Anulare act administrativ .
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
D CIZIA NR.747
Ședința publică din data de 12 mai 2009
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Tănăsică Elena Stan Aida
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanta INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI D, cu sediul în Târgoviște, nr.1, județ D, împotriva sentinței nr.63 pronunțată în data de 5 februarie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL COMUNEI, cu sediul în, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-pârât Primarul Comunei, reprezentat de avocat din Baroul Dâmbovița, în baza împuternicirii nr.0012/2009 pe care o depune la dosar, lipsind recurenta-reclamantă Instituția Prefectului Județului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este motivat și aflat la primul termen de judecată, după care,
Intimatul-pârât Primarul Comunei, reprezentat de avocat, având cuvântul precizează că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea verificând actele și lucrările dosarului constată că recurenta-reclamantă Instituția Prefectului Das olicitat judecarea cauzei în lipsă, ia act de declarația părții prezente și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimatul-pârât Primarul Comunei, reprezentat de avocat, având cuvântul menționează că recurenta a apreciat că s-a făcut o aplicate greșită a legii, dar decizia emisă de Primarul comunei se bucură de legalitate, drepturile stabilite prin aceasta se regăsesc în contractul colectiv de muncă, fiind stabilite prin legi speciale. Precizează că în dosarul de fond s-a depus în combaterea cererii de chemare în judecată Decizia nr.642/2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, prin care se recunosc aceste drepturi salariale.
Solicită respingerea recursului ca nefondat. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la ribunalul Dâmbovița la data de 15.12.2008, sub nr-, reclamanta Instituția Prefectului Județului D, a chemat în judecată pârâtul Primarul comunei, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Dispoziției nr. 1544/4.11.2008, privind acordarea unor drepturi ce sunt stipulate în contractul /acord colectiv de muncă, aparatului propriu de specialitate al primarului.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin dispoziția nr. 1544/4.11.2008, s-au acordat o serie de drepturi și facilități salariaților din cadrul instituției, reprezentând stimulent zilnic de hrană în sumă de 12 lei zi/salariat, echivalentul a două salarii minime brute pe economie, în vederea procurării a două ținute pe an și o primă la plecarea în concediu, reprezentând un salariu mediu brut pe economie (în afara primei de vacanță și a indemnizației prevăzute de lege).
Prin acordarea drepturilor salariale conform Dispoziției nr. 1544/4.11.2008 s-au încălcat prevederile legale întrucât, pe de o parte, s-au negociat clauze referitoare la drepturi care sunt stabilite expres prin acte normative, iar pe de altă parte au fost încălcate prevederile art. 9 din contractul nr. 2895/2006.
In drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 19 lit. e din Legea nr. 340/2004 republicată, coroborate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
La data de 22.01.2009, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii reclamantei.
Prin sentința nr.63 pronunțată în data de 5 februarie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins acțiunea formulată de reclamanta Instituția Prefectului județului D, în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei pentru anularea dispoziției emise de pârât cu nr.1544 din 4 noiembrie 2008.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că drepturile acordate prin dispoziția atacată și prevăzute prin art. 13 pct. 5 și art. 31 pct. 10-11 din Contractul /acord de muncă încheiat de Primăria comunei cu salariații din cadrul primăriei, conform tabelului nominal, se încadrează în dispozițiile art. 72 alin. 1 din Legea nr. 188/1991, ce permit negocierea și încheierea de acorduri între sindicate și autoritățile și instituțiile publice, care să cuprindă măsuri referitoare la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătatea și securitatea în muncă, etc.
Împotriva sentinței a declarat recurs Instituția Prefectului județului D criticând-o pentru nelegalitate susținând că prevederile art.12 din Legea nr.130/1996 privind Contractul Colectiv de muncă coroborate cu prevederile art.3 alin.2 din Contractul nr.2895 (contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2020) stabilesc că se pot încheia contracte colective de muncă și pentru salariații instituțiilor publice, însă prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Precizează că, de asemenea, art.9 din Contractul nr.2895/2006 reglementează modul în care se pot acorda salariile și celelalte drepturi prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel național pentru personalul instituțiilor finanțate de la bugetul de stat.
