Anulare act administrativ . Sentința 2/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială și de Contencios
Administrativ și Fiscal-
Dosar nr-
SENTINȚA nr.2/CA/2008 -
Ședința publică din 7 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florian Murg
JUDECĂTOR 2: Ovidiu Blaga
GREFIER: - -
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta - General SRL, cu sediul în O,-, -5,.17, jud. B în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, cu sediul în B, P-ța -, nr.1, sector 1 și cu intervenientul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, P-ța -, nr.1A, sector 1, având ca obiect:anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul reclamantei - avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.34/03.12.2007 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind pârâtul Guvernul României și intervenientul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, învederându-se instanței că acțiunea este legal timbrată cu suma de 4 RON reprezentând taxă judiciară de timbru, achitată prin chitanța seria - nr.310-1-8 din 06.10.2007 și timbru judiciar în valoare de 0,3 RON, după care:
Nefiind alte cereri, instanța acordă părții prezente cuvântul asupra fondului, excepțiile invocate de pârât prin întâmpinare fiind unite cu fondul.
În ceea ce privește excepția tardivității introducerii acțiunii, reprezentantul reclamantei arată că, potrivit art.11 al.4 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, modificată prin Legea nr.262/02.08.2007: hotărârile de guvern prin care se atestă apartenența unor bunuri la domeniul public pot fi atacate în contencios administrativ oricând, ele fiind imprescriptibile. Astfel, și procedura prealabilă poate fi îndeplinită oricând. Ca atare, nu se poate pune problema tardivității introducerii acțiunii, cum susține pârâtul prin întâmpinare.
Tot prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României precizează că hotărârile de guvern prin care se atestă apartenența la domeniul public al bunurilor ar fi acte administrative individuale. Dar practica Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Curții de APEL ORADEA contrazice această idee, în sens că hotărârile menționate au caracter normativ și nu individual. Menționează în acest sens Decizia nr.2941/19.09.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr-.
De asemenea, se susține în întâmpinare că apartenența parcării la domeniul public ar fi legală, ori normele tehnice de redactare a actului normativ îi asigura acestuia legalitate doar sub aspect formal, nu și în ceea ce privește conținutul. Bunul în cauză este proprietatea reclamantei, care este o persoană juridică de drept privat. Elementul de nelegalitate care vizează conținutul hotărârii nu poate fi înlăturat pe nici o altă cale.
Hotărârea nr.71/1999 a Consiliului Local este doar un act pregătitor al nr.HG970/2002 și nicidecum un act care produce efecte juridice proprii; prin urmare, câtă vreme nu putea produce efectul schimbării proprietarului și nici al schimbării regimului juridic al proprietății, nu era cazul a fi atacat în justiție.
Referitor la calitatea procesuală activă a reclamantei susține că au această calitate, câtă vreme reclamanta e întabulată și în prezent în CF 565 - proprietar tabular sub B 4 și7, coală în care imobilul a fost adus din CF 1, unde Comuna nu a fost niciodată proprietar.
Hotărârea nr.24/1999 a Consiliului Local, de trecere a imobilului în proprietatea publică a sa a fost anulată, definitiv și irevocabil, de Tribunalul Bihor prin Sentința nr.47/CA/1999, deci nu a produs nici un efect juridic.
Pentru motivele expuse, consideră prezenta acțiune ca fiind întemeiată, solicitând admiterea acesteia și respingerea ca nefondată a cererii de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, fără cheltuieli de judecată.
Depune la dosar concluzii scrise, însoțite de înscrisuri doveditoare, respectiv: Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, adnotată, Procedura prealabilă în contenciosul administrativ și Decizia nr.2941/19.09.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
INSTANȚA
deliberând:
Constată că prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la instanță la 06.11.2007, legal timbrată, reclamanta - General SRL O solicită instanței ca, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, cu sediul în B, să dea o hotărâre prin care să se dispună anularea parțială, pentru motive de nelegalitate, a Hotărârii de Guvern nr.970/2002, publicată în Monitorul Oficial nr.671 bis din data de 10.09.2002, și anume: poziția nr.98 "Parcare ", din anexa 77 - " bunurilor care aparțin domeniului public al comunei ".
