Anulare act administrativ . Sentința 2029/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.2029
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15.05.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Bîcu Vasile
GREFIER - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții -, și în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE ȘI PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că Ministerul Justiției și Libertăților a depus la data de 11.05.2009 note scrise și că reclamantele și au depus la dosar la data de 15.05.2009 note scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
După strigare cauzei, se prezintă pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE prin consilier juridic cu delegație la dosar.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamanții -, și au chemat in judecată pe pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii solicitând revocarea
parțială a Ordinului nr. 866 din 21.03.2008, publicat în Monitorul Oficial nr. 251/31.03.2008 cu privire la plafonul maxim în limita căruia se poate deconta chiria pentru judecători, stabilit pentru localitățile Câmpina și
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că în conformitate cu anexa Ordinului menționat mai sus, plafonul maxim stabilit pentru localitatea Câmpina este de 230 de euro, iar pentru S, de 240 de euro, plafon care nu concordă cu realitatea, fiind mult sub prețul pieții. Din contractele de închiriere încheiate în ultima perioadă și anunțurile imobiliare existente, reiese faptul că media unei chirii practicată în aceste localități, pentru o locuință decentă este de 400 de euro.
Conform preambulului ordinului nr. 866/21.03.2008 reiese faptul că acest plafon s-a stabilit având la bază propunerile de plafoane maxime stabilite prin hotărârile colegiilor de conducere a Curților de Apel și instanțelor din circumscripția acestora, stabilite pe baza nivelului chiriei pe piața locală. La nivelul Judecătoriilor Câmpina și S nu există o hotărâre a colegiului de conducere în acest sens, nu s-a solicitat punctul de vedere al judecătorilor implicați, cu toate că era o problemă care îi viza direct pe cei care au încheiate contracte de închiriere.
De asemenea din textul amintit reiese faptul că trebuie avută în vedere chiria pe piața locală, și nu chiriile cele mai mici stabilite în contractele de închiriere încheiate la nivelul anilor anteriori. Mai mult decât atât, aceste contracte de închiriere au fost încheiate anterior emiterii acestui Ordin, când nu exista un plafon maxim, aspect care aduce atingere gravă drepturilor stabilite prin contract.
Analizând plafoanele stabilite pentru alte localități din țară, se observă faptul că atât pentru municipiul Câmpina, cât și pentru S, localități în care piața imobiliară este foarte dezvoltată, prețul imobilelor, indiferent că este vorba de vânzare - cumpărare sau închiriere, de terenuri, case sau apartamente fiind foarte ridicat, iar S este oraș stațiune, unde oamenii preferă să închirieze în regim hotelier și nu pe termen, cuantumul chiriei este cu mult sub cel prevăzut pentru A (280 euro), VD( 300 euro), Târgu (500 euro), R (300 de euro), G (350 de euro), V (300 de euro), Bârlad (250 de euro), localități mai puțin dezvoltate economic. De asemenea, modul de stabilire a plafonului de chirie conduce la o situație discriminatorie pentru judecătorii din Câmpina și S față de judecătorii din alte localități, realitatea
imobiliară demonstrând faptul că devine practic imposibilă găsirea unei locuințe care să prezinte condiții decente de viață cu o asemenea chirie.
Stabilirea acestui plafon mult sub nivelul pieții și sub prețurile prevăzute pentru alte localități duce la negarea drepturilor judecătorilor la decontarea chiriei, fiind puși în situația de a suporta în mare parte chiria, ceea ce transformă acest drept într-o adevărată obligație.
Potrivit dispozițiilor articolului 4 din Ordin plafoanele stabilite pot fi actualizate în raport de evoluția prețului chiriei practicat la nivelul pieții. Având în vedere prețurile practicate la acest moment în S, față de dispozițiile articolului menționat, și pentru respectarea drepturilor prevăzute de art. 23 din OUG 27/2006 vă solicităm să revocați parțial Ordinul nr. 866 din 21.03.2008, să stabiliți pentru localitățile Câmpina și S un plafon de 400 de euro, urmând ca modul de soluționare a prezentei cereri să ne fie comunicat, cu respectarea termenelor legale, la sediul Judecătoriei Câmpina,-, cod -, respectiv cel al Judecătoriei SINAIA,-, cod poștal -.
