Anulare act administrativ . Decizia 2010/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.2010
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.10.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Păun Luiza Maria
JUDECĂTOR 2: Cosma Carmen Valeria
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 împotriva sentinței civile nr.1357/03.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX -a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă .
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare, având în vedere că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1357/3.04.2009, pronunțată de Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.31425/3CA/2008 a fost respinsă ca neîntemeiată excepția inadmisibilității invocată de pârâtă.
A fost admisă în parte în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice sector 1 B și în consecință a fost anulată adresa nr.-/25.03.2008 emisă de pârâtă, fiind obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 3.806 lei încasată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, cu dobânda legală. Totodată, a fost respinsă acțiunea în ceea ce privește obligarea pârâtei la restituirea sumei de 0,47 lei pretins încasată cu același titlu.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că în ceea ce privește excepția inadmisibilității primului capăt de cerere că adresa cu nr.-1/25.03.2008 prin care pârâta a respins cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare este un act administrativ conform disp.art.2 alin.1 lit.c) și alin.2 din Lg.554/2004 și totodată întrunește și trăsăturile specifice actului administrativ fiscal conform art.41 pr.fiscală.
Cu privire la fondul cauzei instanța a reținut că taxa de primă înmatriculare instituită prin dispozițiile codului fiscal contravine prev.art.90 paragraful 1 din TCE ca și disp.art. 11 și 148 din Constituția României, precum și jurisprudenței Curții Europene de Justiție, fiind încălcat principiul libertății circulației mărfurilor, dezavantajând direct sau indirect produsele provenind din celelalte țări membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
A mai reținut instanța de fond că încasarea taxei speciale s-a făcut fără temei legal întrucât o reglementare contrară dreptului comunitar nu poate produce vreun efect juridic, astfel că se impune restituirea integrală a taxei percepute cu dobânda legală.
Împotriva acestei sentințe,în termen legal a formulat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice sector 1 B, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului formulat, întemeiat pe disp.art.304 pct.9 cod pr.civ. recurenta a susținut în esență că în mod greșit instanța de fond a dispus anularea adresei nr. -1/25.03.2008 reprezentând taxa achitată pentru înmatricularea autoturismului, reclamanta solicitând în fapt anularea unei chitanțe, care nu reprezintă un act administrativ fiscal.
A mai susținut recurenta și faptul că în cauză nu sunt întrunite nici cerințele imperative ale disp.art.1 din Lg.554/2004 și că în mod greșit a fost respinsă excepția inadmisibilității, având în vedere disp.art.41 din OUG 92/2003 privind codul d e procedură fiscală.
În ceea ce privește obligarea sa la restituirea sumei de 3806 lei, recurenta a susținut că suma a fost legal încasată în temeiul disp.art.2141și următoarele din codul fiscal.
Totodată recurenta a criticat sentința atacată și în ceea ce privește obligarea sa la plata dobânzii legale pentru suma reținută cu titlu de taxă de primă înmatriculare, invocând în acest sens disp.art.124 pr.fiscală, cât și dispozițiile OUG 50/2008.
În drept au fost invocate disp.art.299 și urm. corob.cu disp.art.3041și art.304 pct.9 cod pr.civ. Lg.571/2003, OG 92/2003, Lg.554/2004.
Analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în temeiul disp.art.3041cod pr.civ. Curtea constată că recursul formulat în cauză este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Astfel, cu privire la susținerile recurentei, referitoare la respingerea în mod greșit de către instanța de fond ca neîntemeiată a excepției inadmisibilității motivat de faptul că actul anulat, respectiv chitanța reprezentând dovada achitării taxei de înmatriculare, nu reprezintă un act administrativ fiscal.
Curtea constată că aceste susțineri sunt nefondate, instanța de fond aplicând în mod corect disp.art.2 alin.1 lit.c) din Lg.554/2004, corob.cu disp.art.41 din pr.fiscală și în consecință a reținut că adresa cu nr. -1/25.03.2008 emisă de pârâtă prin care aceasta a respins contestația formulată de reclamantă privind obligarea sa la plata sumei de 3.806,47 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare constituie în fapt un act administrativ fiscal, pârâta recurentă exprimându-și în mod explicit refuzul de restituire a taxelor percepute.
În ceea ce privește susținerea recurentei referitoare la nelegalitatea obligării sale la restituirea sumei de 3.806 lei, având în vedere faptul că la data încasării sumei, această taxă era prevăzută de dip.rt.2141și urm. din codul fiscal, Curtea le apreciază ca fiind nefondate.
În fapt prin hotărârea pronunțată în cauză instanța de fond a constatat că dispozițiile legale invocate drept temei pentru încasarea sumei reprezentând taxă de primă înmatriculare, respectiv dip.art.2141- 2143din Lg.571/2003 privind codul fiscal, ca și dispozițiile HG 44/2004 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Lg.571/2003 contravin în fapt disp.art.90 paragraful 1 din TCE, norme care au caracter prioritar în raport de disp.art.11 și 148 din Constituția României.
Astfel fiind, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a dispus obligarea pârâtei la restituirea sumei reprezentând taxă de înmatriculare având în vedre atât disp.art.90 din TCE cât și jurisprudența Curții de Justiție Europene în materie, potrivit căruia o taxă contrară dreptului comunitar trebuie restituită.
Cât privește susținerile vizând nelegalitatea obligării sale la plata dobânzii legale, Curtea constată de asemenea că acestea sunt nefondate,a vând în vedere principiul răspunderii civile delictuale, respectiv angajarea răspunderii civile delictuale pentru repararea integrală a prejudiciului cauzat.
Nu pot fi reținute nici susținerile recurentei pârâte privind aplicabilitatea dispoz.art.11 din OUG 50/2008 și a normelor sale de aplicare cu privire la restituirea taxei de primă înmatriculare achitate de contribuabili în perioada 01.01.2007-30.06.2008, întrucât pe de o parte s-ar încălca principiul neretroactivității legii, iar pe de altă parte nu există un temei legal pentru autoritățile statului de a reține o parte din taxa încasată nelegal anterior datei de 1.07.2008 și de aoc ompensa în parte cu o taxă de altă natură(taxă de poluare) care urmează a fi încasată în temeiul unui alt act normativ.
Având în vedere toate aceste considerente, Curtea constată că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică și în temeiul disp.art.312 al.1 cod pr.civ. va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 împotriva sentinței civile nr.1357/03.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX -a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 19.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Red.DD GREFIER
EF/2ex.
27.10.2009
Tr.B-09
Jud.
Președinte:Păun Luiza MariaJudecători:Păun Luiza Maria, Cosma Carmen Valeria
