Anulare act administrativ . Sentința 194/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
SENTINȚA NR.194/CA/2009-
Ședința publică din 19 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Daniela Sotoc judecător
GREFIER: - -
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra acțiunii de contencios administrativ, în primă instanță, introdusă de reclamanții-, -, -, -,și, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Bihor - O, Parcul, nr. 10, Județ B, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților prin Ministrul Justiției și Libertăților cu sediul în B,-, sector 5, având ca obiectanulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că cererea este legal timbrată precum și faptul că dezbaterea cauzei în fond a avut loc la data de 5 octombrie 2009, dată la care s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru 12 octombrie 2009 și apoi pentru 19 octombrie 2009, zi în care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că, prin cererea înregistrată la această instanță la data de 22 iulie 2009, reclamanții -, -, -, -, și au chemat în judecată pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților prin Ministrul Justiției și Libertăților, solicitând în temeiul art.1 și 8 din Legea nr.554/2004 anularea actului administrativ emis de pârât sub nr.76.602/3.07.2009.
În motivarea cererii, reclamanții arată că, prin actul administrativ a cărui anulare se cere emis de pârât și comunicat Tribunalului Bihor la 3 iulie 2009, s-a dispus ca drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 cât și pe viitor, să fie achitate fără a fi inclus și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, obligând ordonatorii secundari și terțiari de credite să ia măsurile ce se impun pentru respectarea acestei dispoziții.
Se mai arată că, prin plata acestui spor în lunile anterioare în baza Ordinului 1165/C/2009 și a deciziilor emise în baza acestuia de către președinții curților de apel din țară în calitate de angajator, acest spor a devenit un drept salarial asupra căruia ministrul nu mai poate dispune. acestui spor reprezintă o diminuare a drepturilor salariale, care poate avea loc doar în situația unei sancțiuni disciplinare, iar aceștia nu au fost sancționați disciplinar, ministrul justiției neavând nici o competență în acest sens.
Actul administrativ, prin refuzul plății sporului aferent lunii iunie 2009, încalcă în mod flagrant și dispozițiile art.15 alin.2 din Constituția României, care prevăd că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
De asemenea, au fost încălcate disp. art.164 din Codul muncii, care reglementează principiul potrivit căruia reținerile ori suspendarea salariului nu poate fi operată decât pentru cazurile și condițiile prevăzute de lege, obligația de plată a salariului este una principală, de la care angajatorul nu se poate sustrage invocând lipsa de fonduri bănești, așa cum s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.3382/2004.
În fundamentarea actului administrativ, Ministerul Justiției și Libertăților s-a referit la dispozițiile date de Primul - ministru și Ministrul finanțelor publice, dispoziții care nu au semnificația unor norme obligatorii cuprinse în legi.
Prin dispoziția de suspendare a dreptului salarial, au fost încălcate și prevederile art.8 alin.1 din Convenția organizației internaționale a muncii privind protecția salariatului nr.95/1949, ratificată de România prin Decretul nr.284/1973.
Potrivit acestor dispoziții, orice modificare adusă cu privire la plata salariului, rețineri, diminuări, nu se pot face decât în condițiile și limitele prescrise de legea națională, sau stabilite prin contracte colective de muncă.
Intervenția ministrului de a dispune neplata sporului încalcă și dispozițiile de principiu cuprinse în art.44 din Constituția României, potrivit cărora nimeni nu poate să fie lipsit de proprietatea asupra bunurilor sale, decât numai printr-o măsură a exproprierii și pentru o cauză de utilitate publică stabilită prin lege cu dreaptă și prealabilă despăgubire.
Drepturile salariale sunt asimilate bunurilor mobile, prin determinarea legii, potrivit art.474 din Codul civil.
Refuzul de plată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică echivalează cu o lipsire abuzivă de acest drept, contrar dispozițiilor constituționale evocate.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în mod constant în sensul că neplata drepturilor salariale (între care se regăsesc și sporurile) constituie o încălcare a art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului.
