Anulare act administrativ . Sentința 209/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința numărul 209
Ședința publică de la 22 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulată de reclamanta " - " ). ), cu sediul în B,-, jud. B, în contradictoriu cu pârâtul - - DIRECȚIA GENERALĂ DE A, cu sediul în B, sector n5,-, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20 octombrie 2009 când susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte din prezenta, și când instanța având nevoie de timp pentru a delibera amână pronunțarea
INSTANȚA
Asupra acțiunii de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- reclamanta " - " ). ) Baf ormulat contestație împotriva deciziei nr. 370/31.10.2008 emisă de autoritatea pârâtă - - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor B, solicitând anularea în totalitate a acestei decizii.
În motivarea contestației, petenta susține următoarele:
În perioara 17-21.12.2007, 14-23.01.2008, SC - B SA (Fostă B SA) a făcut obiectul unei inspecții fiscale care a avut ca obiect verificarea de respectare a obligațiilor fiscale privind TVA oentru perioada 01.07.2005 - 28.02.2007. În urma acestei inspecții fiscale a fost întocmit Raportul de inspecție fiscală din data de 03.03.2008, având nr. de înregistrare 12358.
Autoritățile fiscale au stabilit în sarcina societății TVA suplimentar în sumă de 144.450 lei pentru care au fost calculate majorări de întârziere în sumă toatală de 60.202 lei(total obligații fiscale suplimentare 204.652 lei).
Aceste obligații fiscale suplimentare au fost stabilite de către organele de inspecție fiscală prin aplicarea TVA în cotă de 19% asupra unor facturi emise de către SC - B SA (Fostă B SA) către Maritima Franța.
Acest TVA suplimentar a fost stabilit de către organele de inspecție fiscală ca urmare a faptului că societatea nu ar fi putut justifica regimul de scutire de TVA pentru facturile emise către Maritima Franța.
Astfel, în opinia organelor de inspecție fiscală, confirmata prin decizia atacata, faptul că sumele facturate către Maritima Franța nu a fost cuprinse în declarațiile vamale de export pentru cele două nave petroliere construite de către SC - B SA(fosta B )în baza contractelor încheiate cu Construction AS Norvegia nu dă dreptul societății de a beneficia de scutire de TVA pentru livrări de bunuri transportate în afara țării. Organele de inspecție fiscală își fundamentează această concluzie pe faptul că documentele prevăzute la art. 2 alin. (2) din 1846/20031 ar reprezenta documente justificative obligatorii pentru ca societatea să poată beneficia de scutirea de TVA prevăzută la art. 143 alin. (1) lit. a) și b) din Codul fiscal ("sunt scutite de TVA [.] livrările de bunuri expediate sau transportate în afara țării [.]").
După cum societatea a precizat și în cadrul inspecției fiscale (prin Nota explicativă anexată la Raportul de inspecție fiscală) cele două facturi emise de către SC - B SA(fosta B )către Maritima Franța în valoare de 110.040 Euro respectiv 102.010 Euro acoperă valoarea unor bunuri încorporate în navele petroliere expediate în afara României (pentru o parte din sumă) și a unor servicii prestate în legătură cu aceleași nave petroliere (o altă parte din sumă).
Cele două facturi în discuție (în valoare de 110.040 Euro respectiv 102.010 Euro) au fost emise de către SC - B SA(fosta B )către Maritima Franța (utilizatorul final al celor două nave) în urma acordului acestei societăți de a suporta costul combustibilului și lubrifianților rămase la bordul navei după probele de mare, al unor echipamente suplimentare instalate pe nave, precum și al unor servicii aferente acestor nave, separat de contractul încheiat între SC - B SA(fosta B )și societatea Norvegiană.
Organele de inspecție fiscală au constatat că valoarea celor două facturi nu a fost inclusă în declarațiile vamale de export. însă, din punct de vedere practic, întrucât factura pentru livrarea navelor și factura pentru combustibil, lubrifianți, echipamente și servicii suplimentare au fost emise către entități diferite, valoarea acestora nu s-ar fi putut cuprinde în aceeași declarație vamală de export. De asemenea, in practică autoritățile vamale nu ar fi acceptat întocmirea separată a unei declarații vamale de export pentru bunuri și servicii încorporate într-o navă care făcea deja obiectul altei declarații vamale de export.
În cazul de față, consideră reclamanta, realizarea operațiunii (constând în livrarea către Maritima Franța a unor bunuri aferente navelor exportate si prestarea unor servicii în legătură cu aceste nave) poate fi justificată prin alte documente, cum sunt de exemplu contractele de construcție a navelor, facturile acceptate și plătite de către Maritima Franța, anexele la aceste facturi în care se detaliază sumele facturate către Maritima Franța și drept corespunzând unor bunuri și servicii care au fost efectiv prestate ( diferențelor de preț - semnat de către reprezentanții Maritima Franța), planurile și desenele de însoțire a navelor (documente care descriu în detaliu nava și echipamentele încorporate și care însoțesc în permanența navele).
În plus, în ceea ce privește serviciile facturate către Maritima Franța, precizează că societatea beneficiază de scutirea de TVA în baza prevederilor art. 143 alin. (1) pct. c) din Codul fiscal, care precizează că "sunt scutite de TVA [.] prestările de servicii [.} legate direct de exportul de bunuri [.]" conform celor prevăzute la articolul 6(10) din 1846/2003, nefiind necesară în acest caz menționarea sumelor aferente în declarațiile vamale de export).
Consideră că autoritățile fiscale au stabilit în sarcina societății debite suplimentare constând în TVA în sumă totală de 418.742 Lei pentru care au fost calculate majorări de întârziere în suma totală de 33.380 Lei (total obligații fiscale suplimentare: 452.122 Lei).
Aceste obligații fiscale suplimentare au fost stabilite de către organele de inspecție fiscală prin aplicarea TVA în cotă de 19% asupra unor facturi emise de SC - B SA(fosta B )SA către Norvegia
Organele de inspecție fiscală au considerat că societatea nu poate beneficia de regimul de scutire de TVA, iar opinia acestor a fost confirmata prin decizia atacata întrucât sumele facturate către Norvegia nu au fost cuprinse în declarațiile vamale de export întocmite pentru cele două barje, conform prevederilor art. 2 alin. (2) lit. b) din 1846/2003.
Arată că 1846/2003 se referă la condițiile cerute pentru a beneficia de scutirea de TVA pentru exportului de bunuri, conform art. 143 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal. în cazul de fată, fiind vorba despre servicii, scutirea de TVA se aplică în baza prevederilor art. 143 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, care precizează că "sunt scutite de TVA prestările de servicii legate direct de exportul de bunuri (iar în acest caz nu este necesară menționarea sumelor aferente în declarațiile vamale de export).
Pentru considerentele expuse mai sus a solicitat admiterea contestației, anularea în totalitate a Deciziei atacate, și pe cale de consecință exonerarea de la obligația de plată aferente în sumă totală de 656,774 lei stabilită în mod nelegal de către autoritățile fiscale în sarcina societății comerciale SC - B SA(fosta B ) SA cu titlu de TVA, precum și a majorărilor de întârziere aferente.
În dovedire reclamanta a depus la dosarul cauzei următoarele acte:
Decizia 370/31-10-2008 emisa de - - Direcția Generala de Soluționare a Contestațiilor, Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 60 din 12 martie 2008, Raportul de inspecție fiscală din data de 03.03.2008, având nr. de înregistrare 12358, diferențe de preț Proiect nr. (în română și engleză), diferențe de preț Proiect nr. (în română și engleză), Declarațiile vamale de export nr. I 10751/15.11.2005 (pentru nava petroliere "Cap ") și I 3753/14.04.2006 (pentru nava petroliere "Cap "), Factura fiscală și invoice emise în decembrie 2006 în valoare de 450.000 Euro, echivalentul a 1.521.765 Lei pentru servicii aferente "barjei 1280"; Factura fiscală și invoice emise în ianuarie 2007 în valoare de 200.000 Euro, echivalentul a 682.140 Lei pentru servicii aferente "barjei 1380"; Declarațiile vamale de export nr. I 5840/12.06.2006 (pentru "barja 1280") și nr. I 1/03.01.2007 (pentru "barja 1380").
