de fond a pronuntat o hotarare nelegala si prin prisma faptului ca nu a observat depunerea actiunii cu depasirea termenului legal, cat timp decizia nr.3845 privind aprobarea acordării indemnizației pentru creșterea copilului a fost emisă la data de 16.04.2007, decizia putand fi atacată la Tribunalul Călărași în termen de 30 de zile de la comunicarea soluției contestației potrivit Legii 554/2004.
AJPS Cad epus intampinare, solicitand respingerea actiunii reclamantei, asadar achiesand la recursul C, cu argumente similare similare celor inserate si in cuprinsul intampinarii in judecata in prima instanta.
De asemenea, si intimatul-reclamant a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului.
ecursul este nefondat.
Curtea, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente și prin prisma criticilor recurentei - pârâte, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9. proc. civ. și conform art. 3041. proc. civ. reține că este nefondat recursul declarat.
Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, tribunalul a apreciat in mod corect ca parata-recurenta este parte a raportului juridic dedus judecatii, argumentele aduse de recurenta nefiind pertinente.
De asemenea, nici restul sustinerilor nu sunt fondate, intrucat instanta de fond a considerat temeinic si legal ca indemnizația de maternitate se acordă pentru fiecare copil, Curtea considerand ca instanta de fond a dat o justa apreciere elementelor de fapt si a dat o interpretare si aplicare corecta a prev. legale incidente in cauza, motivele de fapt si drept retinute de instanta de fond in adoptarea solutiei admitere a actiunii si, ca atare, in respingerea argumentelor paratelor, fiind judicioase si, drept consecinta, Curtea le insuseste, concluzionand ca nu sunt fondate criticile din recurs.
Pentru aceste considerente, constatând că nu există motive de casare ori modificare a sentinței atacate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ C-PRIN, împotriva sentinței civile nr.267/10.03.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant și intimata-pârâtă AGENȚIA JUDEȚEANĂ DE PRESTAȚII SOCIALE
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - - - - -
GREFIER
-
Red./Tehnored.
2 ex.
Președinte:Voicu RodicaJudecători:Voicu Rodica, Hortolomei Victor, Radu Constantin