În actul administrativ atacat se menționează că plata dreptului privind sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică urmează a se efectua eșalonat, potrivit nr.OUG71/2009.
Schimbarea modalității de plată a salariului, eșalonat, fără acordul reclamanților, contravine, de asemenea, principiilor reglementate de art.161 alin.1 din Codul muncii, potrivit căruia plata se face cel puțin o dată pe lună, fără a se putea eșalona acest drept de creanță în lipsa acordului angajatului.
Astfel puternica aparență de neconcordanță cu prevederile Constituției României, Legii nr.567/2004, Legii nr.303/2004, a Convenției Europene a Drepturilor Omului și a celorlalte documente internaționale invocate mai sus, a acului administrativ emis de Ministrul Justiției și Libertăților sub nr.76602/3.07.2009 și efectele deosebit de grave pe care le produce asupra reclamanților (deposedarea în mare parte de drepturile salariale) constituie un caz bine justificat, în sensul anulării actului administrativ.
Față de dispozițiile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, reclamanții au formulat, la 6 iulie 2009, plângere prealabilă împotriva actului administrativ a cărui anulare o solicită.
În drept a fost invocată Legea nr.554/2004.
Având în vedere actele și lucrările dosarului,instanța reține în fapt următoarele:
Prin adresa nr.76602 din 3.07.2009 emisă de către Ministerul Justiției și Libertăților s-a învederat ordonatorilor secundari și terțiari de credite că începând cu data de 10 iulie 2009 drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 se vor achita fără a include și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, această modalitate de calcul urmând a se păstra și pentru viitor, plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică urmând să se efectueze conform eșalonării prevăzute de OUG nr.71/2009.
La emiterea acestui act administrativ s-au avut în vedere dispozițiile G nr.71/2009,dispozițiile Primului Ministru transmise prin adresa nr.51948/06.05.2009 privind încadrarea în cheltuielile de personal aprobate pe anul 2009, adresa nr.-/26.06.2009 a Ministerului Finanțelor Publice prin care pârâtul a fost informat că fondurile prevăzute la cheltuieli de personal nu pot fi majorate,precum și faptul că fondurile prevăzute în Legea bugetului de stat pe 2009 pentru plata sumelor reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% au fost epuizate.
In primul rând, trebuie reamintit faptul ca, în prezent, principiul legalității a devenit un principiu fundamental al tuturor sistemelor de drept, constând în respectarea întocmai a legii de către destinatarii ei: cetățenii si statul.
În sistemul juridic românesc, principiul legalității este reglementat în art. 1 alin. 5 si art. 16 alin. 2 din Constituție.
Astfel, primul text constituțional precizează faptul că, în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.
Pe de altă parte, al doilea text cuprins in Legea fundamentală arată că nimeni nu este mai presus de lege.
Este esențial ca principiul preeminenței dreptului să facă parte integrantă din cultura administrativă. Într-un stat democratic, preeminența dreptului apare ca un răspuns la nevoia de legitimitate, ea fiind necesară pentru exercițiul puterii publice. O bună administrare nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de materializare a preeminenței dreptului în viața cotidiană.
Această regulă fundamentală de ordin constituțional se caracterizează prin următoarele elemente esențiale: orice persoană - fizică sau juridică - este supusă legii; orice persoană trebuie să poată lua cunoștință de drepturile și obligațiile sale prevăzute de lege; respectarea legii de către orice persoană poate să fie controlată de către judecători, care sunt independenți in exercițiul funcției lor, iar deciziile judiciare pot fi urmate de executare.
În cazul actelor administrative, legalitatea înseamnă recunoașterea caracterului valabil al actelor si al efectelor lor până în momentul anulării, în baza prezumției de legalitate. Chiar dacă beneficiază de putere discreționară, autoritățile publice nu pot ignora legea, a cărei organizare a executării și executare în concret trebuie să o realizeze.
În instrumentele juridice europene, legalitatea este privită ca un principiu al bunei administrări.