Prin acordarea drepturilor salariale enunțate mai sus, primarul comunei nu a respectat prevederile legale, pe de o parte negociindu-se clauze referitoare la drepturi care sunt stabilite expres de actele normative care reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici și personal contractual, iar pe de altă parte nu au fost respectate prevederile art.9 din Contractul mr.2895/2006.
S-a solicitat admiterea recursului conform prevederilor art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin acordarea drepturilor salariale menționate în hotărârea contestată au fost încălcate dispozițiile art.12 din Legea 136/1996 privind Contractul Colectiv de muncă coroborate cu prevederile art.3 alin.2 din Contractul nr.2895 (contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2020) care stabilesc că se pot încheia contracte colective de muncă și pentru salariații instituțiilor publice, însă prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Imposibilitatea acordării drepturilor respective subzistă pentru toți salariații primăriei, funcționari publici și personal contractual.
În plus pentru categoria funcționarilor publici, care beneficiază de un statut juridic propriu, există și alte norme juridice care interzic negocierea și acordarea acestor drepturi respectiv, dispozițiile art.61 alin.1 din Legea nr.188/1999 care prevăd posibilitatea autorităților și instituțiilor publice de a încheia anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau cu reprezentanții acestora, dar care să cuprindă numai măsuri referitoare la aspectele limitativ enunțate la literele a-e din același articol, printre care nu se numără și cele privind drepturi salariale și alte drepturi bănești.
Rezultă că în privința drepturilor salariale ale funcționarilor publici este exclusă stabilirea acestora prin negociere, întrucât ele nu pot fi determinate decât în conformitate cu dispozițiile legii privind sistemul unitar de salarizare pentru funcționarii publici, mai ales că sporurile cuvenite acestei categorii de personal nu pot fi altele decât cele prevăzute de lege.
În acest sens s-a pronunțat și instanța supremă prin decizia nr.78 din 5 mai 2007 obligatorie pentru instanțe.
Prin acordarea drepturilor salariale enunțate în Dispoziția nr.1544/04.11.2008 primarul comunei a încălcat dispozițiile legale menționate și prevederile art.9 din Contractul nr.2895/2006, care reglementează modul în care se pot acorda drepturile prevăzute în contractul de muncă la nivel național pentru personalul instituțiilor finanțate de la bugetul de stat.
Prin urmare judecătorul fondului a stabilit greșit natura juridică a drepturilor acordate, acestea fiind drepturi de natură salarială, conform art.55 din Codul fiscal, reprezentând venituri în bani sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege.
Sumele ce nu sunt incluse în veniturile de natură salarială sunt limitativ prevăzute de art.55 alin.4 Cod fiscal, cele acordate în cauză nefăcând parte dintre acestea.
Fiind venituri de natură salarială ele nu puteau fi acordate decât în baza legii, în temeiul Contractului /Acord colectiv de muncă putând fi acordate alte drepturi în condițiile în care dispozițiile acestuia nu contravin dispozițiilor legale anterior menționate.
În consecință, Curtea în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă va admite recursul, va modifica în tot sentința, va admite acțiunea și va anula actul administrativ contestat, respectiv dispoziția nr.1544/2008 emisă de primarul comunei, județ D, în cauză fiind incident motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Admite recursul formulat de reclamanta INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI D, cu sediul în Târgoviște, nr.1, județ D, împotriva sentinței nr.63 pronunțată în data de 5 februarie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL COMUNEI, cu sediul în, județ.
Modifică în tot sentința și admite acțiunea. Anulează actul administrativ contestat, respectiv Dispoziția nr.1544/2008 emisă de Primarul comunei, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Tănăsică Elena Stan Aida
- - - - - -
Grefier,
Red. / tehnored.
3 ex./ 27.05.2009
ds.fond - Tribunalul Dâmbovița
jud- fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor, Tănăsică Elena Stan Aida
