Anulare act administrativ . Decizia 206/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 206
Ședința publică de la 25.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Grecu Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Cîrjan Raluca Maria
JUDECĂTOR 3: Radu
GREFIER - -
...
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, împotriva Sentinței civile nr. 1992/27.05.2009, pronunțată de Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 8053/3/CA/2009, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - -.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-reclamantă, prin avocat, cu delegație pe care o depune la dosar în ședință publică, lipsind recurenta-pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe recurs.
Intimata-reclamantă, prin apărător, solicită instanței respingerea recursului și menținerea sentinței civile recurate ca fiind legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, astfel cum rezultă din chitanța pe care o depune la dosarul cauzei.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.Civ. declară încheiate dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de față.
Prinsentința civilă nr.1992/27.05.2009,pronunțată de Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal,
-a admis în parte, acțiunea formulată de reclamanta - -, reprezentată prin administrator, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice sector 4 B;
- a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 27.179 lei achitată cu chitanța - nr.-/18.01.2008, actualizată cu dobânda legală în materie auto conform OG nr.9/2000 de la data de 18.01.2009 și până la plata efectivă;
- a obligat pârâta la 1.500 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentrua pronunța această soluție prima instanțăa reținut următoarele:
Princererea înregistratăreclamanta a chemat în judecată pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 4, solicitând instanței ca prin hotărâre a ce va pronunța să anuleze actul seria - nr.- din 18.01.2008 și să oblige pârâta la restituirea sumei de 8.097,3 euro, echivalent în lei, sau a sumei de 27.179 lei actualizată cu dobânda legală de la data încasării sumei și până la restituirea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
Înmotivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a achiziționat la data de 18.01.2008 un autoturism GT, achitând taxa de 27.179 lei pentru înmatricularea autoturismului.
Reclamanta a susținut că taxa datorată conf.art.214/1 Cod fiscal este incompatibilă cu art.90 din Tratatul CE care obligă statele membre să nu aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite
interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
În raport de principiul preeminenței dreptului comunitar și de considerentele sus arătate, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii sale.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene, Legea nr.554/2004.
Pârâta a depus întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității acțiunii întrucât reclamantul nu contestă un act administrativ.
În fond pârâta a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant ca neîntemeiată.
In prealabil cercetării fondului, instanța respins excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât obiectul cererii de chemare în judecată nu constituie o acțiune în anularea unui act administrativ fiscal, ci o cerere de restituire a unui taxe impuse printr-un act normativ, ale, cărui prevederi încalcă legislația comunitară, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 11 din Legea nr.554/2004
S-a motivat că, reclamantul nu contestă modalitatea de aplicare de către pârâtă a dispozițiilor referitoare la calcularea, încasarea și restituirea taxei de înmatriculare, operațiunile de calculare, încasare și soluționare a cererii de restituire fiind conforme dreptului intern, reclamantul solicitând instanței să soluționeze cererea de restituire prin aplicarea directă a dreptului comunitar.
În fond, tribunalul a reținut că reclamantul nu contestă un act administrativ fiscal ci legalitatea încasării unei taxe prevăzute de Codul fiscal, cercetarea urmând a avea ca obiect analiza legalității taxei prin raportare la dreptul comunitar invocat în cauză și la legislația în materie fiscală.
În această ordine de idei Tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat dintr-o țară membră un autoturism, achitând cu prilejul înmatriculării în România suma de 27.179 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare, în temeiul art. 214/1 fiscal.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României revizuită, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Aliniatul 4 din același articol prevede că autoritatea judecătorească, între alte instituții, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, astfel că, din chiar cuprinsul legii fundamentale rezultă nu numai competența dar și obligația instanțelor judecătorești de a asigura prioritatea dreptului comunitar în cazul incompatibilității normei interne cu reglementarea comunitară.
Tribunalul a observat că dispozițiile art. 90 din Tratat interzice statelor membre să aplice direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
S-a mai reținut că prev.art.2141Codul fiscal impun taxa de primă înmatriculare autovehiculelor aflate la prima înmatriculare în România, o astfel de taxă nefiind percepută pentru autovehiculele înmatriculate sau acre au fost anterior înmatriculate în România și apoi reintroduse în țară.
