Anulare act administrativ . Decizia /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A-VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.
Ședința publică de la 19.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Stânișor Denisa Angelica
JUDECĂTOR 2: Canacheu Claudia Marcela
JUDECĂTOR - - C
GREFIER
...
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanții, și de pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI - CANCELARIA PRIMULUI MINISTRU - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 - AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva deciziei civile nr.675/22.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-A Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.22525/3/CA/2007, în contradictoriu cu pârâta COMISIA MUNICIPIULUI B PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 12.02.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și eventual, pentru a da posibilitatea părților să formuleze și să depună la dosar Concluzii, a amânat pronunțarea la data de 19.02.2009, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.675/22.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și pe pârâții GUVERNUL ROMANIEI - CANCELARIA PRIMULUI MINISTRU APLICAREA LG. 9/1998 - AUTORITATEA NATIONALA PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, COMISIA MUNICIPIULUI B PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998; s-a nulat parțial Ordinul nr.2099/2007 emis de parata, doar sub aspectul invalidării hotărârii nr.1458/2002 a Comisiei pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 a Municipiului B, referitor la compensațiile pentru teren 24,30 mp și locuința in suprafața de 18 mp. obligând parata sa emită un nou act administrativ de validare a hotărârii nr.1458/2002, conținând compensațiile și pentru aceste doua imobile (teren in suprafața de 24,30 mp și locuința - 18 mp), alături de suprafața de teren arabil de 0,3 ha. Respinge acțiunea in rest împotriva și in totalitate împotriva paratei Comisia Municipiului B pentru aplicarea Legii nr.9/1998, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că oar Ordinul nr.2099/18.04.2007 fost invalidata hotărârea nr.1458/ 13.06.2002 a Comisiei mun. B de aplicare a Le ii nr.9/1998, prezintă elemente de nelegalitate, prezumția de le alitate, validitate (obiectiva si subiectiva ) a actului administrativ creata din momentul emiterii acestuia fiind răsturnata, fiind relevante in aceasta privință criticile aduse actului administrativ de către reclamanți.
Tribunalul are în vedere disp. art. 5 al. 1 si 2 din Le ea nr. 9/1998 și actele depuse de reclamanți (inclusiv acte de proprietate si tabelul anexa la tratat - filele 46 si 47 dosar nou format), rezultând fără tăgada ca fac referire deținerea de către autorii reclamanților, si ( anume si ) si abandonarea in orașul inclusiv a 24,30 mp teren aferent locuinței si 18,00 mp suprafața locuința + anexe. Ca atare, urmează a anula parțial respectivul Ordin si a obliga parata să emită un nou act administrativ; potrivit legii, de validare a hotărârii nr. 1458/2002, conținând compensațiile si pentru 24,30 mp. teren aferent locuinței si 18,00 mp suprafața locuința + anexe.
In schimb, cu privire la celelalte doar ordine, tribunalul constata ca fac referire la aceleași la in parte la aceleași bunuri pentru care s-au acordat despăgubiri celor trei reclamanți, in calitate de moștenitori ai lui si ( anume: 24,30 mp teren aferent locuinței si 18,00 mp suprafața locuința + anexe ). Ori, din actele de proprietate si înscrisurile prezentate de la Arhivele Statului, tribunalul constata ca aceste bunuri au fost abandonate de acești autori, ci nu de ceilalți autori (ce au fost avuți in vedere in celelalte doua ordine ), or prin anularea acestora si acordarea compensațiilor pentru aceste bunuri inclusiv in calitatea reclamanțilorde moștenitori ai altordefuncți ( si ) s-ar ajunge la acordarea de mai multe ori a compensațiilor de care beneficiază. In ce privește restul bunurilor - 0,30 ha teren agricol (ca moștenitori ai defunctului ) si, respectiv, 2,93 ha teren arabil ( ca. moștenitori ai defunctului ), tribunalul apreciază ca motivele avute în vedere de parata, prin seful Cancelariei -, in emiterea Ordinelor de invalidare, sunt pertinente si in conformitate cu prevederile legale atacate prin raportare la actele dosarului in baza Legii nr.9/1998, reținându-se ca invalidarea este legala. Astfel, autorii reclamanților nu figurează cu situația verificata si confirmata de Comisia Mixta Romano - in orașul si nici cu Tablou de recolte sau dosar de colonizare, ci doar cu copie-extras de pe << declarațiilor făcute cu privire la proprietățile ruraleprev. deart. V Tratatul d l Craiova din 07.09.1940 >> si de pe << Tabelul nominal cu locuitorii de origine din orașul, care urmează a evacua teritoriul si cu averea imobiliara ce poseda >> ( filele 64 si 84 ), situație in care nu se poate reține dovada abandonării bunurilor de către autorii reclamanților, ci devenind aplicabile disp. art. I al. 5 din Tratat, prevederi ce dădeau posibilitatea romanilor necuprinși in transferul de populațiuni sa lichideze liber si nesilit proprietățile lor într-un termen de 18 luni cu începere de la schimbul instrumentelor de ratificare ale Tratatului, in caz contrar după acest termen autoritățile bulgare având dreptul de a expropria aceste proprietăți în schimbul unei juste și prealabile despăgubiri.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs părțile.