În motivarea acțiunii sale, reclamanta arată că prin nr.HG970/2002, publicată în Of. nr.671 bis din data de 10.09.2002, și anume: Anexa 77 poziția 98, s-a atestat ca aparținând domeniului public al comunei bunul imobil - "Parcare - 2,30 ha cu dotările aferente", situat în la intrare, vis-a-vis de Postul de Poliție, nr. cadastral 253 (nr.top.265, 266, 267, 268, 269, 270, 271, 272, 273/1, 273/2).
Arată că bunul în cauză este de fapt un obiectiv comercial complex, bine delimitat, având două magazine alimentare, douăzeci spații pentru camping, spațiu de vulcanizare și locuri de parcare pentru turiști care vin în stațiune, lucru ce rezultă din actul de adjudecare - Proces-verbal nr.525/2002 - al executorului judecătoresc
Precizează că, având în vedere că acest bun - Obiectiv Comercial "Parcare auto " - se găsește în proprietatea sa, fiind dobândit în proprietate în baza nr.HG505/1998, înscrierea imobilului nr.77, poziția 98 din nr.HG970/2002 este apreciată ca fiind nelegală, fiindu-i vătămat dreptul de proprietate, prin nr.HG970/2002 atestându-se ca aparținând domeniului public al comunei un bun care nu a aparținut niciodată domeniului public al Statului român ori al comunei.
Arată că situația juridică a bunului imobil - domeniu privat ori domeniu public - era pe deplin lămurită în momentul întocmirii inventarului de însăși Legea nr.213/1998, în care, la Anexa, poziția 5 apare ca făcând parte din domeniul public al Statului român "bunurile sau terenurile care au aparținut domeniului public al statului înainte de 6 martie 1945", ori imobilul în cauză a devenit proprietatea Statului român abia în anul 1949, după cum reiese din încheierea CF nr.1777/1949 din CF nr.1 sub 26 și, ca atare, bunul aparține proprietății private a statului și nu proprietății publice.
Arată că nelegalitatea hotărârii atacate constă în faptul că a "atestat" ca aparținând domeniului public al comunei acest bun, care nu putea din proprietatea privată a Statului român în proprietatea publică a comunei în baza unei hotărâri de consiliu local, ci doar în baza unei hotărâri de Guvern; art.7 lit.c și art.8 al.1 din Legea nr.213/1998 stabilește că "trecerea unor bunuri din proprietatea privată a Statului român în domeniul public se va face prin hotărâre a Guvernului", nu prin hotărâre de consiliu local, o hotărâre a Guvernului nefiind menționată în anexa 77 la rubrica "Situația juridică actuală".
Pe de o parte, arată că Consiliul Local a încercat prin Hotărârea nr.24/12.03.1999 să treacă bunul în cauză în proprietatea publică a comunei, dar această hotărâre de consiliu local a fost anulată prin Sentința civilă nr.47/CA/14.12.1999 a Tribunalului Bihor, rămasă definitivă și irevocabilă și, în consecință, orice altă hotărâre de consiliu local sau guvern, dată cu încălcarea autorității de lucru judecat în această problemă este lovită de nulitate.
Arată că încercarea de trecere din domeniul privat al statului în domeniul public al comunei a bunului imobil "Parcare auto " prin nr.24/12.03.1999 cu motivarea că reclamanta a solicitat cumpărarea acestui bun în baza nr.505/1998 (act normativ cu caracter temporar), se recunoaște de către însuși Consiliul Local în cuprinsul hotărârii că: "Această categorie de obiective, respectiv "" nu este înscrisă în mod distinct în categoria bunurilor prevăzute în anexă la Legea nr.213/1998 ori încălcarea obligației ce decurge din actul normativ superior - nr.HG505/1998 - este un act nelegal, vătămător, prin care reclamantei i s-a încălcat dreptul său constituțional la proprietate.
