Anulare act administrativ . Decizia 2/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 2.797/2008
Ședința publică de la 26 noiembrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Simona Hajjar AL -
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1420/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr- în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul recurent personal lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, la data de 25 noiembrie 2008 s- depus la dosarul cauzei o întâmpinare din partea pârâtei.
Curtea comunică un exemplar din întâmpinarea depusă la dosarul cauzei reclamantului.
Reclamantul, la întrebarea instanței, relevă faptul că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reclamantul solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță pentru toate motivele relevate în scris în motivarea recursului.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1.420 din data de 05 septembrie 2208 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluja fost respinsă cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că potrivit disp. Decretului-Lege nr. 118/1990 în forma inițială, beneficiau de scutiri de plată a impozitului, cei ce se încadrau în situația prev. de acest act normativ însă aceste prevederi au fost abrogate expres prin art. 86 din nr.OG 73/1999, astfel încât la momentul emiterii hotărârii nr. 891/2002 legea nu mai prevedea acest beneficiu pentru reclamant.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii, obligarea la asigurarea drepturilor prev. de Legea nr. 118/1990 art. 1 pct. 1 lit. e art. 2 pct. 1, art. 6 pct. 1, pct. 2 lit. e, respectiv un bilet pe an gratuit pentru tratament într-o stațiune balneoclimaterică.
În motivarea celor solicitate, recurentul a susținut că hotărârea este dată cu încălcarea prevederilor legii, nu ține cont de prev. art. 6 pct. ce fac trimitere la art. 1 lit. e (cazul său) și respectiv de art. 2 pct. 1 ce prevede că de dispozițiile art. 1 beneficiază și persoanele cu decizie de pensie.
Tot astfel, susține recurentul că reținerile instanței sunt greșite și din perspectiva faptului că art. 86 din nr.OUG 73/1999 a fost abrogat prin Legea nr. 206/2002 ce cuprinde un singur articol ce statuează că se respinge ordonanța de guvern emisă în temeiul art. 1 lit. d pct. 13 din Legea nr. 140/1999 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe și publicată în Monitorul Oficial nr. 419 din 31 august 1999, iar nr.OUG 106/2007 referitoare la impozitarea pensiei de peste 1.000 lei se referă la alți pensionari care nu beneficiază de Legea nr. 189/2000 sau de Decretul-Lege nr. 118/1990.
Ca atare, concluzionează recurentul, legea dă dreptul la scutire de impozit și îndreptățește la beneficiu, context în care se impune și restituirea impozitului reținut din luna noiembrie 2007, cu dobânda la zi și sistarea impozitului.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea recursului fundamentat pe aceea că trebuie a se face distincție între indemnizația cuvenită beneficiarilor Decretului-Lege nr. 118/1990 și categoria de beneficiari ai Legii nr. 189/2000; între facilitățiIe prevăzute de aceste acte normative, cel din urmă neprevăzând scutirea de impozit pe pensie precum și de aceea că în conformitate cu prev. nr.OUG 106/2007, suma neimpozabilă care se deduce din veniturile din pensii este de 1.000 lei, iar art. 6 alin. 1 referitor la scutire potrivit art. 86 din nr.OG 73/1999 a fost abrogat.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat, în raport cu actele dosarului, cu normele juridice incidente, cu dispozițiile art. 304.pr.civ. Curtea reține că acestea nu pot conduce la casarea sau modificarea hotărârii recurate.
Astfel, se reține că prin cererea introductivă de instanță s-a solicitat de recurent a se constata că în mod nelegal intimata a procedat la impozitarea dreptului la pensie.
În susținerea celor solicitate, recurentul a arătat că este beneficiarul Legii nr. 189/2000 și a Decretului-Lege nr. 118/1990, iar potrivit acestor acte normative, art. 6 pct. 4, art. 1 lit. e și art. 2 pct. 1, beneficiarii nu plătesc impozit pe venit. Pentru a se dovedi cele invocate au fost depuse copie hotărâre nr. 891/2002 privind recunoașterea calității de refugiat; adrese.
Actele normative evocate în susținerea demersului prin dispozițiile lor prevăd o serie de facilități în favoarea persoanelor ce se încadrează în categoria persoanelor persecutate. Astfel, Decretul-Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice și a celor deportate prin art. 1 statuat că: constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă în funcție de vechime, timpul cât o persoană după 6 martie 1945 pe motive politice a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămasă definitive sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice; a fost internată în spitale de psihiatrie; a avut stabilit domiciliu obligatoriu;a fost strămutată în altă localitate.
