Anulare act administrativ . Decizia 1940/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 1940
Ședința publică de la 12.10.2009
Curtea constituiă din:
PREȘEDINTE: Voicu Rodica
JUDECĂTOR 2: Hortolomei Victor
JUDECĂTOR 3: Radu Constantin
GREFIER -
...
Pe rol se află spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR (), împotriva sentinței civile nr.285/26.01.2009, pronunțată de Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 32246./3/CA/2008, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, și.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații-reclamanți, prin avocat, cu delegație la dosar, lipsind recurenta-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în discuție excepțiile prematurității și cea a inadmisibilității acțiunii invocate de către recurenta-pârâtă, invocate prin motivele de recurs, precum și asupra fondului recursului.
Apărătorul intimaților-reclamanți, în ceea ce privește excepția prematurității acțiunii, susține că, în concepția sa, prezenta cauză este de natură civilă și are ca obiect pretenții, fiind întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 din Codul Civil, în acest sens, nefiind necesară efectuarea unei proceduri prealabile. Își întemeiază susținerile și pe dispozițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, amintind totodată și de decizia nr. XXI pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție cu ocazia soluționării recursului în interesul legii din data de 19.03.2007, prin care s-a stabilit faptul că validarea de către Cancelaria Primului Ministru a Hotărârilor Comisiilor Teritoriale, cu depășirea termenului de 60 zile prevăzut în art. 7 alin. 3 din aceeași lege, atrage actualizarea întregii sume, în raport cu indicele de creștere al prețurilor. În ceea ce privește excepția inadmisibilității invocată de către recurenta-pârâtă, apărătorul intimaților-reclamanți susține că nu s-a renunțat niciodată la dreptul de a se formula contestație, deoarece nu există situația unei contestații la ordin în conformitate cu art. 31 din nr.OUG 94/2004, ci se află în situația unor pretenții civile, neexistând în acest caz nicio îngradire. Pe fondul cauzei, solicită respingerea recursului formulat de către recurenta și reactualizarea sumei stabilită prin hotărârea Comisiei județene, în conformitate cu Legea 9/1998. Fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 150.Pr.Civ. Curtea declară încheiate dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului din prezenta cauză:
Prin sentința civilă nr.1139/20.03.2009, Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal a admis acțiunea formulată de către reclamanții, în contradictoriu cu pârâta Cancelaria Primului Ministru - Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Departamentul pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 și a obligat pârâtul către reclamanți la plata sumelor reprezentând contravaloarea actualizării cu indicele de creștere a prețurilor de consum a sumei de 514.943,36 lei, calculată în raport de perioada mai 2003 - decembrie 2006.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.08.2008 reclamanții, si au chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata despăgubirilor acordate, în cuantum de 205.977,34 lei, respectiv 308.966,02 lei, actualizate, începând cu data mai 2003 până în decembrie 2006.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin Ordinul nr.4488/l0.07.2006, pârâta a validat hotărârea nr.2201/08.05.2003 dată de Comisia Municipiului B pentru aplicarea Legii nr.9/l998, fără a proceda însă la actualizarea sumei cu indicele de inflație pentru perioada scursă de la data pronunțării acestei hotărâri.
S-a mai arătat că suma cuprinsă în ordin a fost achitată în conformitate cu art.5 din HG 286/2004, respectiv 40% din aceasta în decembrie 2006, iar 60% în decembrie 2007.
Reclamanții au susțin că, în condițiile în care de la momentul stabilirii despăgubirilor și până la data validării acestora prin ordin au trecut mai bine de 3 ani, a fost încălcat dreptul la o justă despăgubire, astfel cum s-a statuat si prin decizia ICCJ XXI/2007, dată în recursul în interesul legii.
Pârâta nu a depus întâmpinare.
Tribunalul a reținut că, potrivit art. 7 din Legea nr.9/1998 hotărârile privind acordarea compensațiilor se dau în termen de cel mult 6 luni de la primirea cererilor. Hotărârile se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor comisiei și se comunică comisiei centrale, spre validare, precum și solicitantului.
În termen de cel mult 60 de zile, comisia centrală va analiza contestațiile și va valida sau va invalida măsurile stabilite de comisiile județene și a municipiului B, admițând sau respingând, după caz, contestațiile ce i-au fost adresate, prevede același articol din Legea nr.9/1998.
Pârâta a procedat la validarea despăgubirilor propuse prin Hotărârea nr.220l/08.05.2003 emisă de Comisia Municipiului B pentru aplicarea Legii nr.9/1998, la data de 10.07.2006, astfel că cererea reclamanților a fost soluționată cu mult peste termenele prevăzute de art. 7 din Legea nr.9/1998.
De menționat că, deși dispozițiile legale aplicabile în materie nu reglementează expres situația anterioară emiterii ordinului de validare, pentru identitate de rațiune, sunt aplicabile dispozițiile art.8 alin.2 din Legea 8/1998 și ale art.5 din HG 286/2004 care statuează asupra obligației direcțiilor generale ale finanțelor publice de a reactualiza sumele datorate cu titlul de despăgubiri.
Astfel cum a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia XXI din 19 martie 2007, pronunțată cu prilejul soluționării recursului în interesul legii, validarea de către Cancelaria Primului Ministru a hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut în art. 7 alin. 3 din aceeași lege, atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creștere a prețurilor.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal a declarat recurs pârâta Cancelaria Primului Ministru - Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Departamentul pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 (), arătând, în esență, următoarele:
A invocat excepția neintroducerii plângerii prealabile, în temeiul art. 7 din Legea 554/2004, ca și excepția inadmisibilității acțiunii, ca urmare a faptului că reclamanții au depus conform art. 8 din HG 1643/2004, o declarație referitoare la numărul de cont și banca unde li se pot vira banii, ceea ce are semnificația unei renunțări la dreptul de a formula contestație.
În raport cu fondul pretențiilor reclamanților, de actualizare a cuantumului compensațiilor acordate, a invocat dispozițiile art. 34 lit. h) din nr.HG 753/1998 privind Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, potrivit cărora prin Hotărârea nr. 2201/2003 a Comisiei Mun. B s-a făcut o propunere privind cuantumul compensațiilor, acestea devenind certe, lichide și exigibile din momentul validării lor de către Departamentul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998.
Având în vedere faptul că această creanță este stabilită, devenind astfel și exigibilă, la data emiterii Ordinului de validare, pentru actualizarea ei se aplică dispozițiile art. 8 alin (2) din Legea nr. 9/1998, potrivit cărora în cazul în care compensațiile se plătesc în anul în care au fost stabilite, acestea se acordă la nivelul la care au fost validate și se actualizează numai în cazul în care se achită în anul următor.
Potrivit art.5 din nr.HG286/2004, compensațiile "se achită beneficiarilor eșalonat, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în anul care se face plata și 60% în anul următor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat. Cota de 60% din cuantumul compensației, achitată în anul următor, se actualizează în condițiile Legii nr. 9/1998. "
Dispozițiile legale mai sus arătate se coroborează cu prevederile nr.HG 1643/2004 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonanței Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, referitoare la măsuri de finalizare a aplicării Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, republicată.
În conformitate cu legislația aplicabilă în speță, în Ordinul emis de către Șeful Cancelariei Primului - Ministru se prevede la art. 2, eșalonarea și actualizarea compensațiilor, potrivit dispozițiilor art. 5 din nr.HG286/2004.
Astfel, prin Ordinul de validare este prevăzută actualizarea cuantumului compensațiilor, la momentul plății cotei de 60%.
Față de cele arătate mai sus, consideră Ordinul emis de Șeful Cancelariei Primului - Ministru ca fiind temeinic și legal.
A extinde aplicabilitatea acestor prevederi înseamnă a încălca cadrul legal existent, pe principiul conform căruia "legea specială derogă de la legea generală" și că legea este de strictă interpretare, fiind de natură a determina dublarea cuantumului compensațiilor, depășindu-se astfel fondurile repartizate cu această destinație.
Față de cele de mai sus, solicită admiterea recursului, în sensul respingerii ca netemeinică și nelegală a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți.
Intimații-reclamanți nu au formulat întâmpinare la dosar.
Curtea de APEL BUCUREȘTIs -a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art.3 și 299 Cod procedură civilă, precum și ale art.20 din Legea nr.554/2004, modificată și completată.
Verificând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs formulate, inclusiv excepțiile formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În prealabil, în ceea ce privește cele două excepții invocate, Curtea le apreciază ca reprezentând motive de recurs nefondate, ca urmare a faptului că prevederile art. 7 din Legea 554/2004 invocate de recurentă, vizează doar ipoteza unei acțiuni în anularea unui act administrativ propriu-zis, nefiind cazul în speța prezentă. De asemenea, împrejurarea indicării datelor necesare depunerii despăgubirilor reprezintă un act firesc, necesar pentru plata efectivă a despăgubirilor, neavând valoarea unei renunțări la dreptul de a contesta, deoarece indiferent de suma despăgubirilor stabilită de pârâtă sau evaluată de instanță, în urma controlului judiciar, indicarea elementelor enunțate este necesară.