Arată că în baza prevederilor art.7 al.(11)2din Legea nr.554/02.12.2004, prin adresa nr.17/681 comunicată pârâtului la 30.01.2007 a solicitat acestuia anularea parțială a nr.HG970/2002, poziția 98 din Anexa 77, solicitarea fiind respinsă ca tardivă, pârâtul fiind sesizat de nelegalitate și prin adresa nr.17/5331/20.04.2000, fără răspuns, problema tardivității fiind clarificată de art.7 al.(11)2din Legea nr.554/2004, potrivit căruia "în cazul actului administrativ normativ plângerea prealabilă poate fi formulată oricând", iar potrivit art.11 pct.4 din aceeași lege: "actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând".
Prin cererea de intervenție înregistrată la instanță la 23.11.2007, intervenientul Ministerul Internelor și Reformei Administrative (MIRA), reprezentat prin Direcția Generală Juridică, arată că înțelege să formuleze cerere de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României, în baza prevederilor art.49 al.3 Cod de procedură civilă și ale art.3 al.1 pct.7 din nr.HG405/2007, cu motivarea că, la adoptarea Hotărârii Guvernului nr.970/2002, MIRA a avut calitatea de inițiator și solicită admiterea cererii de intervenție, iar pe fond respingerea ca neîntemeiată a acțiunii pentru considerentele:
-hotărârea atacată a fost adoptată în conformitate cu dispozițiile art.21 al.3 din Legea nr.213/1998 și a dispozițiilor Legii nr.24/2000, cu explicațiile de rigoare.
Arată că susținerile reclamantei nu sunt de natură a demonstra nelegalitatea actului administrativ adoptat de Guvern și nici vătămarea vreunui drept existent și recunoscut de lege, prin natura sa actul de atestare a bunurilor aparținând domeniului public local nu crează drepturi noi, nu stabilește și nici nu modifică regimul juridic al bunurilor respective și, deci, nu vatămă vreun drept.
Precizează că Hotărârea de Guvern de atestare nu are efect constitutiv de drept de proprietate în favoarea unităților administrativ-teritoriale și arată că, contrar celor arătate de reclamantă, obiectivul comercial "Parcare auto " a fost aprobat ca făcând parte din domeniul public al comunei în baza nr.71/17.09.1999 privind aprobarea inventarului domeniului public al comunei, întocmit conform prevederilor Legii nr.213/1998 cu modificările și completările ulterioare; nr.24/1999, la care face referire reclamanta, nu a produs efecte, fiind anulată de instanța de judecată.
Arată că reclamanta ori este în eroare ori urmărește, cu rea-credință, obținerea unor avantaje necuvenite, sens în care se invocă unele hotărâri judecătorești, precum și faptul că o parte din imobilul în cauză a fost înstrăinat de către reclamantă, concluzionând că încadrarea obiectivului "Parcare auto " în categoria bunurilor aparținând domeniului public al comunei s-a făcut cu respectarea prevederilor legale care guvernează această categorie de bunuri.
Prin întâmpinarea depusă în cauză de către Guvernul României, acesta invocă excepția tardivității introducerii acțiunii, precum și excepția calității procesuale active a reclamantei.
În susținerea excepției de tardivitate se invocă prevederile art.11 al.1 din Legea nr.554/2004 și, după citarea acestor prevederi, arată că acțiunea introductivă este tardiv formulată raportat la prevederile art.11 al.I lit.a din Legea nr.554/2004, termenul de introducere a cererii prin care se solicită anularea unu act administrativ individual este de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, în cazul de față răspunsul fiind comunicat cu nr.15A/370/CA/23.02.2007, dată față de care cererea înregistrată la Curtea de APEL ORADEA la 06.11.2007 apare ca fiind tardivă.
