Anulare act administrativ . Decizia 2102/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR -
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2102
SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Niculescu Monica
JUDECĂTOR 2: Ion Eugenia
JUDECĂTOR 3: Petrovici Cristina
GREFIER: - -
*************
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenții - reclamanți, și împotriva sentinței civile nr. 1855 din data de 18.05.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, in dosarul nr. -, in contradictoriu cu intimata - pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
La apelul nominal făcut in ședință publică au răspuns recurenții - reclamanți, și reprezentați prin avocat din cadrul și Asociații cu delegație la dosarul de fond.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatei-pârâte.
Pentru reclamanți, reprezentantul nu solicită termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
Nemaifiind cereri de formulat, sau excepții de invocat, Curtea constată cauza in stare de judecată, acordând cuvântul in susținerea motivelor de recurs.
Reclamanții, reprezentați de avocat, critică hotărârea instanței de fond pentru motive de nelegalitate și netemeinicie invocând in drept dispozițiile art. 158 alin 1, art. 299 alin și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. Arată că instanța de fond in mod neîntemeiat a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, interpretând eronat dispozițiile art. 7 (4) din Lg 9/1998. Solicite Curții a constata că acțiunea a fost introdusă la instanța competentă potrivit dispozițiilor art. 8 (1) din Lg 554/2004 coroborat cu dispozițiile art. 10 (1) din același act normativ. Apreciază că obiectul cauzei il constituie cererea adresată Comisiei Centrale de stabilire a despăgubirilor in vederea emiterii uni hotărâri de validare, urmând ca după emitere să se aplice dispozițiile reținute de instanța de fond.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și modificarea sentinței civile in totalitate și să respingă excepția necompetenței teritoriale.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr. -, reclamanți, și au chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (), solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la emiterea ordinului de validare Hotărârii nr. 22/03.04.2007 emisă de Comisia Județeană D pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și la actualizarea compensațiilor bănești cu coeficientul de inflație.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au calitatea de moștenitori ai defunctei, că pentru aceasta s- propus acordarea de compensații bănești în valoare totală de 457.689.796 lei pentru bunurile abandonate Statului bulgar, prin Hotărârea nr. 50/09.01.2001, însă ulterior, la data de 20.01.2006, prin Ordinul nr. 454/2006, comunicat în data de 23.01.2006, s- dispus invalidarea Hotărârii Comisiei Județene D pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 nr. 50/2001, dosarul fiind transmis Prefectului Județului D pentru reanalizare.
Reclamanții au mai arătat că, reanalizând cererea depusă de doamna, Instituția prefectului Județului D - Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 emis Hotărârea nr. 22/03.04.2007, prin care aprobat cererea și propus acordarea de compensații bănești în valoare totală de 230.543,48 lei.
În privința validării acestei hotărâri, reclamanții au afirmat că pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților refuză nejustificat să soluționeze cererea depusă de defuncta și continuată de moștenitorii legali ai acesteia, astfel că se impune obligarea acesteia la emiterea ordinului de validare a Hotărârii Comisiei Județene D pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 nr. 22/03.04.2007 și actualizarea compensațiilor cu coeficientul de inflație.
Prin Sentința civilă nr. 1855/18.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal s- dispus admiterea excepției de necompetență materială instanței, invocată din oficiu, și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Pentru hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 7 alin. 4 din Legea nr. 9/1998 republicată, dispoziții coroborate cu prev. art. 31 din OG nr. 94/2004, ordinele emise de Cancelaria Primului Ministru pentru validarea sau invalidarea hotărârilor comisiilor de aplicare a Legii nr. 9/1998 pot fi atacate la secția de contencios administrativ tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.
Prin art. 6 alin.1 din OUG nr. 25/2007 s- înființat Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, organ de specialitate cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor, prin preluarea activității fostei structuri fără personalitate juridică din subordinea Cancelariei Primului Ministru. Alineatul 7 al articolului arătat reia prevederile anterioare privind competența pe care o stabilește tot în favoarea secției de contencios administrativ tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.
Din economia acestor texte legale rezultă că acțiunile în legătură cu soluționarea cererilor de acordare compensațiilor sunt de competența instanței de contencios administrativ de la domiciliul solicitantului, inclusiv acțiunile având ca obiect obligarea de emite hotărârile.
Dispozițiile art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, care prevăd competență teritorială alternativă și pe care reclamanții le invocă, nu își găsesc aplicabilitatea în speță, fiind înlăturate de norma specială analizată, care impune o competență teritorială exclusivă (de ordine publică).
Împotriva Sentinței civile nr. 1855/18.05.1999 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal au declarat recurs, în termen legal, reclamanții, susținând că este nelegală și netemeinică, întrucât în mod nelegal competența de soluționare a cauzei fost declinată în favoarea Tribunalului Dolj.
În motivarea recursului, s-a arătat că, în speță, se solicită comisiei centrale, respectiv Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, să emită hotărâre de validare, urmând ca după ce această hotărâre va fi emisă, să i se aplice dispozițiile interpretate eronat de instanță, art. 7 (4) din Legea nr. 9/1998, care prevăd posibilitatea atacării acesteia la tribunalul în raza căruia domiciliază solicitantul.
Recurenții au precizat că nu se contestă și nu se atacă vreo hotărâre niciunei instituții și cu atât mai mult comisiei centrale, întrucât această nici nu există, astfel că acțiunea fost introdusă la instanța competentă să judece cauza în baza art. 8 alin. 1 coroborat cu art. 10 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În concluzie, se solicită admiterea recursului, modificarea în tot sentinței recurate și respingerea excepției de necompetență teritorială instanței.
Prin întâmpinarea formulată la data de 15.10.2009, intimata solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate, ca fiind legală și temeinică, reiterând apărările privitoare la fondul pricinii, invocate în fața primei instanțe.
Curtea, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele motive:
Litigiul dedus judecății vizează obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la emiterea ordinului de validare Hotărârii Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 având nr. 22 din data de 03.04.2007.
Dispozițiile cuprinse în art. 7 alin. 4 din Legea nr. 9/1998, prevăd că: "Hotărârile comisie centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul".
Pe de altă parte, dispozițiile art. 2 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de nu răspunde solicitantului în termen legal.
De asemenea, art. 31 din OG nr. 94/2004 precizează că: "Actele Cancelariei Primului-Ministru sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul".
Ținând seama de obiectul cererii de chemare în judecată și de caracterul derogatoriu al normelor de procedură instituite prin actele normative mai sus enunțate ( Legea nr. 9/1998 și OG nr. 94/2004), Curtea constată că în mod corect Tribunalul București soluționat excepția de necompetență teritorială instanței și dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului Dolj.
În consecință, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va dispune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții - reclamanți, și, toți cu domiciliul ales la " și Asociații", cu sediul în B,-,. B,. 3, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1855, din data de 18.05.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. -, în contradictoriu cu intimata - pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, Calea nr. 202, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.IE
Tehnored.CB/ 6 ex.
11.11.2009
Tribunalul București -9
Judecător fond:
Președinte:Niculescu MonicaJudecători:Niculescu Monica, Ion Eugenia, Petrovici Cristina
