Anulare act administrativ . Decizia /2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15.02.2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Păun Luiza Maria
JUDECĂTOR 2: Cosma Carmen Valeria
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de pârâții SC SRL și MUNICIPIUL B împotriva sentinței civile nr.694/18.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX -a de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 01.02.2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 08.02.2010 și la 15.02.2010.
CURTEA,
Curtea constată următoarele asupra recursurilor de față:
Prin cererea de chemare în judecată introdusă la data de 5.11.2007 la Judecătoria Sectorului 1 B, reclamanta Asociația De proprietari a chemat în judecată pârâta Primăria Sectorului I B, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să de dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate încheiat la data de 26.09.2006, autentificat sub nr.1548, pentru încălcarea dreptului de proprietate.
De asemenea, s-a mai solicitat prin acțiune repunerea părților în drepturile prevăzute potrivit prevederilor legale, respectiv acela de proprietari ai subsol ului în suprafață de 131,62, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, prin contractul de vânzare cumpărare mai sus menționat pârâta a vândut societății spațiul (subsol) al reclamantei, în suprafață utilă de 131,62 mp identificat cu nr. cadastral 287/0:4.
Cu ocazia încheierii contractului, sunt întocmite cu rea credință planșele subsolului scării B, rară a se arăta existența instalațiilor de apă caldă, de încălzire, canalizare care sunt prevăzute în acest spațiu, ci pur și simplu se arată ca fiind camere libere.
În susținerea acțiunii au fost depuse la dosar un set de înscrisuri.
La termenul din 10.12.2007 pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 B, excepția prematurității primului capăt al acțiunii introductive, excepția lipsei coparticipării procesuale obligatorii, excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei Sectorului 1, excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Sectorului 1, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.1169 din 28.01.2008, Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis excepția necompetenței materiale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, unde cauza a fost înregistrată sub nr-.
La prezenta instanță, reclamanta Asociația de Proprietari Calea nr. 134-136 formulat o completare și precizare a acțiunii sale, solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârât, a
În motivarea cererii s-a arătat de către reclamantă că referitor la primul capăt de cerere, soli instanței să dispună anularea parțială a contractului de vânzare-cumpărare mai sus numit, respectiv doar privitor la o parte a obiectului acestuia, constând în subsolul în suprafață de 131,62 mp.
Potrivit prevederilor legale în materie (Legea nr. 114/1996, legea nr. 234/2002 și legea nr. 230/2007) subsolul constituie obiectul dreptului de proprietate comună - forțată și perpetuă al Asociației de Proprietari, astfel că acesta nu poate fi închiriat, vândut sau folosit sub orice formă de orice altă persoană în afara titularului dreptului de proprietate.
În totală contradicție cu prevederile legii nr. 550/2002, act normativ pe care se întemeiază încheierea contractului de vânzare-cumpărare amintit, pârâta înstrăinează în același timp cu un anumit spațiu comercial și un alt obiect - respectiv subsolul ce aparține cu titlu exclusiv de proprietate al reclamantei și nu face parte din proprietatea privată a statului, conform prevederilor art. 27 din legea mai sus invocată.
Pârâta a formulat întâmpinare împotriva acțiunii reclamantei, soli citând respingerea acesteia, ca neîntemeiată.
S-a arătat de către pârâtă că spațiul în litigiu are destinația de spațiu comercial încă de la data construirii imobilului. Inițial, încă de la data definitivării construcției, la parterul, acesteia a funcționat o "alimentară", iar subsolul avea destinația de spațiu pentru depozitarea produselor alimentare. Ulterior acest spațiu comercial a fost închiriat de către subscrisa și apoi cumpărat în condițiile legii nr. 550/2002. în litigiu constituie proprietate exclusivă a pârâtei și nicidecum coproprietate forțată și perpetuă a membrilor asociației de proprietari. De altfel, reci amanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra spațiului în litigiu. În esență, subsolul în litigiu constituie o anexă a spațiului comercial situat la parterul imobilului,
iar destinația sa comercială, stabilită încă de la data constituirii, este indubitabilă, susținută inclusiv prin elementele de natură tehnică și de arhitectură care denotă caracterul accesoriu și inseparabil de spațiu comercial pe care îl deservește.
În prezent, pârâta a închiriat spațiul comercial către Credit Europe Bank pentru o perioadă de 10 ani. în litigiu este folosit de către acest chiriaș cu destinația de arhivă. Este adevărat că există instalații ce deservesc utilitățile comune ale imobilului (apa, apa caldă și căldura), însă accesul în subsol pentru remedierea eventualelor avarii sau orice alte intervenții este asigurat în permanență, existând afișat în spațiile comune ale blocului numărul de telefon ce poate fi apelat în situația în care membrii asociației de proprietari, reprezentanții sau împuterniciții acesteia doresc să pătrundă în subsol.
