Anulare act administrativ . Sentința 196/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
Dosar nr.- -
SENTINȚA Nr.196/CA/2009 -
Ședința publică din 19 octombrie 2009
Completul P 4 este format din:
PREȘEDINTE: Groza Gheorghe Ciora Ion G - președintele instanței
- - - grefier
Pe rol, fiind pronunțarea hotărârii asupra cauzei în contencios administrativ introdusă de reclamanții:, G, -, -, -, -, -, -, -, -, - și - - toți cu domiciliul procedural ales în O,-, jud. B, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Public - Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - B,-; Direcția de Investigare Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Procurorul - B,-, sector 5 și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice B,-, sector 5, având ca obiect anulare act administrativ.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 05.10.2009 când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 09.10.2009 și ulterior pentru data de 12.10.2009 și 19.10.2009.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că, prin cererea înregistrată la această instanță la data de 13.07.2009, reclamanții au solicitat anularea Ordinului nr.1472/02.07.2009 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a Deciziei nr.95/02.07.2009 a procurorului șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
În motivarea cererii, reclamanții arată că, prin actele administrative a căror anulare se cere, s-a dispus ca, începând cu 01.06.2009, să fie suspendată aplicarea Ordinului nr.526/03.03.2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Actele administrative atacate încalcă prevederile art.74 alin.2 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și dispun pentru o perioadă anterioară datei emiterii lor, cu încălcarea prevederilor art.2 alin1 lit.c din Legea contenciosului administrativ.
OUG nr.71/2009 nu este incidentă în cauză, aceasta referindu-se la "plățile restante la sumele aferente titlurilor executorii", pe când salariul lunar nu este un drept restant, ci unul actual.
Suspendarea sine die a Ordinului 526/2009 încalcă principiile de drept, câtă vreme instituția juridică a suspendării poate produce efecte numai pe o perioadă determinată.
Plângerea prealabilă a fost adresată Ministerului Public și la data de 13.07.2009.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 14.08.2009, pârâtul Ministerul Public - Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție solicită respingerea cererii de anulare a ordinului nr.1472/2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a Deciziei nr.35/2009 a Procurorului șef al, ca nefondată.
Arată că, în lipsa fondurilor alocate de Ministerul Finanțelor Publice cu această destinație, Ministerul Public se află în imposibilitate obiectivă de a plăti în continuare sporul de 50%.
Atâta vreme cât nu i se poate imputa Ministerului Public lipsa fondurilor necesare pentru plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, nu se poate vorbi despre emiterea actului administrativ cu exces de putere.
Nu este pus în discuție dreptul reclamanților la plata sporului.
Ordinul atacat nu retroactivează în timp, deoarece drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 au fost scadente în 13 iulie 2009.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 24.08.2009, pârâta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism solicită respingerea cererii reclamanților, ca nefondată.
Arată că Decizia nr.95/2009 a Procurorului șef al a fost emisă în considerarea Ordinului nr.1472/2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin adresa nr.1328/C/02.07.2009 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat Procurorului șef al suspendarea aplicării Deciziei nr.45/2009, cu începere de la 01.06.2009.
Activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile cu privire la sistemul bugetar.
Finanțarea cheltuielilor se asigură de la bugetul de stat, fondurile destinate fiind evidențiate distinct în bugetul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Actele administrative atacate în prezenta cauză au fost emise în urma adresei nr.293.378/18.06.2009 a Ministerului Finanțelor Publice. În lipsa fondurilor alocate de Ministerul Finanțelor Publice pentru sporul de 50%, Ministerul Public se află în imposibilitate obiectivă de a plăti în continuare acest spor.
Emiterea ordinului atacat nu reprezintă un exces de putere din partea autorității emitente.
Criticile referitoare la retroactivitatea actelor atacate sunt neîntemeiate.
Actele administrative atacate nu dispun cu privire la existența sau inexistența dreptului reclamanților la sporul de 50%, ci doar cu privire la suspendarea temporară a plății sporului, din motive strict financiare.
Având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
Prin Ordinul nr.1472/02.07.2009 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus că începând cu data de 01.06.2009 se suspendă aplicarea Ordinului nr.526/03.03.2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
La emiterea acestui act administrativ s-au avut în vedere dispozițiile G nr.71/2009 și adresa nr.293.378/26.06.2009 a Ministerului Finanțelor Publice prin care plata sumelor reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% se suspendă.
