Anulare act administrativ . Sentința 198/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 198/CA
Ședința publică de la 05 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
Grefier: - -
La ordine fiind judecarea acțiunii de contencios administrativ promovată de reclamanta AGROINDUSTRIALA I în contradictor cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 03.11.2008, fiind consemnate în încheierea din acea zi care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 05.11.2008.
In termenul de pronunțare pârâta a depus întâmpinare.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamanta ustriala "-" L, prin reprezentant administrator, a chemat în judecată pe pârâta pentru ca în contradictoriu cu aceasta să se dispună:
- anularea deciziei VP 4/3751/22 mai 2008, prin care pârâta pretinde că înlesnirile la plată și eșalonările acordate prin Ordinul Comun 762/ 1 octombrie 2003 și-au pierdut valabilitatea;
- anularea somației de plată nr. 7630/ 26 august 2008 privind executarea sumei de 225.438,28 RON;
- obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că ustriala - a fost privatizată în anul 2002 și în baza dispozițiilor legale prin care se ofereau facilitați în vederea creșterii atractivității la privatizare, a beneficiat de facilitați fiscale constând în eșalonări la plată a obligațiilor fiscale restante cât și de amânări în vederea scutirilor de la plată a dobânzilor și penalităților aferente acestor sume.
În acest scop Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului prin Ordine Comune cu administratorii bugetelor față de care erau restante obligațiile fiscale datorate de către ustriala - au stabilit condițiile în care se acordau aceste facilitați.
Prin Ordinul Comun 762/1 octombrie 2003 adoptat de către și Mediului și Casa Națională de Asigurări de Sănătate s-au stabilit condițiile de eșalonare, graficele de eșalonare și modalitățile de plată și garantare a plăților, precum și condițiile în care se pierd aceste facilitați în caz de nerespectare a termenelor de plată, ultima fiind scadentă la 20 octombrie 2008.
În baza acestui Ordin ustriala - a constituit în numerar la Trezorerie o garanție egală cu valoarea a două rate medii și a executat plățile conform scadențelor, cu două excepții.
1. În luna octombrie 2006 rata cu numărul 36, scadentă la 20 octombrie 2006, în sumă de 6.386,80 RON a fost plătită din eroare către Agenția Domeniilor Statului în loc de Agenția pentru Valorificarea Activelor Statului însă la data de 5 ianuarie 2007, constatând eroarea, a făcut plata în contul cu 1205, cu o întârziere de 77 de zile.
La acel moment B, nu a înțeles sa se prevaleze de dispozițiile art. 4 alin 2 din Ordinul Comun 762/2003 si a continuat să încaseze ratele următoare conform eșalonărilor și graficului,
2. În luna aprilie 2007 plata celei de-a 42 rate s-a făcut cu o întârziere de 3 zile întrucât Ordinul de Plata a fost depus la bancă intr-o zi de vineri iar decontarea s-a făcut în ziua de luni din săptămâna următoare.
Nici de această dată nu a considerat o încălcare a Ordinului Comun și a continuat să încaseze ratele următoare.
În luna mai 2008, după un an și o lună de la întârzierea cu 3 zile a plății, au primit adresa /3751 prin care au fost anunțați ca li s-au anulat facilitățile acordate prin Ordinul Comun 762/2003 si că datorează și sumele amânate la plată în vederea scutirii în sumă de 260.546,73 RON, invocând cele două întârzieri la plată precum și faptul că în anul 2004 și în anul 2006 celelalte obligații către stat nu au fost achitate pentru anul în curs înainte de data de 20 decembrie a fiecărui an.
Prin Adresa nr. 2026/28 mai 2008 s-a cerut pârâtei să reanalizeze situația în raport de plățile efectiv executate și de împrejurarea că s-a completat garanția în numerar în termenul stabilit, precum și de dispozițiile exprese cuprinse în art. 4 alin 1 din Ordinul Comun nr. 762/2003, potrivit căruia "În cazul în care societatea comercială nu achită la scadență obligațiile curente la bugetul de stat, poate efectua plata acestora în cel mult 90 de zile, împreună cu dobânzile și penalitățile de întârziere aferente."