Mai mult, toate aceste instalații au fost înlocuite și modernizate prin diligențele și cheltuiala pârâtei și a chiriașului acesteia, având acordul expres al reclamantei la data executării acestora. Accesul în subsol este asigurat în permanență. Existența acestor instalații nu constituie prin ea însăși un motiv de a califica spațiul în litigiu ca fiind coproprietate forțată și perpetuă, ci simplă o simplă situație de amplasament a acestora.
Pârâtul Consiliul Local al Sectorului IBa formulat, de asemenea, întâmpinare împotriva acțiunii reclamantei, soli citând respingerea acesteia.
S-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ip entru că nu este titularul niciunui drept asupra imobilului și nu este parte a contractului a cărui anulare se soli.
Pe fondul cauzei s-a arătat că acest contract a fost încheiat cu respectarea în totalitate a normelor legale, neexistând nici un motiv de nulitate al acestuia, act încheiat în baza contractului de închiriere pentru suprafețe locative cu altă destinație decât cea de locuință nr. 22/2000, act încheiat cu, contract prelungit conform adeverinței eliberate de către - la 3.04.2005 și a actelor adiționale nr. 1 și nr. 2 din 2000.
Totodată contractul de vânzare cumpărare cuprinde o clauză expresă care prevede că în cazul în care spațiul comercial este amplasat într-un imobil în care există mai mulți coproprietari, iar în compunerea spațiului există părți, dependințe, dotări sau utilități comune ce fac obiectul coproprietății forțate a acestora, se constituie în favoarea coproprietarilor un drept de acces al părților, dependințelor, dotărilor sau utilităților comune, fără a se aduce atingere dreptului egal și reciproc al tuturor coproprietarilor în interesul utilizării fondului căruia i-a fost afectat, astfel că se solicită respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată.
Instanța a pus în discuția părților excepțiile invocate de către pârâtul SC SRL și a respins, ca neîntemeiate, excepțiile prematurității acțiunii în ceea ce privește primul capăt de cerere, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei Sectorului 1 B, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiului B și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei primăria Sectorului I
În raport de actele depuse și de susținerile părților, pe fondul cauzei, Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal, prin sentința civilă nr.694/18.02.2009, a dispus următoarele:
A anulat acțiunea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari în contradictoriu cu pârâții Municipiul B și, astfel cum a fost precizată.
A dispune anularea parțială a contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate autentificat sub nr. 1548/26.09.2006 încheiat între Municipiul B prin Consiliul Local al Sectorului I B și, cu privire la spațiul în suprafață de 131,62 mp situate la subsolul blocului din Calea nr. 134-136 sector 1, B, identificat cu numărul cadastral 287/0;4.
A luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, s-a apreciat că, în parte contractul de vânzare-cumpărare cu plata în autentificat sub nr.1548/26.09.2006, încheiat între Municipiul B prin Consiliul Local al Sectorului 1 și, cu privire la spațiul în suprafață de 131,62. situat la subsolul blocului din Calea nr.134-136, sector 1, este nelegal, fiind încălcat dreptul de proprietate al reclamantei asupra subsolului blocului.
S-a apreciat de instanța de fond că pârâtul Municipiul B nu deținea în proprietate acest spațiu și, pe cale de consecință, nu putea dispune legal asupra lui, prin înstrăinare către pârâta, în baza Legii nr.550/2002.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen, motivat și legal timbrat, pârâții Municipiul B și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivele de recurs invocate conform art.3041Cod procedură civilă se încadrează în dispozițiile art.304 pct.3, 8 și 9 Cod procedură civilă, invocându-se greșita aplicare a legii și eronata apreciere a probelor dosarului.
În recursul declarat de recurenta-pârâtă, a invocat excepția necompetenței funcționale a secției de contencios administrativ de a soluționa recursul în raport de obiectul cauzei.
Pe fond, se invocă motive de nelegalitate și de netemeinicie conform art.304 pct.3, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Primul motiv vizează faptul că hotărârea recurată a fost pronunțată de Tribunalul București - secția specializată de contencios administrativ cu încălcarea competenței materiale și funcționale a secției comerciale a aceleiași instanțe.
Se apreciază că natura cauzei îl reprezintă un litigiu comercial, dat fiind calitatea părților care au încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.1548/26 octombrie 2006, situație care exclude aplicarea dispozițiilor art.27 din Legea nr.550/2002.
Al doilea motiv de nelegalitate este faptul că instanța de fond a schimbat natura și înțelesul vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății, contractul de vânzare-cumpărare cu privire la subsolul în litigiu, care este un act comercial și nu de contencios administrativ.
Al treilea motiv de recurs, care se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, se arată că instanța de fond a apreciat în mod nelegal că în cauză reclamanta intimată avea un drept de proprietate forțată și perpetuă, ope legis asupra spațiului în litigiu - subsolul imobilului situat în B, Calea nr.136-138, sector 1. aceasta deoarece acest subsol a fost deținut de Municipiul B în regim de proprietate exclusivă, însă de la data conturării imobilului având destinația de spațiu comercial și pe cale de consecință a fost înstrăinat în mod valabil către pârâta recurentă, conform Legi nr.550/2002.
Se arată că s-a apreciat greșit asupra probelor administrate în sensul că reclamanta intimată este proprietară a spațiului deoarece în act normativ nu poate constitui titlu de proprietate.
Se arată în susținerea acestui motiv de recurs că instanța de judecată a respins în mod nelegal proba cu expertiza tehnică de specialitate absolut necesară soluționării cauzei.
Aceste ultime aspecte de nelegalitate invocate în recursul declarat de pârâta-recurentă, constituie motivele de recurs invocate și de recurentul-pârât Municipiul B conform art.3041Cod procedură civilă.
Astfel se arată că instanța de fond nu a încuviințat o expertiză tehnică de specialitate necesară pentru identificarea spațiului în litigiu și stabilită distincția sa, respectiv legătura cu spațiul comercial d e la parter. Aceasta deoarece în cauză este vorba de un spațiu comercial cu altă destinație, care reprezintă o situație specială față de subsolurile declarate generic de Legea nr.114/1996 la care se referă instanța de fond.
La dosar, intimata-reclamantă a formulat întâmpinare față de ambele recursuri declarate în cauză solicitând respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond.
S-au depus acte în susținerea întâmpinărilor - filele 74-116 dosar recurs motivat.
În ședința publică din 01.02.2010, Curtea, în baza art.137(1) Cod procedură civilă a respins excepția de necompetentă funcțională a Secției a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a Curții de Apel București de a soluționa recursul. S-a apreciat că în cauză sentința atacată a fost pronunțată de secția specială a Tribunalului București și, pe cale de consecință, competența soluționării recursului revine aceleiași secții specializate a Curții de Apel București ca instanță ierarhic superioară.
Urmează a se verifica pe fond motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.3 Cod procedură civilă invocat de recurenta-pârâtă.
Analizând recursurile declarate, în raport de motivele invocate, Curtea le va aprecia ca nefondate, în parte, considerentele fiind comune ambelor recursuri, acestea fiind în parte identice sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.3 Cod procedură civilă, invocat de pârâta-recurentă, nu este întemeiat în cauză, sentința atacată pronunțată de Secția de Contencios Administrativ a Tribunalului București, nefiind pronunțată cu încălcarea competenței materiale și funcționale a Secției Comerciale a Tribunalului București.
Aceasta deoarece în cauză, litigiul având ca obiect anularea în parte a contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate încheiat la data de 26.09.2006 în baza Legii nr.550/2002 și, pe cale de consecință, sunt aplicabile dispozițiile art.27 din Legea nr.550/2002, revenind instanței de contencios administrat competența soluționării cauzei având ca obiect alte litigii decât cele prevăzute expres de art.8, 9 și 10 din Legea nr.550/2002.
Nu se poate reține caracterul comercial al litigiului deoarece calitatea de comerciant al cumpărătorului spațiului nu determină un caracter comercial al litigiului, în cauză fiind aplicabile dispozițiile speciale prevăzute de art.27 din Legea nr.554/2004, competența de soluționare în primă instanță revine Tribunalului București - Secția de Contencios Administrativ, nefiind pronunțată cu încălcarea competenței materiale și funcționale a secției comerciale a Tribunalului București.
Aceasta deoarece în cauză litigiul având ca obiect anularea în parte a contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate încheiat la data de 26.09.2006 în baza Legii nr.550/2002 și, pe cale de consecință, sunt aplicabile dispozițiile art.27 din Legea nr.550/2002 revenind instanței de contencios administrativ competența soluționării cauzei având ca obiect alte litigii decât cele prevăzute expres de art.8, 9 și 10 din Legea nr.550/2002.
Nu se poate reține caracterul comercial al litigiului deoarece calitatea de comerciant al cumpărătorului spațiului nu determină un caracter comercial al litigiului, în cauză fiind aplicabile dispozițiile speciale prevăzute de art.27 din Legea nr.554/2004, competența de soluționare în primă instanță revine Tribunalului București - Secția de Contencios Administrativ. În consecință, instanța de recurs nu va reține motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.3 Cod procedură civilă, invocat de recurenta-pârâtă.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură civilă invocat de recurenta-pârâtă, nu este întemeiată. Instanța de fond nu a schimbat natura contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate încheiat în baza Legii nr.550/2002. Acesta este un contract special încheiat în baza Legii nr.550/2002, problema dedusă judecății este măsura în care Municipiul B, în calitate de vânzător, avea dreptul de a dispune de întreg spațiu înstrăinat - parter și subsol, situat în B, Calea nr.134-136, sector 1, în condițiile în care reclamanta-intimată arată că numai o parte din spațiu - parterul era spațiu comercial și făcea parte din domeniul privat al statului putând forma obiectul vânzării în baza Legii nr.550/2002.
În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, ambele recursuri sunt nefondate, în cauză sentința atacată fiind dată cu aplicarea corectă a legii atât în ceea ce privește Legea nr.114/1996 și Legea nr.234/2002, în vigoare la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, cât și în ceea ce privește probele administrate în cauză - acte depuse de ambele părți din care rezultă destinația spațiului în litigiu - subsol tehnic în suprafață de 131,62. care constituie obiectul dreptului de proprietate comună, forțată și perpetuă al reclamantei-intimate conform Legii nr.234/2002 și art.3 lit.c din anexa 2 la Legea nr.114/1996.
În cauză, instanța de recurs apreciază că în mod corect a fost respinsă ca neutilă cauzei proba cu expertiza tehnică solicitată de ambii recurenți și nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe pentru administrarea acestei probe.
În cauză părțile nu au contestat că spațiul în litigiu îl reprezintă subsolul blocului, care nu poate fi spațiu comercial proprietate privată a statului și, pe cale de consecință, nu poate forma obiectul înstrăinării în baza Legii nr.550/2002. Recurentul-pârât, în calitate de autoritate și vânzător, a înstrăinat un spațiu care nu-i aparținea și care aparține, în baza art.3 din Legea nr.114/1996, reclamantei-intimate. Aceasta are un drept vătămat și un interes legitim în sensul dispozițiilor art.2(1) lit."o" și "p" din Legea nr.554/2004 deoarece subsolul tehnic al imobilului - care este străbătut de apă și termoficare reprezintă proprietate comună în folosință comună pentru toate apartamentele din clădire.
Din actele depuse, inclusiv în recurs, rezultă că subsolul blocului a fost menționat ca spațiu aparținând reclamantei-intimate conform Acordului de Constituire al Asociației de Proprietari potrivit hotărârii nr.11/27.01.1998 al Judecătoriei Sectorului 1 B și, pe cale de consecință, autoritatea pârâtă nu putea înstrăina, în calitate de vânzător, subsolul blocului, deoarece acest spațiu nu-i aparținea legal, nefiind parte din domiciliul privat al Municipiului B ca fiind în proprietate comună, forțată și perpetuă a reclamantei-intimate. Aceasta, în calitate de proprietar al spațiului în litigiu, a fost beneficiara lucrărilor executate de către prestatorului Tunart și a achitat integral costul reparațiilor executate în subsolul blocului.
Efectuarea unei expertize apare ca inutilă soluționării cauzei deoarece nu poate fi infirmată temeinicia acțiunii reclamantei-intimate care rezultă din faptul că, prin încheierea în parte a contractului de vânzare-cumpărare cu privire la subsolul imobilului, reclamanta-intimată are un drept recunoscut de lege vătămat.
recurenții-pârâți au încheiat contractul de vânzare-cumpărare în parte în mod nelegal în raport de dispozițiile Legii nr.550/2002 deoarece subsolul nu s-a aflat în proprietatea pârâtului-vânzător Municipiul B și nu putea fi înstrăinat societății recurente conform Legii nr.550/2002.
Față de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art.312 (1) și (2) Cod procedură civilă, va respinge ca nefondate recursurile declarate menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.
Conform art.274(1) Cod procedură civilă, va obliga recurenții la plata cheltuielilor de judecată către intimata-reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de pârâții SC SRL și MUNICIPIUL împotriva sentinței civile nr.694/18.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX -a de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI.
Obligă recurentele la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- --- - - - - -
GREFIER,
Red.
Tehnodact. /2 ex./26.02.2010
- S9 -
Președinte:Păun Luiza MariaJudecători:Păun Luiza Maria, Cosma Carmen Valeria
