Anulare act administrativ . Decizia 195/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 195
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmina Mitru
JUDECĂTOR 2: Lavinia Barbu
JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta reclamantă - C -, împotriva sentinței nr.1429 din 13.10.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu
intimații pârâți ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII D și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
La apelul nominal făcut în ședința publică de către grefierul de ședință au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul a fost declarat și motivat, după care, s-a trecut la soluționare.
CUTRTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 1429 din 13.10.2009, pronunțată de Tribunalul Dolja respins acțiunea formulată de reclamanta -" C "-, în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII D și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
În considerentele sentinței s-a reținut faptul că prin acțiunea formulată reclamanta solicită anulara deciziei nr. 7 din data de 15.01.2009 și a deciziei de impunere nr. 7264 din data de 23.09.2008 privind obligații fiscale în cuantum total de 24.046 lei reprezentând 20.307 TVA și 3.739 lei majorări de întârziere aferente TVA.
Potrivit dispoz. art. 143 alin. 2 lit. a din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt scutite de plata TVA livrările intracomunitare de bunuri către o persoană care îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit de autoritățile fiscale din alt stat membru.
Prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2421/2007 s-a precizat faptul că scutirea de taxă pentru livrările intracomunitare de bunuri prevăzute de art. 143 alin. 2 lit. a din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal se justifică prin factura care trebuie să conțină informațiile prevăzute de art. 155 alin. 5 din Codul fiscal și în care să fie menționat codul d e înregistrare în scopuri de TVA atribuit cumpărătorului în alt stat membru.
Având în vedere faptul că facturile ce reflectau transporturile către Belgia și Marea Britanie nu erau consemnate coduri de înregistrare în scop de TVA ce nu erau valide, s-a constat faptul că reclamanta nu a îndeplinit condiția legal de a i se acorda scutirea de taxă pentru livrările de intracomunitare de bunuri și anume aceea de a prezenta o factură ce conține informațiile prevăzute de art. 155 alin. 5 din Codul fiscal și în care să fie menționat codul d e înregistrare în scopuri de TVA atribuit respectivului cumpărător.
Referitor la prestările de servicii către comerciantul Germania reclamanta nu a prezentat nici în timpul controlului nici pe parcursul desfășurării procedurii judiciare documente din care să rezulte că bunurile prelucrate au fost transportate în afara României iar din registrul bunurilor primite de către reclamantă rezultă că aceste bunuri nici nu au fost returnate aflându-se în incinta societății.
Potrivit dispoz. art. 126 din Codul fiscal pentru ca o operațiune să fie considerată impozabilă locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România în conformitate cu prevederile art. 132 și art. 133.
Conform art. 133 din Codul fiscal locul prestării se consideră a fi în statul membru care a atribuit codul d e înregistrare în scopuri de TVA, în cazul în care aceste servicii sunt prestate unui client care îi comunică prestatorului un cod de înregistrare în scopuri de TVA, valabil atribuit de autoritățile competente dintr-un stat membru, altul decât cel în care se prestează efectiv serviciile, și se referă la bunuri transportate în afara statului membru în care serviciile sunt prestate.
S-a reținut faptul că operațiunile respective nu puteau fi considerate operațiuni neimpozabile deoarece bunurile prelucrate nu au putut fi transportate în afara statului membru în care serviciile au fost prestate și pe cale de consecință, în raport de considerentele mai sus expuse, urmează să respingă acțiunea formulată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta reclamantă - C -, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivare se arată că Tribunalul Dolja reținut în mod greșit faptul că nu erau valide codurile de înregistrare în scop de TVA, și ca o consecință a constatat că reclamanta nu a îndeplinit condiția legală de a i se acorda scutirea de taxă pentru livrările intracomunitare. Recurenta arată că a făcut dovada prin declarația trimestrială nr. 390 pentru livrările către clientul din Marea Britanie că a fost corectat codul d e înregistrare.