Deși s-a făcut dovada achitării acestor obligații în termenul de 90 de zile prevăzut, pârâta a înțeles să-și mențină punctul de vedere și să considere că facilitățile au fost anulate.
Prin adresa nr. 2680/30 iulie 2008 au fost comunicate pârâtei documentele fiscale care atestau că toate obligațiile de plată cuprinse în Ordinul Comun 762/2003 au fost achitate, plătind în avans ratele scadente până la sfârșitul acordului, adică inclusiv rata din octombrie 2008.
Deși pârâta a încasat toți banii aferenți ratelor, 1a data de 26 august 2008 a emis Somația de Plata nr. 7630 prin care pretinde suma de 225.438,29 RON, sumă pe care nu o mai datorează întrucât a executat întocmai și în totalitate, plătind și ultima prevăzută în Ordinul Comun 762/2003.
Textul art. XVIII din Legea 266/2006 este de strictă aplicare și se referă la obligații restante și achitate în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a Legii nr. 266/2006 și nu se poate aplica situațiilor care au intervenit după această dată.
Legea nr. 266/2006 a intrat în vigoare la 5 iulie 2006 și nu se putea aplica situațiilor apărute după data de 5 septembrie 2006 și în cursul anului 2007, cum pretinde pârâta.
Alăturat cererii de chemare în judecată reclamanta a depus următoarele acte:
- adresa nr. /3751/22 mai 2008 emisă de către reclamantă;
- adresa nr. 7630/26 august 2008 a către reclamantă - somație de plată - comunicare, titlu executoriu;
- înștiințare de plată;
- ordin privind acordarea de înlesniri la plata obligațiilor la bugetul Fondului unic de asigurări sociale de sănătate datorate și neachitate;
- adresele 2026/28 mai 2008 și 2680/30 iulie 2008, a - I către
- răspuns emis de nr. /4157/9 iunie 2008;
- adresa /5707/11 septembrie 2006 emisă de către I;
- situația încasărilor aferente -;
Depunând întâmpinare în cauză, pârâta a invocat următoarele excepții:
1. Excepția necompetenței teritoriale a Curții de APEL IAȘI.
Susține pârâta că potrivit art. 44 și 45 din OUG51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicată, aprobată prin Legea nr. 409/2008, litigiile în legătură cu creanțele neperformante preluat la datoria publică internă, în care este parte, se soluționează cu respectarea Capitolul 9 care, în privința competenței materiale a instanței, stabilește că: "cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele statului preluate de sunt de competența curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau, după caz, domiciliul pârâtului" - situație în care, în cauza de față, competentă este Curtea de Apel București. La aceeași concluzie se ajunge și în situația în care se face aplicabilitatea doar dispozițiilor art. 5 Cod procedură civilă.
2. Excepția de neîndeplinire a procedurii prealabile, consacrată prin dispozițiile art. 46 alin. 1 din nr.OUG 51/1998, republicată, prin Legea nr. 409/2001.
Arată pârâta că dispozițiile legale citate nu lasă loc de interpretare, procedura prealabilă nefiind îndeplinită, condiții în care instanța nu poate soluționa fondul cauzei.
Răspunzând aspectelor invocate de către reclamantă prin acțiune, pârâta arată că - este debitor preluat de ca urmare a aplicării nr.OUG 95/2003 privind preluarea de către a unor creanțe bugetare în vederea încasării și virării lor la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 557/2003, în baza Protocolului nr. 35/17.11.2003 și a Actului Adițional nr. 1/05.02.2004 încheiate cu și I.
Valoarea creanței fiscale preluate de asupra ustriala - I este în cuantum de 643.677.45 lei, reprezentând în valoare consolidată, 189.858.55 USD.
Modalitatea de recuperare a creanței fiscale a fost reglementată prin Ordinul Comun de acordare a înlesnirilor la plată a obligațiilor restante la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate nr. 762/0110.2003, 794/15.10.2003 încheiate între și, in baza prevederilor Legii nr. 254/20002, privind unele masuri pentru creșterea atractivității la privatizare a societăților comerciale cu capital integral sau parțial de stat, ce dețin în administrare terenuri agricole proprietate publică sau privată a statului, cu modificările și completările ulterioare.
Având în vedere aspectele semnalate de, referitoare la modul de derulare a ordinului comun și faptul că societatea nu a făcut dovada:
a) respectării obligațiilor referitoare la:
- achitarea la scadență a ratelor de eșalonare aferente lunilor octombrie 2006 și aprilie 2007;
- achitarea la termenele legale a obligațiilor la conform prevederilor art. 4 (1) din Ordinul Comun (plățile s-au efectuat cu depășirea datei de 2 decembrie a anilor fiscali 2004 și 2006);
b) respectării prevederilor Ordinului Comun și după termenul prevăzut la art. XVIII(1) al Legii nr. 266/2006 pentru aprobarea G nr. 28/2006 privind reglementarea unor măsuri financiar - fiscale, aspect ce ar fi permis menținerea în vigoare a înlesnirilor la plată, facilitățile acordate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate și-au pierdut valabilitatea.
Decizia de anulare a fost aprobată prin Hotărârea Colegiului Director nr. 16/22 aprilie 2008 și a fost comunicată societății cu adresa /3751/22 mai 2008.
Alăturat întâmpinării au fost depuse acte de care reclamanta are cunoștință, corespondența purtată de părți anterior emiterii deciziei contestate, depuse și de către - odată cu cererea de chemare în judecată a căror comunicare nu s-a impus tocmai din acest considerent.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma dispozițiilor legale aplicabile și în considerarea probatoriului administrat, Curtea apreciază că acțiunea este fondată.
Răspunzând cu prioritate excepțiilor invocate de către pârâtă, instanța reține că acestea nu sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, republicată, în cazul formulării unei acțiuni în contencios administrativ "reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale".
Ca atare, se observă că reclamanta ore posibilitatea de a opta dacă introduce acțiunea la instanța de la domiciliul său sau de la domiciliul pârâtului, excepția vădindu-se nefondată raportat la obiectul cauzei atât în considerarea dispozițiilor art. 5 Cod procedură civilă, cât și a dispozițiile art. 44 și 45 din nr.OUG 51/1998 aprobată prin Legea nr. 409/2001, pentru aprobarea nr.OUG 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului.
Nici excepția de neîndeplinire a procedurii prealabile nu poate fi primită, din documentele depuse de ambele părți rezultând că între acestea s-a purtat o corespondență detaliată cu privire la solicitarea reclamantei, ce are valoarea procedurii prealabile reglementate de art. 46 din OUG51/1998, republicată.
În considerarea dispozițiilor art. 46 alin. 2 - 3 și 47 din OUG51/1998 având în vedere acordarea mai multor termene de judecată în această cauză și faptul că pârâta cunoștea despre existența acțiunii și termenele date, precum și având în vedere caracterul urgent al procedurii, instanța apreciat că nu se impune comunicarea întâmpinării și a actelor aferente.
Cu privire la fondul litigiului dedus judecății, Curtea reține următoarele:
Reclamanta ustriala - a fost privatizată în anul 2002 și a beneficiat de facilitățile fiscale prevăzute de lege, constând în eșalonări la plata obligațiilor fiscale restante și amânări în vederea scutirii de la plata dobânzilor și penalităților aferente.
Condițiile de eșalonare și modalitățile de plată și de garantare plăților au fost stabilite prin Ordinul Comun 762/1 octombrie 2003 adoptat de către Ministerul Agriculturi, Pădurilor, Apelor și Mediului și Casa Națională de Asigurări de Sănătate în temeiul art. 1 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 254/ 2002 privind unele măsuri pentru creșterea atractivității la privatizarea societății comerciale cu capital integral sau parțial de stat, ce dețin în administrare terenuri agricole proprietate publică sau privată a statului, art. 29 din OG61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare aprobate prin Legea nr. 79/2003 cu modificările și completările ulterioare.
Conform art. 1 din Ordinul 762/1 octombrie 2003 reclamantei i s-a acordat eșalonarea la plată pe o perioadă de 5 ani cu 6 luni grație a obligațiilor restante la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate la data de 31 decembrie 2001 și neachitate la 8 iunie 2002, în sumă totală de 3.048.593.310 lei și amânarea la plată în vederea scutirii până la ultimul termen de plată din eșalonare, acordată conform pct. "a" a dobânzilor și penalităților de întârziere aferente obligațiilor la bugetul Fondului unic de asigurări sociale de sănătate calculate până la data transferului dreptului de proprietate, respectiv 21 noiembrie 2002 din suma totală de 2.905.137.283 lei.
