Anulare act administrativ . Sentința 21/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA Nr.21/CA/2010
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Nanea Paraschiv
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra acțiunii formulate de reclamanta Asociația Județeană a Vânătorilor și ilor H în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Secretariatul General, având ca obiect anulare act administrativ.
Se constată că reclamanta a comunicat la dosar concluzii scrise.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate prin încheierea din ședința publică din 13 ianuarie 2010, când instanța la solicitarea mandatarului reclamantei a amânat pronunțarea la data de 20 ianuarie 2010, încheierea de amânare a pronunțării făcând parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA DE APEL
Asupra acțiunii de față;
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la această instanță sub dosar nr-, astfel cum a fost precizată(211), reclamanta Asociația Județeană a Vânătorilor și ilor Has olicitat în contradictoriu cu Guvernul României să se dispună:
- anularea Hotărârii de Guvern nr. 1016/2008 în sensul înlăturării din conținutul acesteia a prevederilor art. 3 lit. d, art.4 lit. g, h și i, care contravin art. 1 alin.1,2 și 4, art.2 pct.18, 27 ind.1,28,29,30, art.3, art.8,art.13,art.15,art.16,art.23 alin.1,2,3,4 și 5, art.25 și art.31 din OUG nr. 23/2008, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 317/13.10.2009.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta susține faptul că AJVPS H, în conformitate cu statutul său înscris în registrul național sub nr. 21PJ/27.03.1998, este o persoană juridică de drept privata, apolitică, fără scop lucrativ, al cărei scop este conservarea biodiversității și protecției faunei de interes vânătoresc și piscicol, precum și a mediilor naturale de dezvoltare a acesteia, prin vânătoare și pescuit sportiv practicate în mod dudrabil, ca forme de odihnă activă și de petrecere a timpului liber de către membrii săi. Potrivit atribuțiilor statutare, AJVPS gestionează și eliberează în condițiile legii și ale statutului, carnetele de membru și autorizațiile de vânătoare și pescuit sportiv.
Reclamanta susține că Hotărârea de Guvern își depășește atribuțiile atunci când stabilește obligativitatea plății pentru activitatea de pescuit sportiv/recreativ a unei taxe de autorizare prin eliberarea permiselor de pescuit, cu valorile cuantificate prin art. 4 lit. g, h și i, câtă vreme art. 14 alin.2 din OUG nr. 23/2008, stipulează că autorizația de pescuit conține date referitoare la identificarea navei /ambarcațiunii, la perioada de valabilitate, la zona de pescuit, la modalitatea de pescuit și la cota alocată pe specii, ceea ce conduce la concluzia că acesta vizează exclusiv domeniul activității de pescuit comercial și în nici un caz nu se referă la activitatea de pescuit sportiv/recreativ.
Reclamanta susține că, în calitate de reprezentată a intereselor legitime ale membrilor săi, are, conform Contractului nr. 678/107/198 și a actelor adiționale ulterioare, în raport cu Statul Român, prin reprezentantul său, în prezent, ADS, obligația plății anuale a unui procent din valoarea cotizațiilor încasate de la membrii săi, sumă care constituie însăși atribuirea dreptului de pescuit sportiv/recreativ a fondului piscicol către ii sportivi. Or, câtă vreme, prin dispozițiile Hotărârii de Guvern nr. 1016/2008, Statul Român condiționează nașterea dreptului de a pescui și exercitarea acestuia de plata unor taxe de autorizare a pescuitului prin eliberarea permisului de pescuit, prin faptul că se realizează o dublă obligației de plată în sarcina ului sportiv în exercitarea aceluiași drept se încalcă în mod major drepturile și libertățile cetățenești garantate prin constituție, cu consecințe majore la nivelul individului, la nivelul asociației, dar și în periclitarea interesului public. Se prezintă drept consecințe nefaste ale stabilirii acestei obligații în sarcina ului sportiv următoarele: că diminuarea semnificativă și continuă a numărului de membri cotizanți ai asociației și imposibilitatea achitării cotizațiilor de către membrii existenți; că asociația, în calitatea sa de gestionar delegat al resurselor acvatice vii, nu va mai putea asigura paza fondului piscicol și nici nu va mai putea combate actele de braconaj; că însăși scopul pentru care membrii au subscris ar fi grav afectat, deoarece organismul de reprezentare (AJVPS H) ar fi supus dispariției; că interesul asociației ar fi afectat, prin faptul că nu se vor mai putea susține și organiza competiții de pescuit sportiv.