În mod greșit Tribunalul Dolj a reținut în legătură cu serviciile prestate către firma că " nu au fost prezentate nici în timpul controluluinici pe parcursul desfășurării procedurii judiciaredocumente din care să rezulte că bunurile preluate au fost transportate în afara Românei, iar din registrul bunurilor primite de către reclamantă rezultă că aceste bunuri nici nu au fost returnate aflându-se în incinta societății".
La data efectuării controlului, - C - nu avea cum să prezinte documentele din care să rezulte că bunurile prelucrate au fost transportate în afara României, deoarece bunurile înscrise în factura nr. 1724/033.07.2008 se aflau la sediul reclamantei, fiind în termenul de 90 de zile de la data emiterii facturii, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 2421/2007.
Referitor la aspectul reținut de instanță în legătură cu neprezentarea pe parcursul procedurii judiciare a unor documente din care să rezulte că bunurile preluate au fost transportate în afara României reclamanta nu avea obligația prezentării unor astfel de dovezi, întrucât situația de fapt posterioară efectuării controlului excede obiectului judecății.
Recursul este nefondat.
Obiectul cauzei îl formează cererile recurentei reclamante privind anularea deciziei nr. 7 din 15.01.2009 și a deciziei de impunere nr. 7264 din 23.09.2008, acte administrative ce stabilesc obligații fiscale în cuantum total de 24.046 lei, din care 20.307 lei TVA și 3739 lei majorări de întârziere aferente TVA.
În ce privește primul motiv de recurs referitor la diligențele depuse de recurentă pentru a înscrie codul corect în factură, Curtea reține că ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2421/2007 stabilește în mod clar faptul că scutirea de taxă pentru livrările intracomunitare de bunuri prevăzute de art. 143 alin. 2 lit. a din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal se justifică prin factură care trebuie să conțină informațiile prevăzute de art. 155 alin. 5 din Codul fiscal și în care să fie menționat codul d e înregistrare în scopuri de TVA atribuit cumpărătorului în alt stat membru.
Prin urmare, condiția esențială pentru scutirea de taxă pe livrările intracomunitare de bunuri este menționarea codului d e înregistrare în scopuri de TVA prin factură, textul de lege neindicând derogări de la modalitatea de justificare a scutirii de taxă pentru livrările intracomunitare și nici alte documente cu ajutorul cărora să poată realiza corectarea codului d e înregistrare în scopuri de TVA. În acest context, având în vedere că facturile în cauză nu aveau consemnate coduri de înregistrare în scop de TVA valide, iar factura este singurul document care justifică scutirea de taxă pentru livrările intracomunitare de bunuri, cu condiția să aibă mențiunea codul d e înregistrare în scopuri de TVA, instanța de fond în mod corect a reținut că recurenta nu a îndeplinit condiția legală pentru a i se acorda scutirea de taxă.
Asupra celui de al doilea motiv de recurs, Curtea reține că sunt incidente dispoz. art. 133 din Codul fiscal, potrivit căruia locul prestării se consideră a fi în statul membru care a atribuit codul d e înregistrare în scopuri de TVA, în cazul în care aceste servicii sunt prestate unui client care îi comunică prestatorului un cod de înregistrare în scopuri de TVA, valabil atribuit de autoritățile competente dintr-un stat membru, altul decât cel în care se prestează efectiv serviciile și se referă la bunuri transportate în afara statului membru, în care serviciile sunt prestate. Prin urmare, una din condiții este ca bunurile să fie transportate în afara statului membru în care serviciile sunt prestate, pentru a fi aplicabile dispoz. art. 126 din Codul fiscal, tribunalul reținând în mod corect că operațiunile respective nu puteau fi considerate operațiuni neimpozabile, întrucât bunurile prelucrate nu au putut fi transportate.
Având în vedere aspectele expuse și dispoz. art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1 Cod pr. Civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă - C -, împotriva sentinței nr.1429 din 13.10.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII D și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. C
Ex.2//15.02.2010
Jud. fond C
Președinte:Carmina MitruJudecători:Carmina Mitru, Lavinia Barbu, Magdalena Fănuță