La art. 3 (1) se prevede că pentru sumele eșalonate la plată se constituie o garanție în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a ordinului ce,conform alin. 4, poate fi utilizată pentru strângerea atât a ratelor, cât și a obligațiilor curente la bugetul Fondului național de asigurări sociale de sănătate în cazurile în care societatea este în imposiblitatea de a le achita la termenele prevăzute în grafic sau la scadență, după caz, cu contribuția reintegrării garanției până la următorul termen de plată din eșalonare.
La pct. 5 și 6 din art. 3 al ordinului se prevede modalitatea de utilizare efectivă a garanției, pe baza cererii agentului ei, iar la pct. 7 se stipulează că în cazul pierderii valabilității înlesnirii la plată, I va respecta garanția în contul obligațiilor rămase neachitate.
Conform art. 4 din Ordin, teza a doua, în cazul în care societatea comercială nu achită la scadență obligațiile cuvenite la bugetul de stat, poate efectua plata acestora în cel mult 90 de zile împreună cu dobânzile și penalitățile de întârziere aferente, iar obligația la bugetul de stat cu termene de plată după data de 1 septembrie a fiecărui an fiscal vor fi achitate până cel târziu la 20 decembrie a anului respectiv.
Astfel precum rezultă și din susținerile pârâtei în baza ordinului menționat, - a constituit o garanție în numerar, la Trezorerie, conform art. 3 alin. 3 din Ordin, egală ca valoare cu două rate medii și a executat plățile la scadență, mai puțin:
- în luna octombrie 2006 rata cu nr. 36 scadentă la 20 octombrie 2006, în sumă de 6.386,80 RON, care a fost plătită din eroare către Agenția Domeniilor Statului, iar la 5 ianuarie 2007 s-a făcut plata corectă în contul cu 1205 (întârziere 77 zile);
- în luna aprilie 2007, cea de a 42 a fost plătită cu o întârziere de 3 zile.
În ambele situații, nu s- sesizat și a continuat să încaseze ratele următoare.
În considerarea celor două întârzieri menționate mai sus, abia în luna mai 2008 s-a emis adresa /3751 către reclamantă, prin care i se aducea la cunoștință anularea facilităților acordate prin Ordin, cu invocarea celor două întârzieri la plată.
Este de observat că reclamanta a dovedit achitarea obligațiilor în termenul de 90 de zile, prevăzut în ordin și a plătit în avans ratele scadente, inclusiv pentru octombrie 2008.
Cu privire la obligațiile cu termen de plată după 1 septembrie al fiecărui an fiscal, ce trebuie achitate cel târziu la 20 decembrie a fiecărui an, reclamanta a dovedit respectarea condiției, iar pârâta nu i-a solicitat plăți în avans pentru debitele aferente lunii noiembrie.
De asemenea, după executarea garanției constituită la Trezoreria I, societatea reconstituit depozitul în data de 19 iunie 2008.
Curtea apreciază că cele două întârzieri la plată, cu motivațiile arătate de reclamant, remediate în intervalul de 90 de zile, nu justifică anularea facilităților prevăzute în Ordinul comun, iar dispozițiile Legii nr. 266/2006 invocate de către pârâtă nu sunt aplicabile situațiilor de fapt invocate, situate în lunile octombrie 2006 și aprilie 2007, ele aplicându-se doar obligațiilor restante și neachitate în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii.
În consecință, instanța va admite acțiunea astfel cum a fost formulată, dispunându-se anularea deciziei contestate și a somației de plată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile de necompetență teritorială a Curții de APEL IAȘI și de neîndeplinire a procedurii prealabile.
Admite acțiunea formulată de către reclamanta "ustriala" -, cu sediul în I,-, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în B, str. - -.., nr. 50, Sector 1.
Anulează decizia /3751/22.05.2008 și somația de plată nr. 7630/26.08.2008, privind executarea sumei de 225.438,28 lei.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată de către reclamantă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 05.11.2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. - 4.12.2008
Tehnored.
02 ex.
05.12.2008
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte