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Curtea analizând actele dosarului constată:
În fapt, în perioada 17-21.12.2007, precum și în perioada 14 - 23.01.2008, reclamanta a fost supusă unui control de către organele fiscale, în urma căruia s-a stabilit în sarcina acesteia obligații fiscale suplimentare constând în TVA în sumă de 144.450 lei, pentru care au fost calculate majorări de întârziere în sumă de 60.202 lei.
TVA-ul suplimentar a fost stabilit datorită faptului că reclamanta nu justifica regimul de scutire TVA pentru funcțiile emise către Maritima Franța.
Reclamanta susține că cele două facturi în sumă de 110.040 lei emisă și respectiv 201.010 lei emisă ce reprezintă bunuri încorporate în navele petroliere expediate în afara României, nu au fost cuprinse în declarațiile normale de export, însă pot fi justificate prin alte documente, fără să precizeze în mod clar care sunt acestea, atașându-se așa - zisele centralizatoare, intitulate diferențe de preț și situațiile privind combustibilul și uleiul lubrifiant rămas la bordul navelor după probele de mare.
Deci, în mod corect s-a reținut prin decizia atacată că deoarece scoaterea definitivă a combustibilului și uleiului lubrifiant de pe teritoriul României s-a realizat în momentul în care s-a făcut exportul celor două nave către beneficiarul Construction din Norvegia, scutirea de taxă pe valoare adăugată pentru operațiunea de livrare a combustibilului și uleiului lubrifiant la export trebuie justificată conform prevederilor Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr. 1846/2003 cu declarația vamală de export. De asemenea livrarea de echipamente către Franța trebuia efectuată cu declarația navală de export factura extinsă și factura fiscală conform aceluiași ordin.
Ca atare reclamanta nu justifică regimul de scutire de plata taxei pe valoarea adăugată cu declarația vamală de export și în consecință, datorează TVA suplimentar în sumă de 144.450 lei la care se adaugă majorările de 60202 lei.
Referitor la suma de 418.742 lei reprezentând TVA suplimentar și a majorărilor aferente în sumă de 33.380 lei, organele fiscale de control au stabilit că sumele facturate către Norvegia nu au fost de asemenea cuprinse în declarațiile vamale de export întocmite pentru cele două barje în conformitate cu prevederile art. 2 al. 2 lit. b din același Ordin nr. 1846/2003.
Însă reclamanta susține că nu este necesară menționarea sumelor aferente înd eclarațiile vamale de export, întrucât aceste prevederi s-ar referi la condițiile cerute pentru a beneficia de scutire de TVA pentru exportul de bunuri și nu de servicii cărora li s-ar fi aplicat prevederile art. 143 al. 1 lit. c din Codul fiscal.
Instanța reține că prin decizia atacată s-a făcut o amplă și profundă analiză a faptelor și normelor referitoare la acest TVA suplimentar în sumă de 418.742 lei cu majorările aferente în sumă de 33.380 lei.
Astfel este evident că așa cum rezultă din documentele existente la dosarul cauzei, societatea a facturat manopera pentru lucrări de sudură, modificare barjă, vopsire care a fost efectuată pentru barjele nr. 6 și 20 de realizarea exportului celor două barje, iar valoarea acestora trebuia să fie inclusă în valoarea barjelor exportate și implicit în declarația vamală de export.
Ca atare, în mod corect s-a stabilit că reclamanta nu justifică pentru factura fiscală emisă către Norvegia scutirea de TVA în sumă de 418.742 lei, la care se adaugă majorările de întârziere în sumă de 33.380 lei.
În consecință, având în vedere cele mai sus expuse și pe temeiul disp. art. 18 din. nr. 554/2004 a contenciosului administrativ urmează a respinge acțiunea reclamantului ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta " - " ). ), cu sediul în B,-, jud. B, în contradictoriu cu pârâtul - - DIRECȚIA GENERALĂ DE A, cu sediul în B, sector 5,-, având ca obiect anulare act administrativ.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Octombrie 2009.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red. /26.01.2010
Tehnored. 4 ex./01 Februarie 2010
Com. 2 ex. februarie 2010
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu
