Anulare act administrativ . Decizia 2090/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 2090
Ședința publică de la 26.10.2009
Curtea constituiă din:
PREȘEDINTE: Voicu Rodica
JUDECĂTOR 2: Hortolomei Victor
JUDECĂTOR 3: Radu Constantin
GREFIER -
...
Pe rol se află spre soluționare recursul declarat de recurentul-reclamant INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ, împotriva sentinței civile nr.14CAF/23.01.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA ECONOMICĂ IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE DIN CADRUL PRIMĂRIEI
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 12.10.2009, când au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună note scrise a amânat pronunțarea la data de 19.10.2009, iar apoi la 26.10.2009.
CURTEA,
Asupra recursului din prezenta cauză:
Prin sentința civilă nr.14 CAF/23.01.2009, Tribunalul Giurgiua respins ca nefondată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră G în contradictoriu cu pârâta Direcția Economică Impozite și Taxe din cadrul Primăriei
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu sub nr. 1497/122/01.07.2008, reclamantul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Gac hemat în judecată pe pârâta Direcția Economică Impozite și Taxe Locale din cadrul Primăriei G, solicitând anularea titlului executoriu nr. 15/10.04.2008 emis de aceasta, pe care îl consideră nelegal și netemeinic.
În motivarea acțiunii, s-a arătat de către reclamant că prin adresa nr. 1848/05.03.2008 Biroul Stabilire Impozite și Taxe Locale din cadrul instituției pârâte, i-a comunicat că în conformitate cu Hotărârea Consiliului Local al Municipiului G nr. 339/25.11.2205, este obligat să achite începând cu anul 2006 o taxă specială anuală pentru funcționarea serviciului public pentru situații de urgență de 30 lei, taxă instituită pentru fiecare societate comercială și instituție publică deținătoare de imobile-clădiri în mun.
Ca urmare a neachitării taxei anterior menționată, Direcția Economică Impozite și Taxe din cadrul Primăriei G i-a comunicat somația de plată înregistrată sub nr. 1738/10.04.2008, aceasta fiind însoțită de titlul executoriu nr. 15/10.04.2008 și înregistrată sub nr. 1739 din aceeași dată.
S-a mai arătat de către reclamant că titlul executoriu a fost contestat, însă contestația a fost respinsă și că, în conformitate cu prevederile art. 282 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal "pentru funcționarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice și juridice, consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului B, după caz, pot adopta taxe speciale", iar potrivit alineatului 3 al aceluiași articol "taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care beneficiază de serviciile oferite de instituția/ serviciul public de interes local, potrivit regulamentului de organizare și funcționare a acesteia/acestuia sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, să efectueze prestații ce intră în sfera de activitate a acestui tip de serviciu".
A mai arătat reclamantul că hotărârea adoptată la nivelul Consiliului Local G nu este aplicabilă instituției, întrucât nu sunt beneficiari ai serviciilor Serviciului Public pentru Situații de Urgență, motiv pentru care consideră că în mod greșit, instituția pârâtă a stabilit taxele și a emis titlul executoriu contestat, astfel că nu are obligația de a achita taxa stabilită prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului G nr. 339/25.11.2205, această taxă fiind nelegală și netemeinică, față de faptul că se prevede în mod expres achitarea taxei de către instituțiile publice deținătoare de imobile în mun. G, în fapt Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră G nu este deținător de imobil, acestea făcând parte din domeniul public și privat al statului și administrate de Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
De asemenea, a mai arătat că are încheiate, la nivel județean, cu toate structurile Ministerului Internelor și Reformei Administrative și Ministerului Apărării Naționale planuri comune de intervenție în caz de calamități, dezastre și situații de urgență și participă efectiv cu forțe și mijloace la înlăturarea acestora.
La dosar reclamantul a depus în copie următoarele înscrisuri: Hotărârea Consiliului Local al Municipiului G nr. 339/25.11.2205, somația de plată nr. 1738/10.04.2008, titlul executoriu nr. 15/10.04.2008, extrase din inventarul bunurilor din domeniul public al statului deținute în administrare de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative prin Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră G, cu imobilele din mun. G în număr de 7, Planul comun de intervenție a unităților Ministerului Internelor și Reformei Administrative și Ministerului Apărării Naționale pentru limitarea și înlăturarea dezastrelor pe teritoriul Județului G, contestația formulată împotriva titlului executoriu nr. 15/10.04.2008 adresată instituției pârâte, adresa nr. 5901/12.06.2008 emisă de Direcția Economică Impozite și Taxe din cadrul Primăriei G și adresa prin care s-a răspuns acesteia, în sensul respingerii sale cu nr. 5901/12.06.2008.