Prin decizia nr. 4005/11.11.2008, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a trimis cauza la Curtea de APEL BUCUREȘTI.
La 27.02.2009, reclamanții au depus o precizare a acțiunii arătând că înțeleg să solicite anularea parțială a Ordinului nr. 866 din 21.03.2008, chemând in judecată în calitate de pârâți și pe Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Ministerul Justiției și Libertăților.
La 04.03.2009, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond solicitând respingerea acesteia.
În motivare, pârâtul a arătat că reclamantele au solicitat obligarea pârâților la revocarea parțială a Ordinului comun nr. 866/C/21.- emis de Ministrul Justiției, Președintele Consiliului Superior al Magistraturii, Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Procurorul-șef al Direcției Naționale Anticorupție.
În conformitate cu dispozițiile art. 8 alin.1 din Legea nr.554/2004 cu modificările ulterioare,persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act
administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. 1 lit. h, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.
Apreciază, ca atare, că obiectul cererii deduse judecății este unul inadmisibil, instanța de judecată neputând dispune în nici un caz obligarea unei autorități administrative la revocarea actului administrativ emis, ci poate exclusiv dispune ea însăși anularea acestui act.
Mai mult, în fața instanței mai întâi sesizate, ÎNALTA CURTE de casație și Justiție, pârâtul a învederat faptul că, în raport cu obiectul plângerii și cu temeiul juridic invocat de petente se impunea scoaterea cauzei de pe rolul instanței și soluționarea acestei plângeri în cadrul procedurii necontencioase prevăzute de dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004, de către președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, în calitatea acestuia de ordonator principal de credite, calitate în care a fost și semnatarul ordinului atacat.
Potrivit dispozițiilor art. 22 din nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, magistrații au dreptul la atribuirea unei 1ocuințe de serviciu dacă, în localitatea unde își desfășoară activitatea, aceștia, soțul/soția sau copiii aflați în întreținerea lor nu beneficiază de locuință proprietate personală ori nu li s-a atribuit locuință de către autoritățile administrației publice locale.
Pe de altă parte, art.23 reglementează situația magistraților cărora nu li s-a acordat locuință de serviciu de către ordonatorii principali de credite, cărora li se recunoaște dreptul, în condițiile art. 22, la compensarea diferenței dintre chiria ce s-ar stabili pentru o locuință de serviciu, potrivit legii și chiria plătită pe baza unui contract de închiriere încheiat în condițiile legii.
Conform art.23 alin.2, în limita căruia se poate deconta chiria în condițiile alin. 1 se stabilește anual, pe localități potrivit limitei bugetului alocat în acest scop în legea bugetului de stat, prin ordin comun al ministrului justiției, al președintelui Consiliului Superior al Magistraturii, al Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, al Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta
C de Casație și Justiție și al Procuroru1ui - șef al Direcției Naționale Anticorupție.
Potrivit art. 1. alin. 1 din Ordinul comun nr. 866/C/21.03.2008 emis de ministrul Justiției, președintele Consiliului Superior al Magistraturii, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, procurorul - șef al Direcției Naționale Anticorupție,Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora, magistrații - asistenți și consilierii ministrului justiției, care au dreptul la compensarea diferenței dintre chiria datorată pentru o locuință de serviciu, potrivit legii, și chiria plătită pe baza contractului de închiriere încheiat în condițiile legii, beneficiază de decontare în limita unui plafon lunar, stabilit la nivelul fiecărui județ și al municipiului B, pentru localitățile în care funcționează instanțe judecătorești și parchete, potrivit anexei care face parte integrantă din ordin".
