Anulare act administrativ . Decizia 2109/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A-VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2109
Ședința publică de la 26.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE S -
JUDECĂTOR 1: Severin Daniel
JUDECĂTOR 2: Radu Ionel
GREFIER - -
.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta-pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.1512/21.04.2009, pronunțată în dosarul nr. 10611/3/CA/2009 de Tribunalul București - Secția a IX - a Contencios Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 19.10.2009, când au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună note scrise a amânat pronunțarea la 26.10.2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1512/ 21.04.2009 Tribunalul Bucureștia respins excepția necompetenței materiale și a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, a obligat pârâta să plătească reclamantului cea de a doua tranșă din compensațiile stabilite prin ordinul 3882/ 03.07.2007 actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective. DE asemenea, Tribunalul a respins cerea de plată a daunelor interese și a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că art. 7 alin 4 din legea 9/1998 prevede posibilitatea de a ataca actele pârâtei la Tribunal. Este adevărat că în speță nu se atacă un act al pârâtei ci refuzul acesteia de a emit un act și de a efectua plata compensațiilor dar competența conform practicii judiciare, este aceeași.
Pe fond prima instanță a reținut că potrivit art. 38 alin. 5 din HG 753/1998 compensațiile trebuiau plătite în cel mult 2 ani de la acordare iar autoritatea nu a achitat decât prima tranșă de compensații, în anul 2007 iar cea de a doua tranșă nu a fost achitată în anul 2008 deși nu s-a făcut dovada inexistenței fondurilor necesare iar cuantumul este unul redus. De asemenea, instanța a considerat că se impune actualizarea celei de a doua tranșe de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
În ceea ce privește daunele interese Tribunalul a arătat că art. 24 și 25 din legea 554/2004 care au fost invocate de reclamant nu sunt incidente în speță întrucât nu este vorba de refuzul de executare a unei sentințe a instanțelor de contencios administrativ. Doar în măsura în care autoritatea publică refuză executarea sentinței pronunțate în prezentul litigiu s-ar putea pune problema incidenței acestor texte de lege.
Referitor la cheltuielile de judecată Tribunalul a constatat că acestea nu sunt dovedite.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta.
În susținerea recursului se arată că tribunalul nu era compentent să soluționeze cauza întrucât pârâta este o autoritate publică centrală iar pe fond s-a arătat că sumele urmează să fie plătite în limita sumlor aprobate conform art. 38 alin. 5 din HG 753/1998. Cât privește actualizarea datoriilor Recurentqa arată că actualizarea este posibilă doar pentru cea de a doua tranșă conform HG 1277/2007.
Intimatul reclamant a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat.
Analizând probele administrate în cauză Curtea constată că recursul este nefondat.
În ceea ce privește competența materială, prima instanță a reținut corect că art. 7 alin 4 din legea 9/1998 trebuie interpretat în mod extensiv în sensul că Tribunalul este instanța competentă nu numai pentru ordinele de validare sau invalidare ci și pentru actele ulterioare ce decurg din aceste ordine, neexistând nici o rațiune pentru care competența de cenzurare a actelor autorității pârâte emise în executarea ordinelor de validare a hotărârilor de stabilire a compensațiilor să aparțină unei alte instanțe de judecată.
Pe fond Curtea constată că prima instanță a reținut în mod corect că pârâta nu a achitat cea de a doua tranșă din compensații în anul următor validării (fapt necontestat de nici una dintre părți.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 9/1998 " acordate cetățenilor români îndreptățiți se suportă din bugetul de stat, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație, iar plățile către persoanele fizice se asigură de către direcțiile generale ale finanțelor publice în raza cărora își au domiciliul beneficiarii.
(2) În termen de 60 de zile de la împlinirea termenului prevăzut laart. 4alin. (1), în funcție de volumul compensațiilor ce urmează să se acorde, prin hotărâre a Guvernului se va stabili modalitatea de eșalonare a acordării compensațiilor. În cazul în care compensațiile se plătesc în anul în care au fost stabilite, acestea se acordă la nivelul la care au fost validate de comisia centrală, iar în situația în care se achită în anul următor, direcțiile generale ale finanțelor publice le actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care a fost publicat de către Institutul Național de Statistică înaintea plății, față de luna decembrie a anului anterior. Eșalonarea plăților nu poate depăși 2 ani consecutivi".
Legea prevede posibilitatea eșalonării sumelor ce se plătesc în condițiile în care nu există disponibilități la bugetul de stat însă teza finală a articolului limitează această posibilitate la doi ani consecutivi.
Așadar, despăgubirile pot fi eșalonate prin acte administrative subsecvente însă în limita termenului de doi ani impus de articolul de lege citat mai sus. În speță, deși despăgubirile au fost stabilite în anul 2007 ele nu au fost achitate nici în cursul anului respectiv și nici în anul următor decât în proporție de 40% (suma de 69963,58 lei fiind achitată în luna iulie 2007).
Din acest punct de vedere se observă că HG nr. 286/2004 conformându-se disp. art. 8 din Legea nr. 9/1998 reglementează modalitatea de plată a despăgubirilor eșalonându-le pe doi ani consecutivi după cum urmează: " stabilite prin hotărârea de validare a Comisiei centrale pentru aplicarea dispozițiilorLegii nr. 9/1998se achită beneficiarilor eșalonat, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în anul în care se face plata și 60% în anul următor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat. Cota de 60% din cuantumul compensației, achitată în anul următor, se actualizează în condițiileLegii nr. 9/1998".
Interpretarea acestui articol nu poate fi în sensul propus de pârâtă, respectiv în sensul că plata cotei de 60% se face în anul următor validării doar dacă există sume aprobate în buget întrucât astfel de interpretare ar fi contrară dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 9/1998 care limitează posibilitatea eșalonării datorate lipsei fondurilor la bugetul de stat la doi ani consecutivi. În plus, trebuie observat că această interpretare ar face ca obligația statului de plată a despăgubirilor să devină una pur potestativă în sensul că statul ar putea să refuze în mod arbitrar plata despăgubirilor la nesfârșit prin nealocarea sumelor necesare pentru plata acestor despăgubiri.
În ceea ce privește actualizarea, dispozițiile citate mai sus sunt clare în sensul existenței obligației de actualizare a cotei de 60% în condițiile în care aceasta nu se plătește în anul în care s- emis ordinul de validare.
Recurenta însăși a invocat aceste dispoziții în recursul său. Desigur, data nașterii dreptului este data emiterii ordinului de validare, presupunându-se că la momentul respectiv ordinul dispunea cu privire la plata unor compensații la valoarea corectă din acel moment.
Față de aceste considerente Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.1512/21.04.2009, pronunțată în dosarul nr. 10611/3/CA/2009 de Tribunalul București - Secția a IX - a Contencios Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.10.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Ghica Alina
S
GREFIER
Red.DS
Tehnored. CB/ 2ex.
03.12.2009
Tribunalul București - 9
Judecător fond:
Președinte:Severin DanielJudecători:Severin Daniel, Radu Ionel, Ghica Alina
