Anulare act administrativ . Decizia /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.
Ședința publică de la 12.11.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Patraș Bianca Laura
JUDECĂTOR 2: Bîcu Vasile
JUDECĂTOR 3: Canacheu
GREFIER
...
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții CONSILIUL LOCAL și COMUNA - prin Primar împotriva sentinței civile nr.700/03.04.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, CAF în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta - SRL și cu pârâții - SRL, G, A, ,.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 29.10.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și, eventual pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar Concluzii, mai ales intimatei - reclamante al cărei reprezentat nu este în măsură să pună concluzii în acest stadiu procesual, fiind avocat stagiar, a amânat pronunțarea la data de 05.11.2009, respectiv 12.11.2009, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată la nr- din 23.03.2007 pe rolul Tribunalului Teleorman, reclamanta - 3 SRL a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local al Comunei, Primarul Comunei și - " " SRL pentru ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună anularea hotărârii Consiliului Local nr.49/30.06.2006 prin care s-a dispus scoaterea la licitație publică cu strigare a imobilului, "Clădire agrozootehnică" (fânar) și a terenului aferent în suprafață de 7461,12 mp. situate în Comuna; să se constate nelegalitatea actului juridic civil încheiat în baza actului administrativ atacat prin care Consiliul Local a vândut în data de 23.01.2007 către - " " SRL bunurile scoase la licitație.
A mai solicitat introducerea în cauză a membrilor Consiliului Local care au aprobat hotărârea atacată pentru a răspunde în solidar cu pârâții pentru daunele produse prin executarea actului administrativ nelegal.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este proprietara imobilelor - construcții și teren aferent în suprafață de aproximativ 12.300 mp. prin vânzare, respectiv, uzucapiune, bunuri pentru care au declarații de impunere.
A mai arătat că, deși este proprietarul respectivelor bunuri, Consiliul Local a decis prin hotărârea atacată, vânzarea unui fânar din cele două aflate în posesia sa și a terenului aferent în suprafață de 7.461,12 mp. imobile care au aparținut fostului CAP 8 Martie.
Reclamanta a mai arătat că hotărârea nr.49/30.09.2006 a Consiliului este nelegală deoarece nu există nici un act care să dovedească faptul că terenul respectiv aparține domeniului privat al comunei și chiar dacă s-ar reține această situație, vânzarea acestuia s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor art.125 alin.3 și 4 din Legea nr.215/2001 întrucât nu a fost notificată, astfel că nu și-a putut exercita dreptul de preemțiune la cumpărarea terenului pe care sunt amplasate construcțiile proprietatea sa.
Prin sentința civilă nr.1748/25.03.2008 s-a admis în parte acțiunea formulată în sensul că s-a dispus anularea hotărârii nr.49/30.09.2006 adoptată de Consiliul Local, ca nelegală și netemeinică și s-a respins ca nefondată cererea privind acordarea daunelor morale.
În ceea ce privește excepțiile invocate de pârâtul Consiliul Local s-a luat act că acesta renunță la excepția prematurității acțiunii și cumulativ cererii de chemare în judecată, iar excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsa de interesa au fost reținute ca nefondate prin încheierea de ședință din 29.01.2008.
La același termen de judecată s-a luat act că reclamanta renunță la capătul de cerere privind constatarea nelegalității contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 23.01.2007.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâți Consiliul Local al comunei și Primarul comunei criticând sentința sub aspectul temeiniciei și solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii.
Prin decizia civilă nr.1855/01.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscals-a admis recursul declarat, s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
S-a reținut că sentința a fost dată la 25.03.2008, cauza fiind judecată în complet unic, deși în vigoare la data pronunțării erau dispozițiile procedurale care reglementau colegialitatea completului.
După casarea cu trimitere spre rejudecare, dosarul a fost înregistrat sub nr-.
La data de 08.01.2009, reclamanta a reiterat cererea de renunțare la judecată în ceea ce privește capătul de cerere privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în baza hotărârii nr.49/30.09.2006 și a depus cerere precizatoare menționând că solicită anularea în totalitate a prevederilor hotărârii nr.49/2006 a Consiliului Local.
Prin încheierea de ședință din data de 09.01.2009 s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecată în privința capătului de cerere privind anularea contractului de vânzare cumpărare și s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei și Primarului comunei invocată de pârât, în cauză Primăria nefiind chemată în judecată, iar primarul a fost chemat în calitate de reprezentant al comunei.
La același termen, verificându-se acțiunea formulată s-a arătat că în cauză trebuiau citați în calitate de pârâți, comuna, prin primar și Consiliul Local al Comunei, alături de - SRL și membrii Consiliului Local.
La termenul de judecată din 06.02.2009, pârâtul a invocat excepția nulității absolute a actelor juridice depuse de reclamantă (protocolul din 01.03.1992,procesul verbal din 17.03.2003 și nota de intrare - recepție nr.1/01.01.2005), iar reclamanta excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a avocatului pârâtului Consiliului Local.
Prin sentința civilă nr.700/03.04.2009, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ și Fiscal s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - 3 SRL, împotriva pârâților Consiliul Local, Comuna, prin Primar, - SRL, G, A,; s-a anulat hotărârea nr.49/30.09.2006 adoptată de Consiliul Local ca nelegală și netemeinică; s-au respins ca nefondate excepțiile lipsei calității procesuale active, lipsei de interes și nulității actelor juridice depuse de reclamantă, invocată de pârâtul Consiliul Local al Comunei și s-a respins ca rămasă fără obiect excepția lipsei calității de reprezentant invocată de reclamanți.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în baza protocolului încheiat la data de 01.03.1992 între comisia de lichidare a CAP 8 Martie și societatea agricolă 8 Martie, aceasta din urmă a preluat patrimoniul încheiat la data de 01.03.1992 conform listelor de inventar anexate (fila 120 și 121 dosar fond).
Societatea agricolă 8 Martie a menționat cele două fânare în declarațiile pentru stabilirea impozitului pe clădirii și terenuri pe anii 1997 și -1998 (f 131 și 132)
Prin procesul verbal autentificat prin încheierea nr. 961 din 17 februarie 2003 Biroului Notarial Public ( 122) încheiat la data de 17.02.2003 între lonescu, reprezentant al AF lonescu și, reprezentant al SA "8 Martie s-a stabilit cedarea începând cu data de 01.07.2002 a inventarului SA 8 Martie către AF lonescu, în contul unui debit.
Reclamanta - "3 " SRL a primit în gestiune prin nota de intrare recepție nr. 1/01.01.2005 (23 dosar fond) mai multe bunuri, printre care 2 fânare și suprafața de 2087,6 mp teren.
Prin hotărârea nr. 49/30.09.2006 adoptată de Consiliul Local al comunei s-a constatat că imobilele clădire agrozootehnica (fânar ) și terenul aferent în suprafață de 7.461,1 mp aparțin domeniului privat al comunei, Județul T (art. 1) și s-a aprobat vânzarea prin licitație publică a bunurilor respective (art. 2).
În preambulul hotărârii nr. 49/2006 se invocă ca temei legal dispozițiile Legilor nr. 50/1991 și art.29 alin 7 din Legea nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 "Construcțiile agrozootehnice, atelierele de instalație unică, mașinile, utilajele și alte asemenea mijloace fixe, care au aparținut cooperativei agricole de producție desființate, precum și terenurile de sub acestea, ca și cele necesare utilizării lor normale, plantațiile de vii și pomi și animalele devin proprietatea membrilor asociațiilor de tip privat, cu personalitate juridică, dacă se vor înființa.
7 al art. 29 din același act normativ prevede că "bunurile prevăzute la alin. care nu se vând în termen de un an de la data desființării cooperativei agricole de producție trec la proprietatea privată a comunelor, orașelor și municipiilor unde acestea sunt situate fără nici o despăgubire și în administrarea primăriilor "
În cauză, societatea agricolă "8 Martie ", asociație de tip privat înființată prin încheierea din 13.06.1991 dată de Judecătoria Alexandria (130) a preluat patrimoniul fostul CAP "8 Martie" pe care I-a transmis AF lonescu, preluat apoi de reclamanta - SRL.
