Anulare act administrativ . Decizia 1958/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1958
Ședința publică din data de 12 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Petrovici
JUDECĂTOR 2: Monica Niculescu
JUDECĂTOR 3: Vasile Bîcu
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurentul - reclamant, respectiv de recurenta - pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 împotriva sentinței civile nr. 1138 din data de 20.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - reclamant personal și recurenta - parată Administrația Finanțelor Publice Sector 5, prin consilier juridic, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a depus la dosar întâmpinare din partea recurentului - reclamant.
Se depune la dosar din partea recurentului - reclamant un exemplar de pe motivele de recurs, fiind comunicat recurentei pârâte.
Recurenta - pârâtă, prin consilier juridic, nu solicită termen pentru a lua cunoștință de motivele de recurs și nici de întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată, acordând cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Recurentul - reclamant solicită admiterea recursului său casarea sentinței atacate, iar pe fond admiterea acțiunii și obligarea paratei la restituirea taxei de primă înmatriculare, cu dobânda legală și cheltuieli de judecată.
Recurenta - pârâtă, prin consilier, solicită admiterea recursului propriu, casarea sentinței și modificarea acesteia în totalitate, în sensul respingerii acțiunii cu privire la restituirea sumei de 6625 lei actualizată cu dobânda legală ca nefondată. În acest sens arată că la data de 01.07.2008 a intrat în vigoare OUG nr. 50/2008 care prevede la art. 11 restituirea diferenței dintre suma achitată in perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme.
În privința recursului declarat de reclamant pune concluzii de respingere a acestuia ca nefondat.
Recurentul-reclamant solicită respingerea recursului pârâtei.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1138/20.03.2009 a Tribunalului București, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINAȚELOR PUBLICE SECTOR 5, aceasta din urmă fiind obligată să restituie reclamantului suma de 6625 de lei reprezentând taxă specială de înmatriculare.
Prin aceeași sentință s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea capătului de cerere privind anularea actului seria - 3B nr. -/31.07.2007.
Pentru a dispune în sensul restituirii taxei, prima instanță a reținut existența unui regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în situația în care aceste au fost înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România taxa nu se mai percepe; astfel, apreciind ca fiind incidente prevederile art. 90 alin. 1 din Tratatul CE, care "invalidează" reglementarea națională în materie, tribunalul a făcut aplicarea directă a acestui articol și a reținut nelegalitatea taxei, dispunând în consecință restituirea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs atât reclamantul, cât și pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5.
Prin recursul său, reclamantul a solicitat instanței modificarea parțială a sentinței tribunalului în sensul obligării pârâtei și la plata dobânzilor legale aferente, cât și a cheltuielilor de judecată, arătând că este îndreptățit, în temeiul art. 1084 Cod civil, la plata de dobânzi la nivelul dobânzilor aplicabile în materie civilă.
Prin propriul recurs, pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 a expus întreaga stare de fapt din cauză, demersurile făcute de reclamant și rezultatul acestora, invocând în cele din urmă faptul că între timp a fost adoptată OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care prevede o procedură specială de restituire a taxei de primă înmatriculare, mai exact doar a diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea acestei din urmă ordonanțe.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 6 octombrie 2009, intimatul s-a opus admiterii recursului pârâtei, reiterând considerentele cererii introductive de instanță și ale hotărârii tribunalului.
Examinând cauza sub toate aspectele sale potrivit disp. art. 3041.pr.civ. și cu precădere prin prisma criticilor aduse sentinței de către recurenți, Curtea apreciază recursul pârâtei sector 5 B ca nefondat, iar al reclamantului ca întemeiat, pentru următoarele considerente:
1. Curtea punctează mai întâi temeiul juridic al cererii de restituire a reclamantului, anume ca fiind art. 117 alin. 1 lit. d din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, recte sumele plătite " ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale".
Sub acest aspect, Curtea consideră că trebuie să sublinieze accepțiunea pe care trebuie să o avem în vedere după integrarea României în Uniunea Europeană pentru sintagmaprevederi legale; acestei noțiuni nu i se subsumează doar legislația națională, ci - reținând prevederile art. 148 alin. 2 din Constituția României, potrivit cărora "ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare" - și legislația comunitară, astfel cum este aceasta interpretată jurisprudențial de CJCE, legislație cu caracter obligatoriu și care prevalează asupra reglementării din dreptul național.