În subsidiar, arată că acțiunea este tardiv formulată și prin raportare la dispozițiile art.11 al.2 din Legea nr.554/2004, modificată și completată, cu trimitere la prevederile art.108 din Constituție (art.107 în forma anterioară), cu precizarea că măsura oficială de comunicare către cei interesați a hotărârii de Guvern, măsură care condiționează însăși intrarea în vigoare a acestor acte administrative, este publicarea ei în Monitorul Oficial al României, moment de la care Legea contenciosului administrativ, hotărârea atacată fiind publicată la 10.09.2002 în Of. nr.671,respectiv anexele la hotărâre în Monitorul Oficial nr.671 bis din 10.09.2002, Monitorul Oficial bis putând fi consultat sau achiziționat din momentul apariției de la Centrul pentru relații cu publiculal Regiei Autonome "Monitorul Oficial".
Se face precizarea că actul atacat este un act administrativ cu caracter individual deoarece se adresează unor persoane determinate.
În susținerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei arată că aceasta are obligația de a-și dovedi calitatea procesuală activă, respectiv că este titularul dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, sens în care sunt invocate prevederile art.52 din Constituție, cu trimitere la dispozițiile Legii nr.554/2004 coroborate cu prevederile art.21 din Constituție, reclamanta nefiind în posesia unor dovezi ale dreptului de proprietate dobândit în baza dispozițiilor nr.HG505/1998 pentru modificarea nr.HG389/1996 (actual nr.HG1341/2002) cu trimitere la art.11 din Legea nr.213/1998, cu modificările ulterioare, privind domeniul public - inalienabilitate, insesizabilitate și imprescriptibilitate.
În subsidiar, în situația în care excepțiile vor fi respinse, se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, în motivare invocându-se prevederile art.107 din Constituție (108 republicat) și art.21 al.3 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, hotărârea atacată fiind adoptată cu respectarea dispozițiilor Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată și a Regulamentului aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.555/2001, în vigoare la acea dată, cu trimitere la prevederile art.21 din Legea nr.213/1998 și a Normelor tehnice aprobate prin nr.HG548/1999, hotărârea Guvernului atestând bunurile cuprinse în inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al unei autorități administrativ-teritoriale întocmit de către comisiile special constituite și înscris prin hotărârea autorității publice a unității respective.
În cazul în speță se invocă faptul că, anterior emiterii hotărârii de Guvern contestate, inventarul a fost însușit prin nr.71/17.09.1999, Guvernul având doar competența legală de aatesta; inventarul nr.71/1999, ca act administrativ de sine stătător, emis de autoritatea locală, emis de autoritatea locală, nefiind contestat de reclamantă pe calea contenciosului administrativ, aspect considerat fine de neprimire.
Se reiterează, în subsidiar, că imobilul în discuție figurează în inventarul bunurilor din domeniul public al comunei sub denumirea de "Parcare " - 2,30 ha, cu dotările aferente, cu datele de identificare, imobilul inclus în domeniul public al comunei în baza nr.71/1999 și nu nr.42/1999, ca temei legal indicându-se prevederile art.3 al.4 din Legea nr.213/1998 - alte bunuri de uz sau interes public local, invocarea de către reclamantă a prevederilor nr.HG505/1998 ca temei al dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului, prin simpla invocare a acestui act administrativ sau a intenției reclamantei de a cumpăra imobilul, în lipsa altor dovezi ale dreptului de proprietate, nu este de natură a duce la admiterea acțiunii în anularea parțială a nr.HG970/2002.
