Anulare act administrativ . Decizia 2/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2.701/2008
Ședința publică din 19 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Simona Hajjar AL -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - ÎN VEDEREA - contestația în anulare formulată de reclamanții, împotriva deciziei civile nr. 1793/15.09.2008 pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Cluj, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL JUDEȚEAN B, PRIMĂRIA COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, și SC SRL O, având ca obiect anulare act administrativ - completare dispozitiv.
Se constată că la data de 17.11.2008 și la data de 18.11.2008 reclamanții au depus concluzii scrise prin care solicită admiterea contestației în anulare și admiterea recursului formulat, anexând și o copie xerox din practică judiciară, respectiv lucrarea " Discuții și comentarii - Dreptul instanțelor de a mări ori reduce cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de avocat", precum și dovezi privind cheltuielile de judecată, respectiv chitanțe și facturi. La data de 18.11.2008 pârâții, și SC SRL O au depus copia ordinului de plată prin care s-a achitat suma de 1190 lei reprezentând onorariu avocațial.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12.11.2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 175 din data de 14 aprilie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în temeiul art. 2811.pr.civ. a fost admisă cererea formulată de O și lămurit paragraful întâi din dispozitivul sentinței civile nr. 19 din data de 11 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în sensul că se respinge atât acțiunea formulată de reclamanții, -, și cererea de intervenție în interes propriu formulată de.
Prin aceeași încheiere, în temeiul art. 2812.pr.civ. a fost admisă cererea formulată de și completat dispozitivul sentinței civile nr. 19 din 11.01.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale în sensul că după paragraful trei se introduce un nou paragraf ce cuprinde următoarea dispoziție: "Obligă reclamanții -, și intervenienta la plata în solidar către pârâta a sumei de 5.841,6 RON cheltuieli de judecată.
Totodată, a fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulate de intimații -, și intervenienta, în soluționarea cererii.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, că cererea vizând lămurirea dispozitivului hotărârii este întemeiată, întrucât intenția a fost de a se da câștig de cauză părților și în raport de pretențiile intervenientei. Aceasta, reține instanța, rezultă din considerentele sentinței unde se menționează prezența cererii de intervenție atunci când se analizează: obiectul judecății ( 211 verso), poziția părților față de cererea de intervenție; apărările acestora ( 212); apărările intervenientei; interesul intervenientei ( 112, verso) regimul excepției lipsei procedurii prealabile față de intervenientă, terț în actul administrativ atacat ( 212, verso); posibilitatea pe care intervenienta o avea pentru a lua cunoștință de efectuarea unei construcții precum și atunci când se analizează în concret data la care intervenienta a luat cunoștință de cele patru acte contestate și a formulat plângerea prealabilă ( 213, verso și 214). De asemenea, relevă instanța, din paragraful ultim din cadrul considerentelor rezultă în mod clar anticiparea soluției din dispozitiv când se relevă existența materială a plângerilor prealabile formulate de reclamanți și intervenienta.
Referitor la cererea de completare reține instanța, de asemenea, că este fondată întrucât prin înscrisul depus la fila 151 petenții au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 5.841,6 RON pe care le-au dovedit cu factura fiscală și extrasul de cont aferent, dar asupra acestei solicitări instanța nu s-a pronunțat.
Împotriva soluției menționate au declarat recurs reclamanții solicitând, în principal, admiterea, casarea parțială în sensul respingerii cererii de completare cu privire la obligarea, în solidar, a recurenților la plata sumei de 5.841,6 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în parte a încheierii în sensul cenzurării reducerii cheltuielilor acordate în favoarea intimaților în raport cu prestația efectivă a reprezentanților, nu cu chitanțe depuse la dosar.
În motivare s-a susținut că atâta vreme cât în cuprinsul hotărârii (practicaua și considerente) instanța nu a inserat și nu a analizat cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, dispozitivul hotărârii nu putea fi completat; că intimații trebuiau a recurge la calea recursului întrucât textul art. 281.pr.civ. vizează nepronunțarea asupra unui capăt de cerere care nu a fost însă analizat.
Mai susțin reclamanții că prima instanță nu a avut rol activ în a invoca excepții la prima zi de înfățișare, că dacă a suplinit omisiunea trebuia să analizeze aspectele în raport de prestația efectuată, respectiv a ține seama că nu a fost depusă întâmpinare semnată de reprezentanții intimaților; că acțiunea nu este de complexitate deosebită; iar avocații nu s-au deplasat în altă localitate, nu au făcut nici o lucrare și există limite legale prin care se pot stabili onorariile.