Sub aspectul fondului, Curtea constată că po trivit disp. art. 8 alin. 2 din Legea nr. 9/1998, "În cazul în care compensațiile se plătesc în anul în care au fost stabilite, acestea se acordă la nivelul la care au fost validate de comisia centrală, iar în situația în care se achită în anul următor, direcțiile generale ale finanțelor publice le actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care a fost publicat de către Institutul Național de Statistică înaintea plății, față de luna decembrie a anului anterior. Eșalonarea plăților nu poate depăși 2 ani consecutivi".
După cum se poate observa, în cazul reclamanților, despăgubirile au fost stabilite încă din anul 2003, fiind validate abia în anul 2006, plată făcându-se conform legii, adică în cel mult doi ani consecutivi
Potrivit art. 5 din HG nr. 286/2004 privind unele măsuri referitoare la funcționarea Comisiei centrale și a comisiilor județene și a municipiului B pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, " stabilite prin hotărârea de validare a Comisiei centrale pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998 se achită beneficiarilor eșalonat, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în anul în care se face plata și 60% în anul următor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat. Cota de 60% din cuantumul compensației, achitată în anul următor, se actualizează în condițiile Legii nr. 9/1998".
În prezentul recurs se pune problema temeiniciei și legalității cererii reclamanților de actualizare a sumei acordate de către comisia județeană.
Curtea apreciază ca întemeiate pretențiile acestora în ce privește îndreptățirea la plata compensațiilor actualizate în funcție de indicele de creștere a prețurilor de consum, astfel cum a reținut instanța de fond.
Temeiul actualizării pentru prima perioadă se desprinde din interpretarea adusă de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XXI/2007, pronunțată în interesul legii și, prin urmare, consacrând o dezlegare în drept obligatorie pentru instanțe, potrivit disp. art. 329 alin. 3 teza finală pr.civ.
Pentru lămurirea rațiunii actualizării, trebuie să supunem atenției prevederile art. 7 alin. 3 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940.
Astfel, potrivit acestui text de lege, "În termen de cel mult 60 de zile, comisia centrală va analiza contestațiile și va valida sau va invalida măsurile stabilite de comisiile județene și a municipiului B, admițând sau respingând, după caz, contestațiile ce i-au fost adresate"
Prin urmare, dacă este real că Legea nr. 9/1998 a prevăzut expres și limitativ situația în care se procedează la actualizarea compensațiilor, în egală măsură este real că obligația legală a Comisiei era aceea de a se pronunța într-un interval maxim de 60 de zile.
Iar prevederea legală care limita actualizarea la cea de-a doua tranșă a fost astfel reglementată în considerarea unei prezumate și firești așteptări că validarea/invalidarea măsurilor adoptate de către comisia locală se va face cu respectarea termenului impus de lege.
Doar o interpretare precum cea statuată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XXI/2007 asigură o reală compensare a reclamanților, exact în sensul și cuantumul dorit de legiuitor prin reglementarea adoptată.
În acest sens, în argumentarea deciziei sale în interesul legii, instanța supremă a statuat că "principiul reparării integrale a prejudiciului, în spiritul căruia au fost elaborate normele prin care sunt reglementate compensațiile cuvenite persoanelor care au avut pierderi patrimoniale în urma aplicării prevederilor Tratatului d l Craiova din 7 septembrie 1940, impune ca, în momentul validării compensațiilor, sumele stabilite să corespundă valorii reale a bunurilor ce fac obiectul acestora".
Pornind de la argumentele expuse mai sus și de la considerentele ÎCCJ expuse în decizia mai sus pomenită, Curtea apreciază că actualizarea compensațiilor s-a făcut în mod corect de către instanță, având în vedere și faptul că instanța supremă a clarificat în mod expres, acest aspect.
În lumina considerentelor mai sus expuse, Curtea apreciază recursul pârâtei ca nefondat, astfel că - în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. - îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR (), împotriva sentinței civile nr.285/26.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 32246./3/CA/2008, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Tehnodact. /2 ex./15.02.2010
- Secția a IX-a -
Președinte:Voicu RodicaJudecători:Voicu Rodica, Hortolomei Victor, Radu Constantin