Examinând actele și lucrările de la dosar, se rețin următoarele:
Bunul în cauză, care face obiectul acțiunii de față, este bunul denumit "Parcare - 2,30 ha, cu dotările aferente", situat în satul, la intrare, vis-a-vis de Postul de Poliție, nr. cadastral 253, nr.top.265, 266, 267, 268, 269, 270, 271, 272, 273/1, 273/2 și este înscris în bunurilor care aparțin domeniului public al comunei, la poziția 98, cod de clasificare 1.3.7, cu situația juridică actuală - confirmat prin Hotărârea nr. 71/1999, inventarul fiind cuprins în Anexa nr.77 la Hotărârea Guvernului nr.970/05.09.2002 privind apartenența la domeniul public al Județului B, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din Județul B (filele 5-11), publicat în Monitorul Oficial al României nr.671 bis/10.09.2002 și a cărei anulare parțială se cere.
Potrivit motivării din acțiune, imobilul "Parcare Auto " este în fapt un obiectiv comercial complex bine delimitat, având două magazine alimentare, douăzeci spații pentru camping, spațiu de vulcanizare și locuri parcare pentru turiști.
Potrivit descrierii cuprinse în poziția 98 Anexei 77 la HG nr.970/2002, imobilul este identificat cadastral în două sisteme: primul, sub actualul număr cadastral 235, care este înscris în 565, cu dezmembrările ulterioare, în proprietatea reclamantei - General SRL și al doilea, sub nr. top. anterioare - 265, 266, 267, 268, 269, 270, 271, 272, 273/1 și 273/2, sub care era înscris în nr.1, înregistrat în proprietatea Statului român din anul 1949 sub B 26 și de unde a fost temporar transferat, în final, în actuala coală 565 sub nr.253 (cu dezmembrările sale ulterioare).
Potrivit prevederilor pct.5 al art.I din Anexa - listă la Legea nr.213/1998, cuprinzând bunurile care alcătuiesc domeniul public al statului și al unităților administrativ-teritoriale, domeniul public al statului este alcătuit și din terenurile care au aparținut domeniului public al statului înainte de 6 martie 1945.
Față de această prevedere legală, cuprinderea imobilului în cauză în bunurilor care aparțin domeniului public al comunei, înscris în anexa 77, poziția 98, Hotărârea Guvernului României nr.970/05.09.2002 de atestare a bunurilor aparținând domeniului public și a comunei, jud. B, este nelegală, chiar făcând abstracție de faptul că imobilul în cauză nu a fost niciodată proprietatea publică sau privată a comunei, o hotărâre de Consiliu local prin care se aprobă o listă de inventar a unor bunuri neputând constitui nici un act translativ de proprietate și nici un act valabil pentru trecerea unui bun, chiar din proprietatea sa privată, în proprietatea publică, încălcarea dispozițiilor legale invocate mai sus afectând parțial și hotărârea Guvernului atacată.
Potrivit art.3(2) din Legea nr.213/1998 republicată, domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art.135 al.4 din Constituție, din cele prevăzute la pct.I din anexă, precum și din alte bunuri de uz sau interes public național, declarate ca atare prin lege, ori potrivit art.9(1) din aceeași lege: trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale se face la cererea consiliuluilocal, prin hotărâre a Guvernului.
După cum s-a reținut mai sus, bunul-imobil în cauză a intrat în proprietatea Statului Român în anul 1949 ca făcând parte din domeniul privat al statului (fila 21) și cu încălcarea prevederilor art.9 (1) din Legea nr.213/1998, fără consimțământul Guvernului, exprimat printr-o hotărâre dată în acest sens; printr-o hotărâre a Consiliului Local - nr.71/1999 - imobilul este trecut din domeniul privat al statului în domeniul public al comunei, fiind cuprins în bunurilor aparținând domeniului public al comunei, poz.98, inventar ce face obiectul Anexei 77 la HG nr.970/05.09.2002, hotărâre care atestă apartenența la domeniul public al bunului în cauză.
Deci, cu neobservarea și încălcarea dispozițiilor legale, s-a ajuns ca un bun care face parte din domeniul privat al statului - art.4 din Legea nr.213/1998 raportat la pct.5 al art.I la anexa din lege - să treacă în proprietatea publică a unei unități administrativ-teritoriale.