În drept, se invocă prevederile art. 52,126 alin.6 și 139 alin.1 din Constituție și cele ale art.1,14,15 din Legea nr. 554/2004.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâtul Guvernul României a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând faptul că HG nr. 1016/2008 a fost adoptată în executarea și cu respectarea dispozițiilor OUG nr. 23/2008, în raport cu care se analizează legalitatea actului administrativ OUG nr. 23/2008 se corelează cu prevederile Regulamentul Consiliului Europei nr.2371/2002 și Regulamentul CE nr.104/2000. Prin OUG nr. 23/2008 a fost înființată Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, care este unicul administrator, în numele statului, a resurselor acvatice vii, bunuri aflate în domeniul public al statului, autoritate care are în competență și atribuirea dreptului de pescuit în baza licențelor și/sau autorizațiilor. În sensul art. 15 alin.2 din OUG nr.23/2008, prin autorizare se înțelege atât eliberarea permiselor de pescuit,cât și eliberarea autorizațiilor de pescuit, astfel cum este prevăzut prin Nota de fundamentare a hotărârii criticate. Prevederile art. 15 alin.1 din OUG nr. 23/2008 stabilesc în mod expres că orice sumă provenind din contravaloarea licențelor de pescuit se face venit la bugetul de stat, iar la elaborarea actului normativ criticat legiuitorul a avut în vedere faptul că resursele acvatice vii sunt bunuri publice ale statului, iar cetățeanul este liber să le folosească în scop recreativ sportiv, astfel cum este prevăzut în alin.1 al art.23 din OUG nr. 23/2008.În conformitate cu prevederile art. 15 din OUG nr.23/2008, prin eliberarea permiselor de pescuit recreativ sportiv statul autorizează persoana fizică să practice această autoritate în scop de agrement sau performanță, în schimbul unei sume de bani pe care acesta o percepe.
Prin cererea de pusă la fila 54 din dosar, reclamata a renunțat să mai susțină cererea de suspendare a executării hotărârii atacate și excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.1 din HG nr. 1016/2008.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Conform art. 1 din HG nr. 1016/2008, prezenta hotărâre stabilește cuantumul taxelor percepute de către satul român pentru autorizarea activităților de pescuit și acvacultură, prin emiterea permiselor de pescuit, licențelor și autorizațiilor de pescuit de către agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură.
HG nr. 1016/2008 este emisă de către Guvernul României, în temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, și al art. 15 alin.2 din OUG nr. 23/2008, privind pescuitul și acvacultura.
Potrivit art. 15 alin.1 din OUG nr. 23/2008, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 317/13.10.2009, contravaloarea licențelor de pescuit, a permiselor de pescuit și a autorizațiilor de pescuit se face venit la bugetul de stat, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, cuantumul taxelor de licenței și autorizare se stabilește prin hotărâre a Guvernului, astfel că, din acest punct de vedere, nu se poate spune că Guvernul a depășit atribuțiile atunci când stabilește obligativitatea plății pentru activitatea de pescuit sportiv/recreativ a unei taxe de autorizare prin eliberarea permiselor de pescuit, cu valorile cuantificate prin art. 4 lit. g, h și i.
Este de observat faptul că prin rt. 3 alin.1 lit. d din HG nr. 1016/2008 se prevede că pentru autorizarea pescuitului prin eliberarea permiselor de pescuit e plătesc taxe de autorizare. În acest sens, potrivit art. 4 alin 1 din același act administrativ normativ, cuantumul taxelor de autorizare este de: lit. g - 30 lei pentru eliberarea permisului de pescuit recreativ/sportiv, începând cu data de 1 ianuarie 2009; lit. h - 10 lei pentru eliberarea permisului de pescuit recreativ/sportiv pentru elevi și studenți, începând cu data de 1 ianuarie 2009; lit. i -10 lei pentru eliberarea permisului de pescuit recreativ/sportiv pentru persoanele cu handicap ușor și mediu și gratuit pentru persoanele cu handicap grav, începând cu data de 1 ianuarie 2009. De asemenea, onform art.5 lit. e, pentru eliberarea permisului de pescuit recreativ/sportiv axele de autorizare sunt achitate de către ul sportiv sau prin asociațiile de i sportivi, iar conform art. 10 taxele prevăzute de prezenta hotărâre constituie venit la bugetul de stat, sumele datorate se virează în contul stabilit înaintea eliberării permisului, iar neplata acestora conduce la neacordarea permiselor.
Din cuprinsul prevederilor legale sus menționate, rezultă că hotărârea atacată individualizează nu numai cuantumul acestor taxelor de autorizare, ci menționează și persoanele cărora le revine obligația achitării acestora, destinația taxelor, momentul la acestea se achită, cum se face dovada achitării lor și care este sancțiunea neplății taxelor de autorizare, aspecte care toate constituie măsuri de organizare a executării legii, în speță fiind vorba de OUG nr. 23/2008.
Prin urmare, nici sub acest aspect nu se poate reține că Guvernul și-a depășit competența, adoptând HG nr. 1016/2008.
În ceea ce privește susținerile reclamantei referitoare la faptul că Hotărârea de Guvern în discuție își depășește atribuțiile atunci când stabilește obligativitatea plății pentru activitatea de pescuit sportiv/recreativ a unei taxe de autorizare prin eliberarea permiselor de pescuit, câtă vreme art. 14 alin.2 din OUG nr. 23/2008, stipulează că autorizația de pescuit conține date referitoare la identificarea navei /ambarcațiunii, la perioada de valabilitate, la zona de pescuit, la modalitatea de pescuit și la cota alocată pe specii, ceea ce conduce la concluzia că acesta vizează exclusiv domeniul activității de pescuit comercial și în nici un caz nu se referă la activitatea de pescuit sportiv/recreativ, instanța constată că aceste susțineri sunt neîntemeiate.
Este adevărat faptul că art. 14 alin.2 din OUG nr. 23/2008 se referă la autorizația de pescuit, definită de art. 2 alin.1 pct. 29, ca actul administrativ prin care se autorizează o persoană fizică sau juridică să exercite activitatea de pescuit, ceea conduce la concluzia că autorizația de pescuit este necesară a fi obținută de persoanele care practică pescuitul în mod organizat într-una din formele de organizare prevăzute de lege,ca activitate comercială, însă aceasta nu înseamnă că ordonanța în aplicarea căreia fost adoptată hotărârea atacată stabilește că emiterea permiselor de pescuit se realizează în mod gratuit.
Dimpotrivă, din art. 15 alin.1 din OUG nr. 23/2008, potrivit căruia contravaloarea licențelor de pescuit, a permiselor de pescuit și a autorizațiilor de pescuit se face venit la bugetul de stat, rezultă fără echivoc faptul că eliberarea permisului de pescuit este suspus achitării unor taxe. Nici măcar faptul că la alin.2 al acestui act normativ se vorbește de cuantumul taxelor de licențiere și de autorizare se stabilește prin hotărâre a Guvernului nu este de natură să conducă la concluzia că eliberarea permisului de pescuit este scutit de plata contravalorii lui, întrucât, dacă potrivit art.2 alin.1 pct.28, licențierea, ca activitate se vizează verificarea dacă o navă sau ambarcațiune îndeplinește condițiile legale pentru desfășurarea pescuitului comercial, are drept scop atribuirea dreptului de pescuit pentru aceasta, autorizarea se referă atât la activitatea de emitere a permisului de pescuit, definit de art. 2 alin.1 pct.30 din OUG nr. 203/2008 ca document individual și netransmisibil prin care se atestă dreptul de pescuit în favoarea ului profesionist și celui sportiv, cât și la activitatea de emitere a autorizației de pescuit și care, într-adevăr, este necesară numai atunci când se exercită o activitate de pescuit în scop comercial.
Nu pot fi reținute ca întemeiate nici susținerile reclamantei referitoare la faptul că tariful de folosință, pe care îl achită în baza Contractului de dare în folosință a fondului piscicol nr. 27/2002 și a actelor adiționale ulterioare, care provine din cotizațiile membrilor săi, constituie însăși contravaloarea atribuirii dreptului de pescuit către ii sportivi. Chiar dacă prin acest contract s-a prevăzut că administratorul fondului piscicol dă în folosință și beneficiarul primește spre folosință pentru pescuit în scop recreativ -sportiv fondul piscicol ce face obiectul contractului, tariful convenit este plătit de către reclamantă pentru folosința acestui fond piscicol și nu reprezintă o plată pentru eliberarea permisului de pescuit, contravaloarea acestuia urmând a se achita de către fiecare solicitant al permisului de pescuit,indiferent că este vorba de un profesionist sau sportiv.
Faptul că obligația de a plăti contravaloarea permisului de pescuit revine și ului sportiv nu înseamnă că se realizează o dublă impunere în sarcina acestui în exercitarea aceluiași drept, cum se afirmă de către reclamantă, întrucât în timp ce taxa instituită prin OUG nr. nr. 23/2008 este achitată pentru eliberarea permisului de pescuit care atestă dreptul de pescuit, cotizația este plătită de ul sportiv periodic în considerarea calității sale de membru al asociației, cu toate consecințele ce decurg din acesta, inclusiv aceea de a folosi amenajările piscicole deținute de către reclamantă.
Referitor la susținerile reclamatei privitoare la consecințele nefaste ale stabilirii obligației de plată a contravalorii permisului de pescuit și de către ul sportiv, instanța observă că acestea țin mai degrabă de oportunitatea adoptării actului atacat și nu de legalitatea lui, neputând conduce la anularea hotărârii contestate.
Pentru considerentele expuse, prezenta acțiune s-a constat a fi nefondată, motiv pentru care urmează a fi respinsă. Totodată, se va respinge și cererea de suspendare a executării Hotărârii Guvernului nr. 1016/2008.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta Asociația Județeană și Vameșilor și ilor H, cu sediul în D,-, jud. H împotriva pârâtului Guvernul României reprezentat prin Secretaruatul General al Guvernului cu sediul în B, nr.1, sector 1.
Respinge cererea de suspendare a executării Hotărârii Guvernului nr. 1016/2008.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20 Ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
-
Red.
Dact./ex.4/19 02 2010
Președinte:Nicoleta Nanea ParaschivJudecători:Nicoleta Nanea Paraschiv