Același act normativ prin dispozițiile sale mai prevede că persoanele ce s-au aflat în situația arătată de art. 1, au dreptul cu începere de la data de 1 august 1997 la o indemnizație lunară pentru fiecare an de detenție, strămutare în alte localități, indiferent dacă sunt pensionate.
Tot astfel, prin art. 6 s-a statuat că persoanele aflate în situația prev. în art. 1 sunt scutite de plata impozitelor și taxelor locale și de plata impozitului pe salariu.
De asemenea, prin alin. 2 al aceluiași articol s-a prevăzut că persoanele în cauză vor beneficia de asistență medicală și medicamente în mod gratuit și prioritar, atât în tratament ambulatoriu cât și pe timpul spitalizării; transport gratuit cu mijloacele de transport în comun aparținând unităților cu capital de stat (autobuz, troleibuz, tramvai, metrou); un bilet pe an gratuit pentru tratament într-o stațiune balneoclimaterică; scutire de plata taxelor de abonament; acordare la cerere cu titlu gratuit a unui loc de veci.
Acest act normativ a fost modificat și completat prin nr.OG 105/1999 care în unicul articol prevedea că la art. 1 alin. 2 după lit. a se introduce lit.1cu următorul cuprins: "a fost persecutată sau deportată de regimul instaurat în România cu începere de la data de 14 septembrie 1940 până la data de 23 august 1944 din motive etnice și rasiale".
Legea de aprobare a acestei din urmă ordonanțe, respectiv Legea nr. 189/2000, prin dispozițiile art. 2 prevăzut că beneficiază de prev. nr.OG 105/1999 cetățenii români care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la data de 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice după cum urmează: a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare au fost strămutate, au făcut parte din detașamente de muncă forțată; au fost strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin dispozițiile art. 3, art. 5 și urm. același act normativ a mai prevăzut că persoanele aflate în situația arătată beneficiază de indemnizație; asistență medicală, tratament; un bilet pe an gratuit pentru tratament într-o stațiune balneoclimaterică; scutire de plată a taxelor de abonament pentru radio și televizor.
Ulterior, decretul-lege arătat a fost modificat prin nr.OUG 173/2000, iar prin dispozițiile Legii nr. 563/2001 privind aprobarea ordonanței publicată în Monitorul Oficial nr. 688/30.10.2001 s-a statuat că alin. 1 și 2 ale articolului 6 vor avea următorul cuprins: Art. 6 - (1) Persoanele aflate în una din situațiile prev. la art. 1 sunt scutite de plata impozitelor și taxelor locale. (2) De asemenea, persoanele aflate în una din situațiile prev. la art. 1 vor benefic ia de următoarele drepturi: a) asistență medicală și medicamente e) scutire de plata taxelor de abonament pentru radio și televizor.
Din normele enunțate se observă că inițial printre facilitățile prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990, facilități ce se impuneau a fi acordate și persoanelor vizate de Legea nr. 189/2000 a fost prevăzută și scutirea de plata impozitului pe salariu (implicit pensie), însă acest beneficiu din anul 2001 fost implicit abrogat prin Legea nr. 563/2001. În acest context, dat fiind abrogarea rezultată, persoanelor cărora li s-a recunoscut calitatea de refugiat ca urmare a strămutării nu pot beneficia decât de drepturile expres prevăzute, printre acestea nemaifiind cuprinsă scutirea invocată. Prin urmare, raportat la statuările actelor normative invocate prin demersul introductiv, reținerile primei instanțe nu pot fi considerate greșite.
Desigur, se relevă că instanța a făcut referire la dispozițiile art. 86 și că din această perspectivă hotărârea ar fi greșită. Această susținere nu poate fi reținută ca motiv de modificare a hotărârii atacate de vreme ce la momentul constatării calității de refugiat, un beneficiu în sensul scutirii de plata impozitului pe venit nu mai era prevăzut.
În plus, nici susținerea că se impune modificarea hotărârii în sensul beneficiului acordării unui bilet la tratament nu poate fi reținut, știut fiind că în condițiile pr.civilă, art. 316, art. 298, art. 294 în calea de atac nu poate fi schimbată, calitatea părților, cauza sau obiectul cererii. Or, din demersul introductiv de instanță nu rezultă că s-ar fi cerut facilitarea evocată a acordării biletului, ci doar restituirea impozitului. Ca atare, raportat la demersul promovat, instanța nu avea decât a se pronunța și a verifica legalitatea din perspectiva celor solicitate în fața primei instanțe.
Așadar, reținând că nu sunt motive întemeiate, Curtea, în baza art. 312.pr.civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, urmează a da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1.420 din 5 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - AL - - - - -
Red.
Dact./2 ex./11.12.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Simona Hajjar, Mirela Budiu