Față de încălcarea dispozițiilor legale reținute mai sus, cum în cauză toate părțile implicate în proces fac trimitere și la HCL nr.24/1999 (fila 19), anulată prin hotărâre judecătorească, pe lângă faptul că este unanim acceptat că imobilul în cauză, anterior datei de 12.03.1999, a făcut parte din domeniul privat al statului, prin motivația acestei hotărâri se dovedește premeditarea și reaua-credință a inițiatorilor și, implicit, vătămarea și încălcarea dreptului și reclamantei, realizate prin manoperele dolosive arătate mai sus, pentru obținerea hotărârii de Guvern atacate astfel.
Argumentul pentru emiterea acestei hotărâri a fost faptul că reclamanta, persoană îndreptățită în baza contractului de închiriere a imobilului să cumpere acest imobil în baza nr.HG505/1998, a inițiat procedura.
Cum nu s-a găsit alt argument pentru refuzul de vânzare, imobilul a fost trecut din proprietate privată în proprietate publică "în baza" prevederilor Legii nr.213/1999.
Cum Hotărârea nr.24/1999 a fost anulată prin Sentința civilă nr.47/14.12.1999, definitivă și irevocabilă, s-a profitat de ocazia oferită de obligația întocmirii ui bunurilor care aparțin de domeniul public al comunei, imobilul în cauză fiind "strecurat" în listă la poziția 98, cărei anulare se cere, care a fost cuprinsă în Anexa nr.77 la HG nr.970/05.09.2002, publicată în Monitorul Oficial al României nr.671 bis din 10.09.2002, concluzia fiind că ceea ce nu s-a putut realiza direct, eventual pe calea justiției, s-a realizat pe căi ocolite, dar tot cu încălcarea legii.
Față de cele reținute, instanța a apreciat acțiunea reclamantei ca fiind întemeiată și, în consecință, a admis-o așa cum a fost formulată.
Motivele invocate de Guvernul României prin întâmpinarea depusă în cauză au fost apreciate ca neîntemeiate, fiind respinse atât excepțiile de tardivitate, cât și cea privind calitatea procesuală activă a reclamantei, astfel:
Privitor la excepția tardivității introducerii acțiunii, se reține că, având în vedere că potrivit art.11 al.4 din Legea nr.554/2004 (text aplicabil speței), modificată și republicată prin Legea nr.262/19.07.2007, care prevede că actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând, excepția tardivității a fost apreciată ca neîntemeiată și, în consecință, a fost respinsă, reținându-se totodată, așa cum se arată în întâmpinarea depusă de Guvern (fila 33 la dosar, lit.b al.4) că Monitorul Oficial în care a fost publicată hotărârea are nr.671bisdin 10 septembrie 2002 șise adresează unor persoane determinateși poate ficonsultatșiachiziționat, din momentul apariției, doar la Centrul pentru relații cu publicul al Regiei Autonome "Monitorul Oficial", deci actul putând fi atacat doar din momentul în care partea interesată a cunoscut existența actului, inclusiv a anexelor sale, neaduse la cunoștința tuturor persoanelor interesate.
Se reține că, potrivit art.108(2) din Constituție, Hotărârea Guvernului este unact emis pentru organizarea executării legilorși, deci, are un caracter normativ, fiind dată în aplicarea prevederilor art.108 din Constituție și ale art.3 din Legea nr.213/1998, care reglementează conduita tuturor persoanelor care au tangență cu bunurile din domeniul public sau privat al statului, sancționând cu nulitate absolută orice încălcare a regimului juridic al acestor bunuri - art.11(2) - și, ulterior, a tuturor actelor.
Privitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, se reține că această excepție a fost invocată numai datorită faptului că nu a fost studiată nici acțiunea și nici actele doveditoare.
