Anulare act administrativ . Decizia 2033/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act administrativ -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 2033
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Artene Doina
JUDECĂTOR 2: Galan Marius
JUDECĂTOR 3: Grapini Carmen
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat de reclamantele, cu domiciliul în S,-, -.7,. A,.9, jud. S și, cu domiciliul în S,-, -.90,. D,.9, jud. S, împotriva sentințeinr. 1410 din 03.07.2009, pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta - intimată Autoritatea Națională pentru restituirea Proprietăților
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns reclamantele recurente, lipsă fiind pârâta.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Instanța, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul la dezbateri.
Reclamantele recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, arătând că în mod greșit instanța de fond le-a respins ca nefondată contestația.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că prin cererea înregistrată la data de 26.02.2009, reclamantele și au solicitat să se dispună anularea Deciziei nr. 9 din 05.01.2009 emisă de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Prinsentința nr. 1410 din 3 iulie 2009, Tribunalul Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins - ca nefondată - cererea formulate de reclamante reținând - în esență - în motivarea soluției că, reclamantele nu au produs, la dosar, documente oficiale din care să rezulte calitatea de refugiat al autorilor lor și nici nu s-a făcut dovada că reclamantele au inițiat o corespondență cu instituțiile abilitate în vederea obținerii acestei acestor dovezi, astfel încât, s-a concluzionat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 290/2003.
Împotriva acestei sentințe au promovat recurs reclamantele și reiterând motivele dezvoltate pe larg în cererea introductivă, au arătat că înscrisurile depuse la dosar, coroborate cu declarațiile autentificate ale martorilor au făcut dovada - fără echivoc - că autorul lor a avut calitatea de refugiat din comuna, aceleași probe evocând și natura proprietăților avute de autorul lor pe raza acestei localități, așa încât, sentința criticată s-a dat cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor Legii nr. 290/2003.
Recursul este nefondat.
Despăgubirile bănești în baza Legii nr. 290/2003 - republicată - se acordă, potrivit art. 1 (1) din Lege "cetățenii români, deposedați ca urmare a părăsirii forțate a, de Nord si a, precum si ca urmare a de al II-lea Mondial si a aplicării Tratatului de între România si Aliate si Asociate, semnat la la 10 februarie 1947, au dreptul la despăgubiri sau compensații pentru bunurile imobile avute în proprietatea lor în aceste teritorii, precum si pentru recolta neculeasă din anul părăsirii forțate a bunurilor, în condițiile acestei legi".
Potrivit art. 2 (1) din HG1120/2006, persoanele îndreptățite trebuie să facă dovada că au avut în proprietate, la momentul refugiului, bunurile pentru care solicită acordarea măsurilor reparatorii.
În speță, lecturarea cererilor, contestației și motivelor de recurs redactate de reclamante evocă fapte și situații care sunt contradictorii și totodată nu sunt fundamentate de înscrisurile oficiale atașate la dosar și cu declarațiile autentificate ale martorilor cu privire la calitatea de refugiat a autorilor reclamantelor și cu privire la bunurile proprietatea acestora.
Astfel, cererea reclamantelor adresată Prefecturii S (înregistrată sub nr. 4785/10.03.2004 - fila 55 dosar Tribunal) prezintă faptul că "în luna iulie 1940, urmare a cedării către URSS a, de Nord si a, reclamantele împreună cu părinții lor au fost nevoiți să se refugieze din satul, în, și, jud. D, unde au locuit până în anul 1941, când s-au reîntors în localitatea de domiciliu". În aceeași cerere, reclamantele arată că, ulterior, în anul 1944, datorită operațiunilor de război, au fost nevoite să se refugieze în com., jud. D, iar după un an s-au stabilit în
Prima instanță reține în mod corect că pentru refugiul intervenit în anul 1944, reclamantele nu au produs probe și nici nu au inițiat o corespondență cu Primăria localității de refugiu, că între starea de fapt evocată de reclamante și depozițiile martorilor ale căror declarații autentificate există atașate la dosar, există evidente contradicții, motiv pentru care, corect au fost înlăturate, iar certificatul de deces al autorului reclamanților, decedat la 2 ianuarie 1950 în D nu probează calitatea sa de refugiat.
Nici cea de-a doua cerință a normei legale citată mai sus respectiv, dovada proprietății bunurilor abandonate nu a fost îndeplinită, prima instanță reținând în mod corect că, actele de proprietate atașate la dosar sunt pe numele altor persoane, nefăcându-se dovada transferului proprietății de la acestea către autorii reclamantelor.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele, cu domiciliul în S,-, -.7,. A,.9, jud. S și, cu domiciliul în S,-, -.90,. D,.9, jud. S, împotriva sentințeinr. 1410 din 03.07.2009, pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta - intimată Autoritatea Națională pentru restituirea Proprietăților
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/15.12.2009
Președinte:Artene DoinaJudecători:Artene Doina, Galan Marius, Grapini Carmen