Concluzionând Tribunalul a reținut că prev.art.2141din Codul fiscal încalcă disp.art.90 din Tratatul CE, instanța fiind obligată să dea întâietate prevederilor comunitare și să lase inaplicabil dreptul intern, incompatibil legislației comunitare, principiu statuat și de CJCE în soluționarea cauzei nr.106/77.
Împotriva acestei sentințe,în termen legal a formulat recursAdministrația Finanțelor Publice sector 4 B, invocând ca motiv de casare disp.art.304 pct.9 Codul d e procedură civilă, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii formulate, ca neîntemeiată,
În dezvoltarea motivelor s-a reținut în esență că, în mod nelegal prima instanță a admis acțiunea reclamantului având în vedere că disp.art.2141alin.1-5, art.2142și art.2143din Codul fiscal erau în vigoare la data plății efectuate de către intimatul reclamant, iar regimul taxei speciale pentru autoturisme, care a intrat în vigoare începând cu data de 1.01.2007 a înlocuit în fapt regimul accizelor prevăzut în Codul fiscal pentru autoturismele și automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, că legislația noastră prevedea plata unei taxe de înmatriculare în România în același cuantum indiferent dacă era vorba de autoturismele/autovehiculele din producția internă sau din cele produse în spațiul comunitar, și în fine că, reclamantul avea la dispoziție procedura reglementată de OUG 50/2008.
Intimatul reclamant, nu a depus întâmpinare.
Recursul este nefondat.
Din actele și lucrările dosarului, Curtea reține că, reclamanta intimată - - a achiziționat în cursul anului 2007 autoturismul marca secon-hand dintr-o țară membră a UE (Germania), unde fusese deja supus regimului de înmatriculare, autoturism pentru care în România, în vederea înmatriculării, a plătit suma de 27.179 lei, echivalentul a 8097,3 euro, potrivit disp.art.2141din Codul fiscal.
Or, potrivit disp.art.28 din Tratatul CE "între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import precum și alte măsuri cu efect echivalent", iar potrivit disp.art.90 paragraful 1 din același Tratat "nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Așa fiind, Curtea constată că, în raport de dispozițiile mai sus citate, prin disp.art.2141din Codul fiscal, s-a instituit o taxă, care are ca efect tocmai împiedicarea libertății circulației mărfurilor în spațiul Comunității Europene.
Prin urmare, în mod corect judecătorul fondului a apreciat că, reclamanta este îndreptățită la restituirea taxei de primă înmatriculare plătită pentru autoturismul achiziționat din Germania în 2007 (care a fost înmatriculat în acest stat), întrucât disp.art.2141-2143din Codul fiscal au un caracter discriminatoriu, în raport cu situația în care, după vânzarea unui autoturism, înmatriculat în țară, pentru noua înmatriculare, nu s-ar mai fi perceput această taxă.
Așa fiind, în mod corect prima instanță reținând caracterul discriminatoriu al acestor prevederi legale, a aplicat cu prioritate disp.art.90 paragraful 1 din Tratat, prioritate consacrată atât de Constituția României în art.11 alin.1și 2 și art.148 alin.2 și 4, cât și de practica.
Cât privește susținerea recurentei referitoare la intrarea în vigoare a dispozițiilor OUG 50/2008, conform cărora reclamantei i se poate restitui doar taxa rezultată ca diferență între sumele achitate în perioada 1.01.2007-30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule, nu poate fi primită, câtă vreme taxa a cărei restituire se solicită a fost achitată în baza unor dispoziții legale contrare dreptului comunitar, care au caracter discriminatoriu și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
În consecință, pentru motivele mai sus expuse, Curtea, în temeiul disp.art.312 alin.1 cod pr.civ. va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, împotriva Sentinței civile nr.1992/27.05.2009, pronunțată de Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 8053/3/CA/2009, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - -.
Obligă recurenta la plata către intimată a sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 25.01.2010.
PREEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Red. GREFIER
EF/2ex.
3.02.2010
Tr.-9
Jud.
Președinte:Grecu GheorgheJudecători:Grecu Gheorghe, Cîrjan Raluca Maria, Radu