Analizând dispozițiile legale mai-sus reproduse, se constată că ordinul emis în temeiul art. 23 alin. 2 din ordonanță este semnat de cinci ordonatori principali de credite care conduc instituțiile enumerate de textul
de lege.
Prin urmare, stabilind că ordinul să fie semnat de cei cinci ordonatori principali de credite, legiuitorul a intenționat să statueze răspunderea fiecăruia dintre ei pentru alocarea sumelor în limita cărora se decontează chiria, pentru personalul din instituția pe care o conduce.
Această concluzie este susținută și de dispozițiile art. 22 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, potrivit cărora,ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale."
Așadar, atunci când participă la elaborarea ordinului comun și îl avizează, potrivit legii, Consiliul Superior al Magistraturii își consultă propriul personal, care beneficiază de acest drept cu privire la plafonul anual în limita căruia se poate deconta chiria, procedând, apoi, potrivit legii.
Pentru plafonul maxim în limita căruia se poate deconta chiria pentru judecătorii ce funcționează la instanțele de judecată - cum este și cazul reclamantelor - Ministerul Justiției, ca ordonator
principal de credite care gestionează bugetul curților de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate și al judecătoriilor, conform art. 131 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, atunci când participă la elaborarea ordinului, urmează să consulte judecătorii prin intermediul colegiilor de conducere ale instanțelor judecătorești.
Față de considerentele prezentate, apreciază că acțiunea formulată de reclamante a fost îndreptată în mod greșit și împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, exclusiv în virtutea faptului că actul administrativ contestat a fost semnat și de președintele acestuia.
Obligația legală a Președintelui Consiliului Superior al Magistraturii de a semna ordinul în discuție a avut în vedere calitatea acestuia de ordonator principal de credite exclusiv pentru judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora sau magistrații - asistenți care funcționează în cadrul instituției.
Precizează, totodată, că la data de 28.05.2008 a fost înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii, plângerea prealabilă formulată de aceleași reclamante, cu privire la revocarea parțială a aceluiași act administrativ, plângere ce a fost analizată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii în ședința din data de 26 iunie 2008.
Urmare analizării, Plenul a decis că soluționarea plângerii este de competența Ministerului Justiției, în calitate de ordonator principal de credite.
Pe fond, dacă se va reține cadrul procesual stabilit de către reclamanți, pârâtul roagă să se respingă cererea ca nefondată.
În raport cu motivarea cererii, care derivă dintr-o pretinsă discriminare la care reclamantele ar fi supuse, prin excluderea lor de la exercițiul dreptului la atribuirea unei locuințe de serviciu, apreciază că acțiunea formulată este nefondată, întrucât, față de cele două dispoziții mai sus redate, este evident că nu există în situația de chiriași a reclamantelor incidența unui tratament discriminatoriu în raport cu colegii magistrați care beneficiază de prevederile art.22 din G nr.27-2006, având în vedere că situațiile acestor două categorii de magistrați sunt total diferite, iar distincția de tratament aplicat este una legală, determinată de rațiuni economice și bugetare ale statului, ce nu permit asigurarea unei locuințe de serviciu pentru toți magistrații care nu dețin în proprietate o locuință în localitatea unde își desfășoară activitatea.
Tocmai din aceste rațiuni legiuitorul a prevăzut și reglementat posibilitatea decontării chiriei datorate de magistrații aflați în situația de chiriași.