La termenul de judecată din data de 02.10.2008, instanța, la solicitarea reprezentantului instituției reclamante, a dispus întocmirea unei adrese către instituția pârâtă pentru a se comunica forțele și mijloacele care acționează în situații de urgență prevăzute în ștatul de organizare sau încadrare a persoanelor care participă la astfel de situații din Administrația Locală - Primăria Municipiului G, precum și un punct de vedere cu privire la faptul de ce se consideră că reclamantul datorează taxa instituită pentru care s-a emis somația de plată nr. 1738/10.04.2008.
Prin adresa nr.894/29.10.2008, Consiliul Local G - Direcția Impozite și Taxe Locale a comunicat că reclamantul confundă taxa specială ce face obiectul titlului executoriu cu impozitul pe construcții.
Numai în cazul acestui din urmă impozit, a precizat pârâta că reclamanta face parte din categoria celor exceptate de la plata impozitului, taxa de 30 lei, neputând fi asimilată unui impozit pe clădiri, aceasta fiind percepută tuturor instituțiilor publice deținătoare de imobil, indiferent cu ce titlu sunt deținute, cu atât mai mult cu cât Hotărârea Consiliului Local al Municipiului G nr. 339/25.11.2205 nu face distincție în acest sens și că, într-o situație de urgență, unitatea reclamantă este beneficiară directă a serviciilor prestate de Serviciul Public pentru Situații de Urgență constituit la nivelul Primăriei mun. G și nu Statul Român sau Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Cât privește forțele și mijloacele care acționează în situații de urgență prevăzute în ștatul de organizare sau încadrare a persoanelor care participă la astfel de situații din Primăria Municipiului G, învederează aceasta că, făcându-se demersuri la Serviciul de Urgență din cadrul Primăriei mun. G, acest serviciu a comunicat prin adresa nr. 27583/29.10.2008 că Poliția de Frontieră - Inspectoratul Județean face parte din forțele de cooperare cu Serviciul de Urgență G, participând cu mijloace și forțe în caz de urgență.
La dosar pârâta a depus adresa nr. 27583/29.10.2008 emisă de Serviciul de Urgență.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:
Prin Hotărârea nr.339/25.11.2005, Consiliul Local al Municipiului Gaa probat instituirea taxelor speciale anuale pentru funcționarea Serviciului Public pentru Situații de Urgență la nivelul Primăriei mun. G astfel: 2 lei RON pentru fiecare familie sau persoană fizică majoră deținătoare de imobil în mun. G și 30 lei RON pentru fiecare societate comercială și instituție publică deținătoare de imobile în G", având la bază dispozițiile art. 282 Cod fiscal aprobat prin Legea nr. 571/2003, potrivit cu care Consiliile Locale, județene și Consiliul General al Municipiului B pot adopta taxe speciale "pentru funcționarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice și juridice", domeniile în care astfel de taxe pot fi adoptate, fiind stabilite potrivit OUG nr. 45/2003 privind finanțele publice locale.
Acest din urmă act normativ menționează, la art. 26 alin. 3, că sectoarele de activitate și condițiile în care se instituie taxele speciale, se stabilesc prin Regulamentul aprobat de consiliile locale, ele încasându-se conform alineatului 6 al aceluiași articol, numai de la persoanele fizice și juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit.
În același sens sunt și dispozițiile art. 282 alin. 3 din Codul fiscal (în vigoare la data emiterii titlului executoriu contestat și a somației), acestea prevăzând la rândul lor că taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care beneficiază de serviciile oferite de serviciul public de interes local respectiv, potrivit Regulamentului de organizare și funcționare al acestuia sau, în plus, de la cele care sunt obligate, potrivit legii, să efectueze prestații ce intră în sfera de activitate a acestui tip de serviciu.
În baza Hotărârii de Consiliu anterior menționate, Direcția de Impozite și Taxe Gae mis Titlul Executoriu nr. 15/10.04.2008 prin care a stabilit în sarcina reclamantului suma de 77 lei (60 lei taxă situații de urgență și 17 lei majorări de întârziere), emițând totodată, și somația nr. 15/10.04.2008, acte contestate de reclamantă (inițial la emitent și ulterior, în fața instanței), pe motiv că nu le datorează, nefiindu-i incidente dispozițiile legale anterior menționate, întrucât nu este beneficiară a Serviciului Public pentru Situații de Urgență, ci din contră, participă efectiv cu forțe și mijloace în asemenea situații și în plus nu este deținătoare de imobile în mun.
Referitor la cel de-al doilea motiv invocat de reclamantă ca și motiv de exonerare de la această plată, respectiv acela că nu ar deține imobile pe raza municipiului G, în calitate de proprietar, ci doar în calitate de administrator, acestea făcând parte din domeniul public al statului, tribunalul reține că el nu este întemeiat, întrucât Hotărârea nr. 339/25.11.2005 a Consiliului Local G, în baza căreia au fost emise actele contestate, precum și dispozițiile legale anterior menționate, nu se referă la proprietarii de imobile, ci la deținătorii acestora, aceștia din urmă datorând taxa specială (evident în condițiile în care sunt îndeplinite și celelalte condiții).
Or, instanța a reținut că din punct de vedere legal noțiunea de proprietar nu se confundă cu cea de deținător, acesta din urmă fiind cel care deține și exploatează imobilul cu orice titlu și căruia îi incumbă obligația de a achita taxa respectivă și nu proprietarului, căci dacă s-ar fi dorit acest lucru, nimic nu ar fi împiedicat pe legiuitor și ulterior autoritatea locală, să se refere la proprietarul imobilului și nu la deținătorul acestuia.
În privința primului motiv ce vizează aspectul că reclamantul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră G nu beneficiază de serviciile Serviciului Public pentru Situații de Urgență, astfel că nu datorează taxa specială instituită în acest sens, tribunalul a reținut că, în cauză, prin actele depuse (adresa nr. 894/29.10.2008 și adresa nr. 5901/12.06.2008 - aceasta din urmă constituind răspuns la contestația reclamantului) pârâta a comunicat că în cazul apariției unei situații de urgență, unitatea reclamantă este beneficiara serviciilor prestate de Serviciului Public pentru Situații de Urgență, constituit la nivelul Primăriei mun. G, indiferent, adaugă tribunalul, de poziția sa de negare sau nu a acestui aspect, atât timp cât prin instituirea taxei, autoritatea locală și-a asumat, implicit obligația, de a acționa cu forțe în situații de urgență, iar reclamantul având dreptul corelativ de a solicita o atare intervenție.
A reținut că taxa se datorează independent de faptul dacă în cursul anului respectiv, s-a acționat sau nu de către Serviciul respectiv, ea fiind percepută tocmai pentru organizarea, susținerea și funcționarea unui astfel de Serviciu pentru Situații de Urgență, serviciu care să poată acționa în caz de nevoie.
A mai reținut tribunalul că reclamantei îi sunt incidente și dispozițiile tezei a II- a art. 282 alin. 3 din Codul fiscal, ea fiind obligată potrivit legii să-și efectueze prestații ce intră în sfera de activitate a Serviciului Public pentru Situații de Urgență - astfel după cum rezultă din actele pe care le-a depus la dosar (plan comun de intervenție a unităților Ministerului Internelor și Reformei Administrative și Ministerului Apărării Naționale pentru limitarea și înlăturarea dezastrelor pe teritoriul Județului G, dar și din adresa nr. 27583/29.10.2008 depusă la dosar de către pârâtă), însă acest aspect nu este de natură să o exonereze pe reclamantă de la plata taxelor respective, la care a fost obligată prin actele contestate.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, a declarat recurs reclamantul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră G, criticând soluția instanței de fond pentru următoarele motive:
Instanța de fond a interpretat greșit prevederile art.282, alin. (3) din Codul fiscal, care prevede:
speciale se încasează numai de la persoane fizice și juridice care beneficiază de serviciile oferite de instituția/serviciul public de interes local, potrivit Regulamentului de organizare si funcționare a acestei/acestuia, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, să efectueze prestații ce intră în sfera de activitate a acestui serviciu, ori instituția reclamantă nu beneficiază de aceste prestații și nici nu suntem obligați prin lege să efectueze prestații ce intră în sfera de activitate a acestui serviciu (OUG nr.104/2001 privind organizarea si funcționarea Poliției de Frontieră Române, actualizată). În cazul unei situații de urgență, legislația în vigoare nu permite apelarea la autoritatea locala, mai mult, aceste servicii fiind oferite de alte instituții ale Ministerului Administrației și Internelor (Inspectoratul pentru Situații de Urgență - instituție specializată pentru acest fel de servicii) și sunt gratuite deoarece se efectuează în baza Protocoalelor încheiate între G și celelalte instituții din cadrul MAI.