Rezultă că imobilul - clădire agrozootehnică (fânar) la care se face referire în art. 1 din hotărârea atacată nu a trecut în proprietatea comunei în condițiile art. 29 alin. 7 din Legea nr.18/1991, astfel că, nu putea fi înstrăinat conform art. 29 alin. 4 din același act normativ.
În ceea ce privește terenul în suprafață de 7461,12 mp aferent construcției agrozootehnice (fânar) referitor la care s-a dispus vânzarea prin licitație publică, se observă că pârâții Comuna, prin primar și Consiliul Local nu au făcut dovada notificării proprietarului construcției pentru a-și exprima opțiunea de cumpărare în termen de 15 zile de la primirea notificării, condiție prevăzută imperativ în art. 123 alin.3 și 4 din Legea nr.215/2001, aceștia beneficiind de un drept de preemțiune la cumpărarea terenului aferent construcției.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei va fi respinsă, întrucât din actele existente la dosarul cauzei nu rezultă că aceasta a fost notificată în vederea exercitării dreptului de preemțiune în vederea cumpărării cu prioritate a terenului care a făcut obiectul licitației, iar în ce privește construcțiile agrozootehnice acestea aparțineau reclamantei, aceasta fiind vătămată în drepturile sale astfel că are calitatea de persoană vătămată conform art.1 din legea nr.554/2004.
Reclamanta a justificat și existența unui interes în promovarea acțiunii de față, aceasta vizând anularea actului administrativ prejudiciabil pentru aceasta, având în vedere că are posesia construcțiilor care au făcut obiectul vânzării la licitație, motiv pentru care se va respinge ca nefondată excepția lipsei de interes a reclamantei.
De asemenea, se va respinge ca nefondată excepția nulității actelor depuse de reclamantă.
În cauză, se observă că pârâtul tinde la constatarea nulității absolute a unor acte depuse de reclamantă prin care aceasta justifică existența dreptului de proprietate asupra construcțiilor agrozootehnice (fânar) punând în discuție fondul pretenției deduse judecății, ceea ce excede scopului excepțiilor procesuale.
Mai mult decât atât, nulitatea unui act nu se poate solicita și dispune decât în contradictoriu cu părțile la care se referă.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții Comuna și Consiliul Local al Comunei.
În motivarea cererii de recurs au arătat că este incidentă nulitatea prev. de art.304 pct.6 Cod procedură civilă, constând în aceea că instanța de fond a acordat reclamantei mai mult decât a cerut (plus petita) încălcând disp. art.129 alin.6 Cod procedură civilă.
Astfel, în acțiunea introductivă reclamanta nu a solicitat anularea art.1 din Hotărârea nr.49/2006, iar în faza de rejudecare a depus o cerere precizatoare prin care solicită anularea în totalitate a hotărârii.
A fost invocat și motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă întrucât instanța a denaturat conținutul încheierii nr.961/2003 a notarului public care a autentificat numai semnătura părților, nu și conținutul procesului verbal încheiat la 17.02.2003.
De asemenea, se încearcă acreditarea ideii că părțile au încheiat o convenție de dare de plată, deși reclamanta a susținut că a dobândit dreptul de proprietate prin vânzare - cumpărare, respectiv uzucapiune.
Recurenta a formulat critici și cu privire la considerentele instanței referitoare la soluționarea excepțiilor invocate de pârâtă, invocând disp. art.2 din Decretul nr.167/1958 și apreciind că prin acceptarea argumentelor instanței ar trebui să se admită că instanțele nu sunt obligate să se pronunțe asupra tuturor apărărilor și excepțiilor, ci numai asupra excepțiilor de procedură pentru a nu pune în discuție fondul litigiului.
Referitor la dreptul de preemțiune invocat de reclamantă s-a menționat că textul de lege care îl reglementează nu este aplicabil în speță întrucât reclamanta nu a susținut și nu a dovedit că a construit cu bună credință fânarul pe terenul aparținând comunei, ci a pretins că a dobândit bunul prin vânzare cumpărare sau uzucapiune.
S-a mai susținut că a îndeplinit toate formele de publicitate prev. de lege pentru vânzarea la licitație a bunului imobil, reclamanta necontestând în instanță procesul verbal de licitație.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele aflate la dosar prin prisma motivelor de recurs invocate și a disp. art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a interpretat greșit probele administrate, apreciind în mod eronat că actul administrativ contestat, respectiv Hotărârea nr.49/30.09.2006 emisă de pârât, este nelegală.
Prin această hotărâre s-a constatat că imobilul clădire agrozootehnică (fânar) și terenul aferent în suprafață de 7.461,12 mp. aparțin domeniului privat al Comunei, județul T și s-a aprobat vânzarea prin licitație publică a imobilului și terenului aferent.
Reclamanta a promovat prezenta acțiune susținând că este proprietara unor imobile - construcții situate în comuna, curtea aferentă acestora având suprafața de aproximativ 12.300 mp. având declarații de impunere atât pentru construcții, cât și pentru teren, considerându-se proprietară a acestora prin vânzare, respectiv uzucapiune.
Deși în această acțiune introdusă pe rolul instanței la data de 23.03.2007 reclamanta invocă dreptul său de proprietate asupra bunurilor scoase la licitație, reclamanta formulează abia la data de 23.02.2007 o acțiune în constatare prin care solicită Judecătoriei Alexandria să se constate dreptul său de proprietate asupra următoarelor imobile situate pe raza comunei: clădire - sediu, magazie cereale, două fânare, magazie lemne, clădire basculă, precum și asupra terenului în suprafață e 12.300 mp. Reprezentând aferentă acestor construcții.
Pentru a face dovada dreptului de proprietate asupra acestor bunuri, reclamanta depune în prezenta cauză mai multe înscrisuri din care se rețin următoarele:
Prin protocolul încheiat la 01.03.1992 între comisia de lichidare a CAP 8 Martie și Societatea Agricolă 8 Martie se preia de către această societate patrimoniul CAP existent la 01.03.1992.
În listele de inventar atașate acestui protocol (filele 120 și 121 dosar fond) nu există nicio mențiune cu privire la preluarea vreunei suprafețe de teren.
În procesul verbal încheiat la 01.07.2002 între Asociația Familială și SA 8 Martie se menționează că începând cu data de 01.07.2002, tot inventarul SA 8 Martie va trece în posesia și administrarea, având în vedere că SA 8 Martie nu are posibilitatea de a restitui în natură sau valoric suma menționată în procesul verbal reprezentând contravaloarea cantității de împrumutată de, societății agricole și dobânda.
În raport de același motiv - imposibilitatea SA 8 Martie de a restitui în natură sau valoric suma anterior menționată, se încheie între aceleași părți un alt proces verbal la 17.02.2003, în care se menționează că începând cu 01.07.2002, tot inventarul SA 8 Martie: sediul, magazie cereale, magazie lemne, fânare, un, 3 remorci, clădire basculă, va trece în proprietatea și administrarea AF.
Se constată că este lipsită de suport probator susținerea reclamantei că a dobândit prin vânzare dreptul de proprietate asupra fânarului scos la licitație, în condițiile în care niciunul dintre înscrisurile depuse la dosar nu constituie un contract de vânzare - cumpărare, astfel cum este acesta definit de Codul civil.
Împrejurarea că reclamanta a achitat impozit la bugetul local pentru fânarul în litigiu nu constituie o dovadă a dreptului de proprietate asupra acestuia, chitanța de plată a impozitului neputând fi considerată titlu de proprietate asupra bunului.
Or, art.29 alin.7 din Legea nr.18/1991 menționat în preambulul Hotărârii Consiliului Local al comunei ca unul dintre temeiurile de drept ale emiterii hotărârii face referire la vânzarea bunurilor prev. la alin.1 care, dacă nu se vând în termen de un an de la desființarea CAP trec în proprietatea privată a comunelor, orașelor, municipiilor unde acestea sunt situate, fără nicio despăgubire și în administrarea primăriilor.
Cu privire la terenul scos la licitație, se constată că din actele depuse la dosar nu rezultă că reclamanta ar fi proprietara acestuia.