Potrivit art.2 lit.c din Legea nr.554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii, sau a executării în concret a legii care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Analizând actul atacat, Curtea apreciază că acesta are natura unui act administrativ deoarece este dat în executarea OUG nr.71/2009 și modifică raporturi juridice, prin acesta dispunându-se să nu se mai plătească sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că excepția inadmisibilității acțiunii este neîntemeiată, astfel că urmează să o respingă.
Pe fondul cauzei, art. 1 alin. 5 din Constituția României precizează faptul că, în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.
Art. 16 alin. 2 din Constituție arată că nimeni nu este mai presus de lege.
Într-un stat democratic, orice persoană - fizică sau juridică - este supusă legii; orice persoană trebuie să poată lua cunoștință de drepturile și obligațiile sale prevăzute de lege; respectarea legii de către orice persoană poate să fie controlată de către judecători, care sunt independenți in exercițiul funcției lor, iar deciziile judiciare pot fi urmate de executare.
În cazul actelor administrative, legalitatea înseamnă recunoașterea caracterului valabil al actelor si al efectelor lor până în momentul anulării, în baza prezumției de legalitate. Chiar dacă beneficiază de putere discreționară, autoritățile publice nu pot ignora legea, a cărei organizare a executării și executare în concret trebuie să o realizeze.
Art.2 din CM/(2007)7 Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, adresată statelor membre ale Consiliului Europei, cu privire la buna administrare - adoptata la 20.06.2007, prevede că: "(1) Administrațiile publice acționează în vederea respectării legalității. Ele nu pot lua nici o măsură arbitrară, chiar in exercitarea unei puteri discreționare. (2) Ele respectă ansamblul regulilor de drept intern si internațional și principiile generale de drept, care le reglementează organizarea, funcționarea si activitatea. (3) Ele acționează in conformitate cu regulile de competență și de procedură impuse de dispozițiile care le reglementează activitatea. (4) Ele își exercită puterile pentru motivele de fapt și de drept care le justifică utilizarea și in scopul pentru care aceste puteri le-au fost atribuite".
Una din condițiile de legalitate a actelor administrative se referă la faptul că acestea trebuie să fie emise pe baza și în executarea legii.
De altfel, definiția legală a actului administrativ se regăsește in art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată: "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".
Cu alte cuvinte, între actele administrative și lege există un raport de subordonare.
Curtea apreciază că dispozițiile nr.OUG 71/2009 nu sunt incidente în cauza de față, pentru motivele ce vor fi relevate in continuare.
În primul rând, ordonanța în discuție, așa cum se arată chiar in titulatura sa, se referă la plata unor sume prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
acestui act normativ face trimitere la titlurile executorii emise anterior intrării in vigoare a ordonanței.
Cu alte cuvinte, este vorba despre titlurile executorii emise anterior datei de 18.06.2009, când ordonanța a fost publicată in Monitorul Oficial. Pe acest aspect, mai trebuie amintite dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora ordonanțele de urgență ale Guvernului intră in vigoare la data publicării in Monitorul Oficial al României, Partea 1, sub condiția depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzuta o dată ulterioară.
De asemenea, art. 3 din nr.OUG 71/2009 prevede faptul că plățile restante la sumele aferente titlurilor executorii aflate sub incidența prevederilor nr.OUG 75/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 76/2009, și a dispozițiilor ordinului nr. 1.859/C/2.484/26.650/131/3.774/ C/2008 se execută cu respectarea prevederilor art. 1 si 2.
În practica instanțelor de contencios administrativ, neretroactivitatea a fost recunoscută ca un principiu general de drept, ceea ce i-a permis impunerea lui și actelor administrative.
Interdicția retroactivității actelor administrative nu este numai un principiu interpretativ, ci condiționează însăși legalitatea acestor acte.
Instanța de contencios administrativ constată că, în cauza dedusă judecății, nu se poate pune problema incidenței art. 1 alin. (1) din nr.OUG 71/2009, care menționează faptul că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31.12.2009, se va realiza după o procedură de executare în perioada 2010-2012.
Un argument în acest sens îl constituie faptul că este vorba și de plata salariilor pe luna iunie 2009, deci și pentru o perioadă anterioară intrării in vigoare a acestei ordonanțe.
Chiar dacă s-ar accepta punctul de vedere al autorității pârâte, în sensul că sporul salarial își are originea in hotărâri judecătorești devenite titluri executorii, nu se poate concepe admiterea ideii de retroactivitate a unei norme cu putere de lege.
Art. 15 alin. 2 din Constituție consacră principiul neretroactivității legii, arătând că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Securitatea juridică impune neaplicarea regulilor de drept unor situații existente înainte de momentul emiterii actului.