Această concepție se regăsește in CM/(2007)7 Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, adresată statelor membre ale Consiliului Europei, cu privire la buna administrare - adoptata la 20.06.2007. Art.2 din această recomandare se referă la principiul legalității și are următoarea formulare: "(1) Administrațiile publice acționează în vederea respectării legalității. Ele nu pot lua nici o măsură arbitrară, chiar in exercitarea unei puteri discreționare. (2) Ele respectă ansamblul regulilor de drept intern si internațional și principiile generale de drept, care le reglementează organizarea, funcționarea si activitatea. (3) Ele acționează in conformitate cu regulile de competență și de procedură impuse de dispozițiile care le reglementează activitatea. (4) Ele își exercită puterile pentru motivele de fapt și de drept care le justifică utilizarea și in scopul pentru care aceste puteri le-au fost atribuite".
Una din condițiile de legalitate a actelor administrative se referă la faptul că acestea trebuie să fie emise pe baza și în executarea legii.
De altfel, definiția legală a actului administrativ se regăsește in art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată: actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Cu alte cuvinte, între actele administrative și lege există un raport de subordonare.
În speța de față, așa cum s-a relevat anterior, autoritatea pârâtă și-a motivat actul administrativ pe incidența prevederilor nr.OUG 71/2009 și a adreselor Primului Ministru și a Ministrului Finanțelor Publice.
Curtea apreciază că dispozițiile nr.OUG 71/2009 nu sunt incidente în cauza de față, pentru motivele ce vor fi relevate in continuare.
În primul rând, ordonanța în discuție, așa cum se arată chiar in titulatura sa, se referă la plata unor sume prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
acestui act normativ face trimitere la titlurile executorii emise anterior intrării in vigoare a ordonanței.
Cu alte cuvinte, este vorba despre titlurile executorii emise anterior datei de 18.06.2009, când ordonanța a fost publicată in Monitorul Oficial. Pe acest aspect, mai trebuie amintite dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora ordonanțele de urgență ale Guvernului intră in vigoare la data publicării in Monitorul Oficial al României, Partea 1, sub condiția depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzuta o dată ulterioară.
De asemenea, art. 3 din nr.OUG 71/2009 prevede faptul că plățile restante la sumele aferente titlurilor executorii aflate sub incidența prevederilor nr.OUG 75/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 76/2009, și a dispozițiilor ordinului nr. 1.859/C/2.484/26.650/131/3.774/C/2008 se execută cu respectarea prevederilor art. 1 si 2.
În practica instanțelor de contencios administrativ, neretroactivitatea a fost recunoscută ca un principiu general de drept, ceea ce i-a permis impunerea lui și actelor administrative.
Trebuie subliniat faptul că interdicția retroactivității actelor administrative nu este numai un principiu interpretativ, ci condiționează însăși legalitatea acestor acte.
Instanța de contencios administrativ constată că este în cauza dedusă judecății, nu se poate pune problema incidenței art. 1 alin. (1) din nr.OUG 71/2009, care menționează faptul că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pana la data de 31.12.2009, se va realiza după o procedură de executare in perioada 2010-2012.
Un argument in acest sens îl constituie faptul că este vorba și de plata salariilor pe luna iunie 2009, deci, și pentru o perioadă anterioară intrării in vigoare a acestei ordonanțe.
Chiar dacă s-ar accepta punctul de vedere al autorității pârâte, in sensul că sporul salarial își are originea in hotărâri judecătorești devenite titluri executorii, nu se poate concepe admiterea ideii de retroactivitate a unei norme cu putere de lege.
Art. 15 alin. 2 din Constituție consacră principiul neretroactivității legii, arătând că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Se cuvine a preciza faptul că securitatea juridică impune neaplicarea regulilor de drept unor situații existente înainte de momentul emiterii actului.
Desigur, este important ca acele constrângeri care încadrează activitatea umană să fie cunoscute înainte, pentru ca fiecare persoană să poată aprecia, in cunoștință de cauză, oportunitatea de a acționa.