În motivarea cererii de recurs, pârâta a arătat că situația comisiei mixte româno - bulgare menționată în cererea de chemare în judecată nu constituie act doveditor cu privire la acordarea despăgubirilor pentru proprietățile din mediul, întrucât sigurul act doveditor este tabelul eliberat de Ministerul Afacerilor Externe, și verificat de Comisia mixtă româno - bulgară.
Au fost invocate disp. art.4 alin.5 din Anexa C din Tratatul din 1940 încheiat între România și Bulgaria, Decretul nr.513/1953 (art.2 alin.1 și 2), precum și disp. Art.3 alin.2 din HG nr.286/2004, art.28 din OG 94/2004, HG nr.1643/2004 conform cărora în cazul în care Departamentul pentru aplicarea Legii 9/1998 propune invalidarea hotărârilor comisiei județene / a Municipiului B și se impune reanalizarea documentației și adoptarea unor noi hotărâri de către aceste comisii, dosarul se înaintează acestora din urmă.
Având în vedere că Ordinul nr.2099/18.04.2007 invalidează hotărârea Comisiei județene, rezultă că nu s-a stabilit încă valoarea compensațiilor care se vor acorda, dosarul urmând să fie reanalizat. În motivarea cererii de recurs, reclamanții au arătat că motivarea sentinței este ilegală, deoarece conform art.1169 Cod civil, instanța trebuia să dovedească motivarea, autorii reclamanților neînstrăinând absolut nimic. Acest lucru ar fi fost adus la cunoștința autorităților și s-ar fi depus actele în cauză.
Comisia Municipiului Bav alidat toate aceste reclamații și a emis cele trei hotărâri pe care instanța de fond le răstoarnă, supunându-i pe reclamanți la aceleași opresiuni la care au fost supuși și autorii lor.
În drept au fost invocate disp. art.304 pct.9 cpc.
Analizând actele aflate la dosar prin prisma motivelor de recurs invocate și a disp. art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Susținerea recurentei că singurul act doveditor pentru acordarea despăgubirilor este tabelul eliberat de Ministerul Afacerilor Externe și verificat de Comisia mixtă româno - bulgară nu poate fi reținută față de disp. art.5 alin.1 și 2 din Legea nr.9/1998, conform cărora dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor și construcțiilor pentru care se solicită compensații se face cu înscrisuri. Arhivele Naționale, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, precum și alte instituții publice care dețin acte referitoare la situația persoanelor evaluate din județele, ca urmare a aplicării tratamentului, sunt obligate să elibereze celor interesați, copii de pe actele solicitate.
Având în vedere că acest text de lege nu poate face nici o distincție în ceea ce privește înscrisurile prezentate de cei ce solicită despăgubiri, respectiv instituțiile care au eliberat înscrisurile, se constată că au valoare probatorie orice documente eliberate de instituțiile menționate la art.5 alin.2 din Legea nr.9/1008.
În consecință, în mod corect a apreciat instanța de fond că actele depuse de reclamant fac dovada deținerii de către autorii, și, și a abandonării imobilelor constând în 24, 30 mp. teren aferent locuinței și 18,00 mp. suprafață locuință, plus anexe.
A mai susținut recurenta că fiind invalidată hotărârea Comisiei Județene, nu s-a stabilit încă valoarea compensațiilor, dosarul urmează să fie reanalizat, stabilită o nouă valoare a despăgubire, invalidarea hotărârii datorându-se unor inadvertențe.
Susținerea este neîntemeiată întrucât din conținutul Ordinului nr.2099/18.04.2007 nu rezultă că invalidarea Hotărârii nr.1458 /13.06.2007 a Comisei Municipiului Baf ost determinată de existența unor inadvertențe, (de altfel, recurenta nici nu a precizat la ce se referă aceste inadvertențe, între ce aspecte de fapt sau documente există acestea).
Invalidarea a avut ca motiv împrejurarea că autorul nu figurează în Tabelul Ministerului Afacerilor Externe, anexă la tratat cu imobil, ceea ce semnifică faptul că nu s-a probat deținerea și abandonarea imobilului și implicit nu li se cuvin despăgubiri solicitanților pentru imobilul respectiv.
În cuprinsul ordinului nu se face nicio referire la faptul că dosarul va fi reanalizat și că va fi stabilită o nouă valoarea a despăgubirilor, atâta timp cât s-a constat că nu s-a probat dreptul de proprietate al autorului asupra imobilului, apreciindu-se, de fapt, că reclamanții nu au dreptul la despăgubiri.
Referitor la valoarea compensațiilor ce se vor acorda, aceasta este cea menționată în Hotărârea nr.1458/13.06.2002, stabilită pe baza raportului comisiei tehnice de evaluare și a documentației prezentată de reclamanți.
Nefondat este recursului declarat de reclamanți, în mod corect instanța de fond constatând că ordinele nr.2100/18.04.2007 și nr.2101/18.04.2007 sunt legale, întrucât se referă, parțial la aceleași bunuri pentru care reclamanții au primit despăgubiri prin Hotărârea nr.1458/13.06.2007.
În condițiile în care ar fi cumulate cele două ordine, s-ar ajunge în situația ca reclamanții să obțină despăgubiri de mai multe ori pentru aceleași bunuri, atât în calitate de succesori ai autorilor și, cât și de succesori ai autorilor și, deși din actele depuse la dosar rezultă că bunurile nu au fost abandonate de aceștia din urmă.
Față de înscrisurile prezentate de reclamanți - copie extras de pe declarațiilor făcută ce privire la proprietățile rurale prev. de art.V din Tratatul d l Craiova, din 07.09.1940 și de pe tabelul nominal cu locuitorii de origine română din orașul care urmează a evacua teritoriul și cu averea imobiliară ce posedă, instanța de fond a apreciat în mod corect că nu s-a făcut dovada abandonării bunurilor fiind aplicabile disp. art.1 alin.5 din Tratat.
Aprecierea recurenților că această motivare este ilegală deoarece conform art.1169 instanța trebuia să o dovedească nu poate fi reținută.
Potrivit art.1169 Cod civil, cel ce face o propunere înaintea judecății să o dovedească, ceea ce înseamnă că reclamanților le revenea sarcina probei, ei fiind cei care trebuiau să dovedească susținerile din cererea de chemare în judecată, respectiv că li se cuvin despăgubirile stabilite de cele trei hotărâri stabilite prin cele trei hotărâri invalidate.
O asemenea probă a fost făcută numai cu privire la Hotărârea nr.1458/13.06.2002, referitor la celelalte două hotărâri invalidate, instanța de fond făcând o corectă aplicare a disp. art.5 alin.1 lit.a din HG 1643/2004 care reglementează cerința justificării bunurilor pentru care se solicită despăgubiri pe baza unor documente emise de Arhivele Naționale.
Față de aceste considerente, constatând că nu sunt incidente în cauză motivele de recurs invocate de recurenți, Curtea, în temeiul disp, art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanții, și de pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI - CANCELARIA PRIMULUI MINISTRU - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 - AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva deciziei civile nr.675/22.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-A Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.22525/3/CA/2007, în contradictoriu cu pârâta COMISIA MUNICIPIULUI B PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
- - C
GREFIER
Red.
Gh./2 ex.
20.02.2009
Președinte:Stânișor Denisa AngelicaJudecători:Stânișor Denisa Angelica, Canacheu Claudia Marcela