Față de cele relevate, prin întâmpinare intimata a solicitat, în principal, respingerea ca tardiv a recursului, dat fiind nerespectarea prev. art. 3011.pr.civ. iar în subsidiar, respingerea fundamentat, în esență, pe acea că omisiunea de a se pronunța presupune în mod corelativ și omisiunea de a analiza respectivul capăt de cerere urmând ca analizarea și pronunțarea asupra respectivelor aspecte să se analizeze prin încheiere de completare. Tot astfel, se susține că, chiar dacă cauza a fost soluționată pe baza excepțiilor, aceasta nu înseamnă că avocatul a omis să studieze și analizeze conținutul dosarului; că munca nu poate fi cuantificată câtă vreme au susținut verbal poziția clienților lor și au depus concluzii scrise. Pe de altă parte, se arată, nu pot fi ignorate nici volumul de muncă numărul termenelor, faptul că reprezentanții intimaților au participat la judecată, că dosarul a fost pus pe rol și că raportat la acestea, onorariul este justificat.
La data de 15 septembrie 2008 prin decizia nr. 1.793/2008 în considerarea că termenul de recurs potrivit art. 301.pr.civ. este de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate, că hotărârea a fost comunicată la data de 9 mai 2008, iar recursul a fost înregistrat la data de 18 iunie 2008, deci cu depășirea termenului menționat, Curtea a respins ca tardiv recursul.
Ulterior, la data de 23 septembrie 2008, întemeiat pe dispozițiile art. 318.pr.civ., -, și au formulat contestație în anulare, solicitând anularea deciziei și rejudecând, a fi admis recursul așa cum a fost formulat în cele două variante.
În susținerea celor solicitate s-a arătat că în mod greșit a fost respins recursul în baza excepției tardivității, fără a fi consultate actele dosarului ce atestau existența unei cereri prin care semnala lipsa de procedură cu intimata și faptul că la data de 22 mai 2008 cu recomandata nr. 139.821 expediat prin oficiul poștal al Judecătoriei Oradea motivele de recurs.
Astfel, arată contestatoarea, că așteptând citația și cum urma vacanța judecătorească, s- deplasat la Tribunalul Cluj unde i s-a comunicat că nu există recurs, iar apoi sesizând C, B cu adresa nr. 450/265/26.06.2008 a fost comunicat că recomandata menționată a fost predată în data de 26 mai 2008 prin delegatul instituției.
În acest context, mai arată contestatoarea a expediat un alt set de motive semnalând cele întâmplate, acestea neavându-se în vedere și nici faptul că a solicitat amânarea, astfel că au fost privați de dreptul la apărare.
Din cele de mai sus se observă că demersul în fața Curții se întemeiază pe dispozițiile art. 318 proc. civ.
Contestația în anulare astfel cum este reglementată de norma evocată este o cale extraordinară de retractare ce poate fi invocată doar pentru motivele expuse expres și limitativ prevăzute. Potrivit acestei dispoziții procedurale hotărârile instanței de recurs pot fi acordate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale. Noțiunea de greșeală materială are în vedere cum constant s-a stabilit în practica judiciară erori materiale în legătură cu aspectele formale de judecată recursului, aspecte pentru verificarea cărora este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor (spre exemplu respingerea ca netimbrat a recursului, respingerea ca tardivă, ambele în condițiile existenței dovezilor).
Din actele dosarului rezultă că este vorba de o eroare în sensul prevăzut de norma arătată.
Existența corespondenței atestă că demersul a fost înaintat în termen, a ajuns la prima instanță dar din motive de administrare, așa cum rezultă din referatul solicitat funcționarului nu a fost înregistrat la dosar, la acesta existând al doilea demers. Cum această situație de administrare nu poate fi imputată contestatorilor recurenți, neregularitatea pricinuită nu poate fi îndreptată decât prin admiterea contestației și anularea deciziei.
Așadar, trecând la examinarea argumentelor aduse prin recursul promovat în raport de actele dosarului, de dispozițiile legale incidente în art. 304 proc. civ. Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii atacate.