În speță, instanța de contencios administrativ constată că este în prezența unei aplicări retroactive a prevederilor art. 1 din nr.OUG 71/2009, care este o normă cu putere de lege.
Ca atare, actul administrativ asimilat, dedus controlului de legalitate al instanței a fost emis cu încălcarea principiului neretroactivității.
De altfel, principiul neretroactivității își găsește justificarea și în necesitatea de a asigura o securitate indispensabilă relațiilor juridice existente între autoritatea publică și persoanele administrate.
Persoana administrată, care și-a adaptat comportamentul in funcție de lege, trebuie să aibă posibilitatea de a se baza, in mod legitim, pe menținerea situației de drept.
Pe de altă parte, Curtea constată că este vorba despre o creanță actuală, certă și exigibilă, in discuție fiind vorba de salariul cuvenit pentru luna iunie 2009 și pentru lunile următoare cu toate componentele sale, așa cum este individualizat în art. 155 din Codul muncii si nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Astfel, plata acestui spor s-a făcut în baza Ordinului nr.526/03.03.2009 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a deciziilor emise în baza acestui ordin, devenind un drept salarial.
Plata salariului trebuie sa se realizeze conform dreptului comun in materie, si anume:
- art. 156 din Codul muncii - salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor;
- art. 161 alin. (1) din Codul muncii - salariul se plătește în bani cel puțin o data pe lună, la data stabilită in contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau in regulamentul intern, după caz;
- art. 161 alin. (4) din Codul muncii - întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului;
- art. 164 alin. (1) din Codul muncii - nici o reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor si condițiilor prevăzute de lege;
- art. 74 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicata - drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege; salarizarea judecătorilor si procurorilor se stabilește prin lege specială.
Cu alte cuvinte, în raport de toate textele legale incidente, anterior individualizate, plata salariilor nu poate fi eșalonată de nici o autoritate publică în alte condiții decât cele prevăzute de dispozițiile legale in vigoare.
Prin Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, legiuitorul Ras tatuat că drepturile salariale ale judecătorilor si procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege.
În cauză, pârâții au acționat cu exces de putere, prin încălcarea dreptului reclamanților la plata salariului cuvenit pe luna iunie 2009, cu toate componentele sale, care sunt individualizate în carnetele de muncă și în actele de stabilire a drepturilor.
De asemenea, Curtea apreciază că, în cauza de față, suntem in prezența unor drepturi dobândite - dreptul la salariul in cuantumul consfințit in carnetul de muncă, iar obligația autorităților statului de a proteja drepturile dobândite derivă din principiul securității juridice.
Ca principiu obiectiv, securitatea juridică impune menținerea unei situații juridice existente.
În consecință, pentru toate argumentele de fapt si de drept expuse, în raport de prevederile art. 1, art. 8 alin. 1 și art. 18 alin.1 din Legea nr. 554/2004 modificată, instanța va admite acțiunea și va dispune anularea Ordinului nr.1472/02.07.2009 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a Deciziei nr.95/02.07.2009 a procurorului șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, formulată de pârâți, curtea va reține că, între autoritatea chemată în garanție și autoritățile pârâte nu există un raport juridic obligațional, atribuțiile în materia bugetului de stat, stabilite în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor de art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, neputând constitui fundamentul unui asemenea raport.
Astfel fiind, în raport și de dispozițiile art. 34 din aceeași lege, curtea va respinge cererile de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, formulate de pârâți.
Se va consta că în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
ADMITE cererea formulată de reclamanții:, G, -, -, -, -, -, -, -, -, - și - - toți cu domiciliul procedural ales în O,-, jud. B, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Public - Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - B,-; Direcția de Investigare Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Procurorul - B,-, sector 5 și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice B,-, sector 5 și în consecință:
Anulează Ordinul nr.1472 din 02 iulie 2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Decizia nr.95 din 02.07.2009 a Procurorului șef al
Respinge cererile de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, formulate de pârâții Ministerul Public - Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția de Investigare Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Procurorul.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de azi, 19 octombrie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - -
Red.sent. -.; 16.11.2009
Tehnored.; 17.11.2009; 19 ex.
17 comunicări cu:
- reclamanții:, G, -, -, -, -, -, -, -, -, - și -
- toți cu domiciliul procedural ales în O,-, jud.
- pârâții:
- Ministerul Public - Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - B,-;
- Direcția de Investigare Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Procurorul - B,-, sector 5 și
- chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice B,-, sector 5
- emise la data de __.11.2009; la expediție la __.11.2009
Președinte:Groza Gheorghe Ciora IonJudecători:Groza Gheorghe Ciora Ion