Referitor la aplicabilitatea necondiționată a prevederilor Codului d e procedură fiscală, Curtea subliniază că obligația de aplicare cu prioritate a reglementărilor comunitare nu incumbă doar jurisdicțiilor naționale, ci și celorlalte puteri ale statului în exercitarea propriilor atribuții.
Prin urmare, în aprecierea caracterului legal/nelegal al taxei percepută de pârâta recurentă, trebuie ca ea să se raporteze la legislația comunitară, neputându-se deroba de aceasta prin invocarea respectării reglementării interne, fără a proceda, ca pas imediat următor,lacercetarea conformității acestei reglementări cu reglementările comunitare primare și, finalmente,laa da eficiență efectului direct al acestora din urmă.
Efectul direct al alin. 1 al art. 90 din Tratat a fost recunoscut de CJCE în cauza C-57/65, în care a statuat că textul menționat produce efecte directe și dă naștere unor drepturi individuale pe care instanțele naționale trebuie să le protejeze.
De asemenea, în cauza Amministrazione delle Finanze dello Stato v C-106/77, CJCE a statuat că o instanță națională chemată să aplice, în limitele jurisdicției sale, prevederile comunitare, este obligată să confere efect deplin acestora, chiar refuzând aplicarea legislației naționale în măsura în care aceasta vine în conflict cu reglementarea comunitară, chiar adoptată ulterior, fără să fie nevoie să solicite sau să aștepte abrogarea prevederii neconforme fie pe cale legislativă, fie pe calea controlului de constituționalitate.
2. Instanța de fond și-a fundamentat constatarea nelegalității perceperii taxei speciale de înmatriculare pe încălcarea prevederilor art. 90 alin. 1 din Tratat, text potrivit căruia " Nici un stat membru nu poate să impună, în mod direct sau indirect, asupra produselor altor state membre, impozite interne de orice natură în plus față de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare".
Pentru a aprecia asupra incidenței acestui text în privința taxei speciale de înmatriculare, astfel cum a fost aceasta reglementată în legislația națională, Curtea analizează mai întâi jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene în cauze privind reglementări similare ale altor state membre (cauza C-345/93, cauza C-393/98, cauza C-101/00 și, cauza C-313/05 și cauzele conexate C-290/05 și C-333/05și).
Instanța comunitară a statuat astfel că art. 90 din Tratat trebuie interpretat în sensul că interzice impunerea unei taxe precum cea în discuție,dacăaceastă taxă:
Este percepută la prima înmatriculare pe teritoriul unui Stat membru a autovehiculelor second hand,
Valoarea acesteia, determinată exclusiv de caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tipul motorului, capacitatea acestuia) și de clasificarea de mediu, este calculată fără luarea în considerare a deprecierii reale a vehiculului, astfel încâtexcede valoarea reziduală a aceleiași taxe, încorporată în valoarea de piață a autovehiculelor second hand similare deja înmatriculate în statul membru respectiv.
Astfel, atunci când o taxă asupra unui autovehicul nou reprezintă o anumită proporție din prețul său (x%), taxa reziduală cuprinsă în prețul său de revânzare ulterioară, după depreciere, va reprezenta aceeași proporție (x%) din acest din urmă preț.
, cu alte cuvinte, taxa de înmatriculare pentru un autovehicul de x ani importat într-un stat membru nu poate depăși valoarea taxei inclusă în valoarea reziduală a unui autovehicul uzat similar, înmatriculat în urmă cu x ani în acel stat membru.
Principiul care se desprinde din jurisprudența invocată a CJCE este acela că art. 90 alin. 1 este încălcat atunci când taxa percepută pentru bunurile importate și cea percepută pentru produse similare deja existente pe piața națională a statului membru în discuție, sunt calculate de o manieră diferită pe baza unor criterii diferite, care conduc,fie și doar în anumite cazuri, la o impunere mai împovărătoare asupra bunurilor importate.
3. Revenind la taxa specială de înmatriculare reglementată de legislația națională, Curtea reține că aceasta a fost calculată, în speță, potrivit art. 2141alin. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (în vigoare la momentul de referință), în raport de capacitatea cilindrică a vehiculului, de norma de poluare și de vechimea autovehiculului, adică în raport de criterii obiective, similare, spre pildă, celor prevăzute de legislația ungară examinată de CJCE în cauzele conexate C-290/05 și C-333/05și.
Pentru a verifica compatibilitatea reglementării naționale în materie cu prevederile art. 90 alin. 1 din Tratat, prin prisma mai sus citatei jurisprudențe a CJCE, trebuie, în concret, să se compare valoarea întreagă a taxei cu valoarea reziduală a aceleiași taxe după trecerea unei perioade de depreciere a autovehiculului. Iar pentru aceasta este necesar să presupunem că o astfel de perioadă de timp a trecut. Totodată, trebuie observat că în momentul în care se instituie o nouă taxă, o astfel de perioadă de timp încă nu a trecut, astfel că ne lipsește unul din termenii de comparație.
Prin urmare, trebuie evaluată taxa specială de înmatriculare instituită de legea română, astfel cum era ea reglementată la momentul impunerii ei în speță. Neavând însă reperul mai sus pomenit, este necesar pentru aceasta să facem o proiecție teoretică în timp și să determinăm dacă din această perspectivă există o impunere discriminatorie a autovehiculelor second hand importate din alte state membre.
O comparație între autovehiculele second hand importate și cele înmatriculate în România anterior introducerii taxei nu este relevantă. Mai degrabă, efectul taxei de înmatriculare asupra autovehiculelor second hand importate din alt stat membru trebuie comparat cu efectul taxei de înmatriculare reziduale asupra autovehiculelor second hand similare deja înmatriculate în România, însă după adoptarea reglementării, cu privire la care s-a născut obligația de plată a taxei la un stadiu anterior.
Modul de calcul al taxei de primă înmatriculare, astfel cum a fost aplicat reclamantului intimat, este detaliat în art. 2141alin. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, astfel:
(100 - D)
Taxa specială = Ax Bx Cx ---------,
100
unde:
A = capacitatea cilindrică;
B = taxa prevăzută în coloana 3 din anexa nr. 4 sau, după caz, în coloana 2 din anexa nr. 4.1;
C = coeficientul de corelare a taxei prevăzut în coloana 2 din anexa nr. 5;
de reducere a taxei în funcție de deprecierea autoturismului/autovehiculului, prevăzut în coloana 3 din anexa nr. 5.
La prima lectură a acestui mod de calcul, ar părea că aplicarea coeficientului D, intitulat "de reducere a taxei în funcție de deprecierea autoturismului/autovehiculului", duce la calcularea unei taxe care ține cont de deprecierea vehiculului, reducându-se proporțional.
La o analiză mai atentă se observă însă că, prin aplicarea coeficientului C, intitulat "de corelare a taxei", nu doar că este anulat efectul de micșorare al coeficientului D, dar, mai mult, se observă că taxa de primă înmatriculare crește pe măsura deprecierii continue a autovehiculului.
Procedând la proiecția teoretică în timp, în vederea verificării dacă taxa specială de înmatriculare din legislația românească respectă cerințele de compatibilitate cu dreptul comunitar enunțate de CJCE, să luăm exemplul unui autovehicul nou, cu capacitate cilindrica de 1734 mc, euro 3, fabricat în 2007.
Aplicând formula de calcul prevăzută mai sus pentru ipoteza importării și înmatriculării lui în 2007, care presupune
(100 - D)
Taxa specială = Ax Bx Cx ---------,
100
unde A = 1734 cmc; B = 0,6 euro/1 cmc (pentru euro 3 și capacitate cilindrică între 1601 și 2000); C = 0,9 (până la 6 luni inclusiv), iar D = 15% (pentru vechime până la 6 luni inclusiv),
rezultă o taxă specială de 795,9 euro.
Calculând aceeași taxă pentru un vehicul second hand similar, singura diferență fiind deci aceea de vechime, luând spre exemplu o vechime de un an a autovehiculului, pentru ipoteza teoretică a importării acestuia în anul imediat următor, 2008, aplicând aceeași formulă de mai sus,
unde A = 1734 cmc; B = 0,6 euro/1 cmc (pentru euro 3 și capacitate cilindrică între 1601 și 2000); C = 1,8 (pentru vechime între 6 luni și doi ani inclusiv), iar D = 25% (pentru o vechime între 6 luni și doi ani inclusiv),
rezultă o taxă specială de 1404,54 de euro,
deci mai mare, aproape dublă.
Se poate observa astfel cu ușurință că taxa de primă înmatriculare, astfel cum este stabilită potrivit legislației române, nu doar că nu descrește odată cu deprecierea ei în timp, ci ea crește direct proporțional cu aceasta, ceea ce o face nevalabilă în toate situațiile ipotetice posibile.
4. Chestiunea imediat următoare care trebuie clarificată este aceea a măsurii acestei nevalidități și a modului în care ea poate fi determinată.
Așa cum am arătat, motivul de nevaliditate este nerespectarea art. 90 alin. 1 din tratat, iar jurisprudența CJCE arată că taxa este invalidă doar în măsura în care excede taxa reziduală încorporată în valoarea de piață a autovehiculelor second hand similare deja înmatriculate în statul membru respectiv.
Spre pildă, în exemplul mai sus oferit, partea de taxă care excede taxa de primă înmatriculare la importul autovehiculului nou, în 2007, adică 1404,54 - 795,9 = 608,64, este în mod cert nelegală; ar rămâne de determinat, pe baza unor criterii previzibile, cât din taxa rămasă, de 795,9, care este taxa întreagă, depășește taxa reziduală încorporată în valoarea de piață la momentul perceperii ei, în raport de deprecierea vehiculului.
Or, în lipsa unor repere oferite de legiuitorul român, în lipsa unor criterii sau modalități legale,previzibile, de determinare a măsurii deprecierii reale a autovehiculelor în perioada de timp ce constituie vechimea sa, Curtea apreciază că instanța de fond în mod cu totul întemeiat a procedat la anularea întregii taxe percepută reclamantului.
5. Pretențiile recurentei sector 5 B privind restituirea doar a diferenței raportat la noua taxă de poluare nu pot fi luate în considerare în prezenta cauză, în care instanța a fost investită cu cercetarea doar a legalității taxei speciale în forma care s-a aplicat reclamantului, iar din această perspectivă Curtea a redat mai sus de ce nu se poate determina măsura nelegalității taxei percepute reclamantului intimat.
Eventualelor modificări legislative succesive nu are decât să le dea eficiență pârâta recurentă, dacă apreciază că este cazul, instanța neputându-se substitui organului fiscal și să aprecieze asupra aplicabilității sau nu a unor taxe (precum taxa de poluare) decât în eventuala contestare judiciară a impunerii.
De altfel, pârâta recurentă nici nu a indicat cât ar constitui, la speță, taxa de poluare, nici nu a solicitat administrarea de probe în acest sens, în condițiile în care, pentru calcularea ei, ar trebui determinată valoarea combinată a emisiilor de, exprimată în grame/km.
În lumina celor ce preced, Curtea apreciază ca legală soluția tribunalului dea dispune pârâtei restituirea către reclamant a taxei de primă înmatriculare, astfel că va respinge ca neîntemeiat recursul pârâtei.
5. Odată statuată legalitatea dispoziției tribunalului, de restituire a taxei, urmează a fi analizat recursul reclamantului, având ca obiect neacordarea de către tribunal a dobânzilor legale solicitate și a cheltuielilor de judecată pentru prima instanță.
În privința dobânzii legale fundamentată expres pe dispozițiile art. 1084 Cod civil, solicitată la nivelul dobânzii legale "în materie civilă", Curtea reține inadmisibilitatea acordării dobânzii legale aplicabile în materie civilă.
Astfel, în materie fiscală, situația dobânzilor, exigibilitatea, cuantumul acestora, procedura de acordare sunt prevăzute expres de legislația fiscală, nefiind aplicabile în materie fiscală dispozițiile art. 1084 Cod civil, care constituie cauza juridică a acestor pretenții ale reclamantului.
Curtea apreciază însă recursul reclamantului ca fondat în privința cheltuielilor de judecată, care, deși solicitate, nu au fost acordate de tribunal, cu toate că pârâta a căzut în pretenții.
În lumina considerentelor expuse mai sus, Curtea urmează ca - în temeiul disp. art. 3012 alin. 1.pr.civ. - să admită recursul reclamantului, să modifice în parte sentința tribunalului în sensul că - în baza art. 274.pr.civ. - va obliga pârâta să achite reclamantului suma de 43,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B împotriva sentinței civile nr. 1138/20.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a în dosarul nr. 26817/3/CA/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Admite recursul formulat de reclamantul împotriva aceleiași sentințe și, în consecință:
Modifică în parte sentința recurată în sensul că obligă pârâta sector 5 B să achite reclamantului suma de 43,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./dact.2 ex. MN/MN
Jud. fond
Președinte:Cristina Petrovici
Judecători:Cristina Petrovici, Monica Niculescu, Vasile Bîcu