În speță,instanța de contencios administrativ constată că este în prezența unei aplicări retroactive a prevederilor art. 1 din nr.OUG 71/2009, care este o norma cu putere de lege. Această situație conduce la încălcarea principiului constituțional anterior individualizat.
Ca atare, actul administrativ asimilat, dedus controlului de legalitate al instanței a fost emis cu încălcarea principiului analizat.
De altfel, principiul neretroactivități își găsește justificarea și în necesitatea de a asigura o securitate indispensabilă relațiilor juridice existente între autoritatea publică și persoanele administrate.
Un alt considerent teoretic este acela că persoana administrată, care și-a adaptat comportamentul in funcție de lege, trebuie să aibă posibilitatea de a se baza, in mod legitim, pe menținerea situației de drept (încrederea legitimă).
În consecință, în raport de cele anterior prezentate, o normă de drept nu poate acționa in mod retroactiv.
Pe de altă parte, Curtea constată că este vorba despre o creanță actuală, certă și exigibilă, in discuție fiind vorba de salariul cuvenit pentru luna iunie 2009 și pentru lunile următoare cu toate componentele sale, așa cum este individualizat in art. 155 din Codul muncii si nr.OUG 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Astfel, plata acestui spor s-a făcut în baza Ordinului nr.1165/C/2009 și a deciziilor emise în baza acestui ordin de Președintele Curții de APEL ORADEA,devenind un drept salarial
Plata salariului trebuie sa se realizeze conform dreptului comun in materie, si anume:
- art. 156 din Codul muncii - salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor;
- art. 161 alin. (1) din Codul muncii - salariul se plătește în bani cel puțin o data pe lună, la data stabilită in contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau in regulamentul intern, după caz;
- art. 161 alin. (4) din Codul muncii - întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului;
- art. 164 alin. (1) din Codul muncii - nici o reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor si condițiilor prevăzute de lege;
- art. 74 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicata - drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege; salarizarea judecătorilor si procurorilor se stabilește prin lege specială.
Cu alte cuvinte, în raport de toate textele legale incidente, anterior individualizate, plata salariilor nu poate fi eșalonată de nici o autoritate publică în alte condiții decât cele prevăzute de dispozițiile legale in vigoare.
Așa cum am relevat anterior, prin Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, legiuitorul Ras tatuat că drepturile salariale ale judecătorilor si procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege.
În cauză, pârâtul a acționat cu exces de putere, prin încălcarea dreptului reclamanților la plata salariului cuvenit pe luna iunie 2009, cu toate componentele sale, care sunt individualizate în carnetele de munca și în actele de stabilire a drepturilor.
De asemenea, Curtea apreciază că, în cauza de față, suntem in prezența unor drepturi dobândite - dreptul la salariul in cuantumul consfințit in carnetul de muncă,iar obligația autorităților statului de a proteja drepturile dobândite derivă din principiul securității juridice.
Ca principiu obiectiv, securitatea juridică impune menținerea unei situații juridice existente.
În consecință, pentru toate argumentele de fapt si de drept anterior expuse,în raport de prevederile art. 1, art. 8 alin. 1 si art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată instanța va admite acțiunea și va dispune anularea adresei nr.76602/03.07.2009 emisă de către pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
ADMITE cererea formulată de reclamanții --, -, -, --, -, -, și, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Bihor - O, Parcul, nr. 10, județul B, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5 și, în consecință:
Anulează actul administrativ emis de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților sub nr. 76602 din 3 iulie 2009.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de azi, 19 octombrie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.sent -
Tehnored.
88 ex.în 13. 11.2009
86 com.
Reclamanții --, -, -, -,și, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Bihor - O, Parcul, nr. 10
pârâtul -Ministerul Justiției și Libertăților prin Ministrul Justiției și LibertățilorB,-, sector 5
Președinte:Daniela SotocJudecători:Daniela Sotoc