În acest sens, se reține că argumentul adus constând în aceea că nu a existat un rol activ, întrucât nu s-a făcut o analiză cu privire la acordarea cheltuielilor, nu poate fi reținut. Actele dosarului relevă că în condițiile amânării și solicitării depunerii de concluzii scrise au fost depuse concluzii, note, acte ce au inclus fotografii. Față de această situație, găsind necesare noi lămuriri și pentru a fi asigurată contradictorialitatea, pricina a fost repusă pe rol, context în care s- luat cunoștință și de cererea incidentală solicitării obligării la cheltuieli de judecată. Ori în această situație raportat la soluția ce urma a se da, era necesar și examinarea solicitării incidentale, respectiv a incidenței art. 274 proc. civ.
De o lipsă a rolului activ nu se poate vorbi nici în privința soluționării celor invocate, deoarece în cauză a fost acordat termen datorită intervenției făcute în condițiile Codului d e procedură civilă; cât și la cererea părților pentru motive apreciate ca justificate. Prin urmare, în condițiile asigurării plenare a drepturilor părților, susținerile recurenților sunt nefondate și urmează fi respinse.
Respinse urmează a fi și susținerile constând în aceea că în condițiile art. 2813(2) nu se putea dispune obligarea la plata cheltuielilor, deoarece se omite a se avea în vedere că, în speță, nu doar o cerere de lămurire a fost formulată de către intimați o cerere în condițiile art. 281 proc. civ. ci și o cerere de completare căreia nu îi sunt aplicabile dispozițiile de lămurire, la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii.
Nici susținerile constând în aceea că nu se putea formula o cerere de completare nu pot fi reținute, deoarece cerere de obligare intră în categoria celor prevăzute de art. 2812proc. civ. Pe de altă parte nu trebuie omis a se avea în vedere că obligarea la cheltuieli poate fi cerută fie pe cale normei mai sus menționate, fie pe calea separată, partea având posibilitatea recurge la oricare dintre căile prevăzute de cadrul de procedură civilă.
În fine, nici restul susținerilor recurenților nu pot fi reținute. Din dispozițiile evocate rezultă că părțile într-un proces pot solicita cheltuieli de judecată la baza acestora stând culpa procesuală și actele în dovedire, că cheltuielile cu onorariul pot fi mărite sau diminuate ținând seama de particularitățile concrete: complexitate, volum de muncă. În speță, nu se poate reține o simplitate raportat la obiectul demersului chiar dacă au fost invocate excepții și nici de o muncă a apărătorului redus câtă vreme s-a impus o analiză a celor susținute prin demers, studiere, prezentări la mai multe termene care s-au acordat în parte și la solicitarea recurenților, punerea de concluzii. Ori în aceste circumstanțe, susținerile recurenților referitoare la aplicabilitatea alin. 3 al art. 274 sunt nefondate și urmează a fi respinse.
Așadar față de cele expuse, constatând că sunt motive întemeiate, Curtea va da o soluție de respingere a recursului întemeiat. Totodată în raport cu dispozițiile art. 274 proc. civ. Curtea va obliga intimata în solidar să achite contestatorilor cheltuieli de judecată efectuate pentru contestație în sumă de 1190 lei. În baza aceluiași articol, la rândul lor, recurenții vor fi obligați la cheltuieli de judecată în recurs în favoarea intimatei SC SRL în sumă de 1190 lei, iar în baza art. 276 proc. civ. Curtea va dispune compensarea cheltuielilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația în anulare formulată de contestatorii, -, și împotriva deciziei nr. 1.793 pronunțată la data de 15 septembrie 2008 în dosarul nr- al Curții de Apel Cluj.
Dispune anularea deciziei menționate și rejudecând respinge recursul declarat de reclamanți și intervenient, -, și împotriva încheierii nr. 175 pronunțate la data de 14 aprilie 2008 în dosar nr- al Tribunalului Cluj.
Obligă intimații O, CONSILIUL JUDEȚEAN B, PRIMĂRIA COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, și -, în solidar, să plătească contestatorilor cheltuieli de judecată în sumă de 1.190 lei.
Obligă recurenții, -, și, în solidar, să achite intimatei suma de 1.190 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Dispune compensarea acestor cheltuieli
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - AL - - -
Red.
Dact./3 ex./17.12.2008.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Simona Hajjar