A mai arătat că este finanțată din fonduri bugetare care sunt limitate, iar o cheltuială în plus ar duce la mărirea cheltuielilor instituției și crearea unui precedent în sensul că se pot stabili și alte taxe pe care ar fi obligați să le plătească.
Față de aspectele învederate, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, și pe fond admiterea acțiunii și anularea titlul executoriu nr.15/10.04.2008 ca fiind netemeinic și nelegal.
Intimata-pârâtă Direcția de Impozite și Taxe Locale Gad epus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.
Curtea de APEL BUCUREȘTI s-a constatat legal sesizată și competentă material să judece prezentul recurs, date fiind prevederile art.3 și ale art. 299 Cod procedură civilă.
Verificând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul promovat ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform art.282 intitulat "Taxe speciale" din Codul fiscal: " (1) Pentru funcționarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice și juridice, consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului B, după caz, pot adopta taxe speciale.
(2) Domeniile în care consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului B, după caz, pot adopta taxe speciale pentru serviciile publice locale, precum și cuantumul acestora se stabilesc în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2003*) privind finanțele publice locale.
(3) speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care beneficiază de serviciile oferite de instituția/serviciul public de interes local, potrivit regulamentului de organizare și funcționare a acesteia/acestuia, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, să efectueze prestații ce intră în sfera de activitate a acestui tip de serviciu.
(4) Consiliile locale, județene sau Consiliul General al Municipiului B, după caz, nu pot institui taxe speciale concesionarilor din sectorul utilităților publice (gaze naturale, apă, energie electrică), pentru existența pe domeniul public/privat al unităților administrativ-teritoriale a rețelelor de apă, de transport și distribuție a energiei electrice și a gazelor naturale".
Curtea constată faptul că în pofida celor susținute de către recurent, se încadrează în categoria primă menționată de textul legal evocat, respectiv în categoria beneficiarilor acestui gen de servicii, constatare dedusă din relațiile (adresa emisă și răspunsul la contestația formulată) furnizate de către coordonatorul acestui serviciu pentru situații de urgență, primăria din localitate.
Chiar dacă într-adevăr, în temeiul planului comun de intervenție depus la dosarul de fond, recurentul are atribuții în situația intervenirii unor împrejurări catastrofale total indezirabile, participând chiar cu oameni în acest sens, totuși această situație nu exclude participarea (binevenită chiar) în astfel de situații excepționale, a unor alte servicii cum este și serviciul pentru care s-a impus taxa contestată, cu același obiect de activitate, fapt de natură a asigura o intervenție promptă și o șansă de succes al acțiunii mult mai mare decât în cazul unei intervenții singulare. Planul comun invocat și nici legislația fundament al planului, nu exclude o astfel de intervenție cumulată, o atare excludere având chiar un caracter nefiresc.
Curtea își însușește și argumentul primei instanțe referitor la faptul că recurenta este deținător de imobile, având în vedere că acest concept juridic folosit vizează deținerea imobilului cu orice titlu, nu neapărat de proprietate, administrarea incluzându-se în domeniul de aplicare al conceptului.
Nu mai puțin, Curtea constată că plata acestei taxe speciale reprezintă o obligație impusă printr-un act administrativ normativ, astfel încât ea nu poate fi calificată în mod corect, ca fiind o cheltuială nejustificată care ar crea un precedent periculos.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat, recursul promovat, reținând legalitatea și temeinicia hotărârii de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ, împotriva sentinței civile nr.14CAF/23.01.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA ECONOMICĂ IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE DIN CADRUL PRIMĂRIEI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
-
Red.
Tehnodact. / 2 ex./12.02.2010
G -
Președinte:Voicu RodicaJudecători:Voicu Rodica, Hortolomei Victor, Radu Constantin