De altfel, în acord cu dispozițiile art. 23 alin. 2 din nr.OUG27/2006, modificată, plafonul în limita căruia se poate deconta chiria se stabilește anual, pe localități, potrivit limitei bugetului alocat în acest scop în legea bugetului de stat, și - în acord cu dispozițiile art. 4 din Ordinul nr.866/C/2008 - poate fi actualizat în raport de evoluția prețului chiriei practicat la nivelul pieței, dar în limitele și condițiile legii, respectiv ale G nr.27 2006, modificată plafonul în limita căruia se poate deconta chiria în condițiile alin. 1 se stabilește anual, pe localități potrivit limitei bugetului alocat în acest scop în legea bugetului de stat, și - în acord cu dispozițiile art.4 din Ordinul nr.866 C 2008 poate fi actualizat în raport de evoluția prețului chiriei practicat la nivelul pieței, dar în limitele și condițiile legii, respectiv ale OUG nr.2- 2006, modificată și ale Legii nr.500-2002 privind finanțele publice, modificată, motiv pentru care, contrar susținerilor reclamantelor, acest plafon nu poate fi supus periodic modificărilor determinate de evoluția sau oscilațiile prețurilor din piața imobiliară, care intervin în cursul unui an calendaristic.
Din aceleași rațiuni, nu poate rezulta nelegalitatea Ordinului nr.866/C/2008 pentru faptul că prețul chiriei suportate de către reclamante a fost stabilit în contracte de închiriere încheiate anterior emiterii acestui ordin,aspect care ar aduce atingere gravă drepturilor stabilite prin contract".
Mai mult, nu există nici un raport de cauzalitate între faptul încheierii unui contract de închiriere la un preț al chiriei convenit de părțile contractante conform principiului libertății contractuale și faptul emiterii ulterioare a unui act administrativ ce stabilește valoarea plafonului maxim în limita căruia se poate deconta chiria și care reprezintă expresia unui drept conferit de nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Curtea a încuviințat părților proba cu înscrisuri.
Curtea observă că reclamanții și-au precizat cererea de chemare in judecată solicitând anularea parțială a ordinului și nu revocarea acestuia. De aceea, excepția inadmisibilității acțiunii, motivată de faptul că reclamanții au solicitat revocarea ordinului, a rămas fără obiect.
Pe de altă parte, având in vedere că Ordinul nr. 866 din 21.03.2008, a cărui anulare parțială o solicită reclamanții a fost emis inclusiv de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea va respinge excepția lipsei calității procesuale a acestuia ca neîntemeiată.
Potrivit art. 23 alin. 2 din nr.OUG27/2006, modificată, plafonul în limita căruia se poate deconta chiria se stabilește anual, pe localități, potrivit limitei bugetului alocat în acest scop în legea bugetului de stat și, în acord cu dispozițiile art. 4 din Ordinul nr.866/C/2008, poate fi actualizat în raport de evoluția prețului chiriei practicat la nivelul pieței, dar în limitele și condițiile legii, respectiv ale G nr.27 2006, modificată și ale Legii nr.500/2002 privind finanțele publice, modificată, motiv pentru care, contrar susținerilor reclamantelor, acest plafon nu poate fi supus periodic modificărilor determinate de evoluția sau oscilațiile prețurilor din piața imobiliară, care intervin în cursul unui an calendaristic.
Nu există nici un raport de cauzalitate între faptul încheierii unui contract de închiriere la un preț al chiriei convenit de părțile contractante, conform principiului libertății contractuale și faptul emiterii ulterioare a unui act administrativ ce stabilește valoarea plafonului maxim în limita căruia se poate deconta chiria și care reprezintă expresia unui drept conferit de nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției
Din aceste motive, în baza textelor de lege menționate, a art. 1 și 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge cererea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOT Ǎ ǍȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii ca neîntemeiată.
Respinge cererea formulată de reclamanții -, citați la Judecătoria Câmpina cu sediul in Câmpina,-, județul P și citată la Judecătoria Sinaia, cu sediul în S,-, județul P în
contradictoriu cu pârâții CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII cu sediul in B, Calea, nr. 141B, sector 6, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul in B,-, sector 5, ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE cu sediul in B,-, sector 2 PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE cu sediul in B,-, sector 5 ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.05.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red. jud. /10 ex./02.06.2009
Președinte:Bîcu VasileJudecători:Bîcu Vasile