Au fost depuse două declarații pentru stabilirea impozitului pe clădiri, a impozitului pe terenuri ocupate de clădiri și de alte construcții și a taxei pentru folosirea terenului proprietate de stat în cazul contribuabililor persoane juridice pentru anii 1997 și 1998, declarații depuse de SA 8 Martie în care este menționată o suprafață de teren de 2.087,6 mp. pentru care a fost calculat impozit.
Curtea reține pe de o parte, că această suprafață este mai mică decât cea care a fost scoasă la licitație prin hotărârea contestată de 7.461,12 mp. iar pe de altă parte că aceste declarații nu fac dovada dreptului de proprietate asupra suprafeței pentru care a fost stabilit impozitul.
Reclamanta a mai invocat încheierea Notei de intrare recepție nr.1/01.01.2005 prin care patrimoniul fostei a fost preluat de reclamantă, înființată de aceeași membrii ai Asociației Familiale, notă în care figurează și suprafața de 2.087,6 mp. Teren.
Acest înscris nu constituie o dovadă a dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului în condițiile în care nu s-a dovedit că a fost încheiat un contract de vânzare cumpărare în formă autentică prin care reclamanta să fi dobândit acest drept.
Curtea are în vedere în acest sens disp. art.2 alin.1 din Legea nr.54/1998, în vigoare la data întocmirii actelor invocate de reclamantă, potrivit cărora terenurile situate în intravilan și extravilan pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică.
Aceeași reglementare era cuprinsă, anterior și în art.46 alin.1 din Legea nr.18/1991.
În consecință, terenul scos la licitație publică nu se află în proprietatea reclamantei, ci în domeniul privat al Comunei.
Aprecierea instanței de fond că au fost încălcate disp. art.123 alin.3 și 4 din Legea nr.215/2001 la momentul la care acesta a fost scos la licitație nu poate fi reținută întrucât dreptul la preemțiune reglementat de acest text de lege este recunoscut numai de bună credință al construcției situată pe terenul respectiv.
Or, reclamanta nu este constructor de bună credință al bunului scos la licitație, aflat pe terenul proprietatea privată a comunei, astfel încât nu se poate prevala de disp. legale sus menționate.
În aceste condiții se constată că Hotărârea nr.49/2006 emisă de pârât nu încalcă prevederile legale reținute în considerentele sentinței recurate.
Cât privește motivarea respingerii excepției nulității actelor depuse de reclamantă, excepție invocată de recurentul pârât, se constată că aceasta are în vedere calificarea eronată a acesteia ca fiind o excepție în sensul art.137 Cod procedură civilă.
În raport de motivele invocate în susținerea sa, se reține că aceasta constituie o apărare de fond, respectiv un mijloc prin care pârâtul invocă obiecțiuni împotriva fondului pretenției reclamantei, urmărind respingerea cererii ca neîntemeiată și nu o excepție procesuală.
Referitor la primul motiv de recurs, se reține că acesta este neîntemeiat, prin cererea de chemare în judecată reclamanta solicitând anularea Hotărârii nr.49/30.09.2006 și nu anularea parțială.
Faptul că reclamanta susține că aceasta este hotărârea prin care s-a dispus scoaterea la licitație publică a imobilului "clădire agrozootehnică (fânar) și a terenului aferent, nu înseamnă că solicită doar anularea art.2 al hotărârii, în condițiile în care din motivarea acțiunii rezultă că se contestă și apartenența acestor bunuri la domeniul privat al comunei.
Față de toate aceste considerente, constatând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fiind incident motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul în temeiul disp. art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va modifica în tot sentința, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții CONSILIUL LOCAL și COMUNA - prin Primar împotriva sentinței civile nr.700/03.04.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, CAF în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta - SRL și cu pârâții - SRL, G, A, ,.
Modifică în tot sentința în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Obligă intimata la plata cheltuielilor de judecată de 4 lei către recurent.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
- -
GREFIER
Red.
Gh./2 ex.
04.12.2009
Președinte:Patraș Bianca LauraJudecători:Patraș Bianca Laura, Bîcu Vasile, Canacheu