După cum s-a arătat mai sus, motivele explicite care au stat la baza emiterii Hotărârii nr.24/12.03.1999 (fila 19 dosar) fac dovada încălcării unui drept recunoscut de lege în favoarea reclamantei, respectiv prin nr.HG505/1998, acesteia i s-a recunoscut dreptul la cumpărarea imobilului ce-l deținea în baza unui contract de închiriere, încălcarea acestui drept prin Hotărârea nr.24/1999 și ulterior prin hotărârea de Guvern atacată și actele preparatoare fiind mai mult decât evidentă, fapt pentru care excepția a fost respinsă.
Pe fond, Guvernul, cu neobservarea dispozițiilor legale aplicabile speței, considerând imobilul în cauză ca făcând parte din domeniul public, invocă faptul că hotărârea contestată a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dar acest aspect nu a fost contestat, contestat fiind faptul că prin hotărârea atacată a fost atestat la legal un act parțial făcut cu încălcarea prevederilor legale, respectiv bunurilor care aparțin domeniului public al comunei, unde la poziția 98 este nominalizat un bun care nu se încadrează în regimul domeniului public, ci în regimul domeniului privat, prevăzut de art.4 din Legea nr.213/1998.este adevărat că HCL nr.71/1999 nu a fost atacată, dar, potrivit jurisprudenței și practicii judecătorești, actul vătămător este hotărârea de Guvern prin anexele sale și nu hotărârile emise de autoritățile locale privind însușirea inventarului bunurilor din domeniul public, hotărâri care sunt acte prealabile cu caracter preparator și care nu produc efecte juridice proprii, fiind supuse aprobării prin actul de autoritate al Guvernului, hotărârea de Guvern fiind actul care schimbă regimul juridic aplicabil bunurilor respective și care poate aduce atingere dreptului ori interesului legitim al altor persoane.
Privitor la lipsa unor dovezi necesare dovedirii încălcării dreptului sau interesului reclamantei, prin analiza motivelor care au stat la baza emiterii HCL nr.42/1999, făcută mai sus, considerăm că și pârâtul este convins că nu mai sunt necesare și alte dovezi, cu precizarea că HCL nr.71/1999 nu este depusă la dosar.
Celelalte motive invocate de pârât sunt motive colaterale, nu privesc obiectul cauzei de față, instanța neputându-se pronunța.
Privitor la cererea de intervenție înaintată de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative în interesul pârâtului Guvernul României, se reține că toate motivele de fapt și de drept invocate au fost apreciate cu ocazia motivării soluției date, precum și cu ocazia aprecierii apărării formulate de către pârât, cu excepția celor colaterale, referitoare la unele hotărâri judecătorești irevocabile sau nu și care nu vizează obiectul cauzei de față și, apreciind ca neîntemeiată cererea de intervenție, a fost respinsă.
PENTRU ACESTE MORIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile tardivității introducerii acțiunii și a lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocate de pârâtul Guvernul României.
Admite acțiunea formulată de reclamanta - General SRL, cu sediul în O,-, -5,.17, jud. B împotriva pârâtului Guvernul României, cu sediul în B, P-ța -, nr.1, sector 1.
Dispune anularea parțială a Hotărârii Guvernului nr.970/2002, publicată în Monitorul Oficial nr.671 bis din data de 10.09.2002, și anume Poziția nr.98 "Parcare auto " din Anexa 77 - " bunurilor care aparțin domeniului public al comunei ".
Respinge ca nefondată cererea de intervenție în interesul pârâtului, formulată de intervenientul Ministerul Internelor și Reformei Administrative - B, P-ța -, nr.1A, sector 1.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 7 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.în concept--24.01.2008
Dact.-2ex.-25.01.2008
3 comunicări:28.01.2008
-reclamanta - General SRL - O,-, -5,.17, jud. B
-pârât Guvernul României - B, P-ța -, nr.1, sector 1
-intervenient Ministerul Internelor și Reformei Administrative - B, P-ța -, nr.1A, sector 1
Președinte:Florian MurgJudecători:Florian Murg, Ovidiu Blaga
