Anulare act administrativ . Decizia 2110/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 2110
Ședința publică de la 26.10.2009
Curtea constituiă din:
PREȘEDINTE: Ghica Alina Nicoleta
JUDECĂTOR S -
JUDECĂTOR 2: Severin Daniel
GREFIER - -
...
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurentul-pârât CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr. 3667/17.12.2008, pronunțată de Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal pronunțată în dosarul nr. 30169/3/CA/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant PREFECTUL MUNICIPIULUI
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 05.10.2009, când au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună note scrise a amânat pronunțarea la 12.10.2009,19.10.2009, iar apoi la 26.10.2009.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față constată că prin sentința civilă nr.3667/17.XII.2008 Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Prefectul Municipiului B în contradictoriu cu pârâtul Consiliul General al Municipiului B și a anulat nr.197/8.05.2008 privind aprobarea amplasamentelor aparținând domeniului public al Municipiului B pe care vor fi amenajate spații cu altă destinație concomitent cu efectuarea lucrărilor de modernizare în cadrul Pasajului din Universității.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin nr.197/2008 au fost aprobate amplasamentele aparținând domeniului public al Municipiului B, pe care vor fi amenajate spații cu o altă destinație, conform profilelor de activitate stabilite prin hotărâre, concomitent cu efectuarea lucrărilor de modernizare a Pasajului din Universității precum și a documentației cadru de organizare a procedurii de licitație publică cu strigare în vederea încheierii acestora.
Se arată în cuprinsul hotărârii recurate că din chiar titulatura actului administrativ reiese că obiectul reglementării îl constituie amplasamentele aparținând domeniului public, iar formularea folosită de Consiliul General al Municipiului B duce la concluzia că operațiunea referitoare la stabilirea apartenenței acestor amplasamente a fost anterioară operațiunii ce se desfășoară ca urmare a adoptării acestei hotărâri, respectiv cea de a stabili din lista amplasamentelor ce aparțin domeniului public, cele pe care vor fi amenajate spațiile cu altă destinație.
Or, așa cum întemeiat susține în optica instanței de fond această delimitare nu s-a făcut, iar apartenența amplasamentelor din Pasajul din Universității la domeniul public al Municipiului B nu s-a făcut, în fapt, la momentul adoptării hotărârii, nu era finalizată procedura de stabilire a apartenenței amplasamentelor din acest pasaj la domeniul public.
bunurilor la domeniul public se poate declara numai prin hotărâre a guvernului, iar la momentul adoptării nr.197/8.05.2008 un asemenea act nu fusese adoptat, ceea ce lipsește de legalitate însăși emiterea actului ce face obiectul prezentului litigiu.
Se arată că deși există o hotărâre a Consiliul General al Municipiului B privind însușirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Municipiului B, respectiv nr.186/8.05.2008, poziția reclamantului este întemeiată întrucât la momentul adoptării hotărârii contestate nu era finalizată procedura prevăzută de art.3 al.3 teza a II-a, art.19 al.1 și art.21 din Legea nr.213/1998 în condițiile inexistenței unei hotărâri de guvern, iar față de nefinalizarea procedurii se poate vorbi de apartenența bunurilor la domeniul public al Municipiului B, în condițiile legii și pe cale de consecință de legalitatea nr.197/2008.
De asemenea aspectul sesizat de reclamant cu privire la inadvertența referitoare la posibilitatea ca amplasamentele să dispară din cauze de forță majoră, formulare menționată în anexa 6 la nr.197/2008 (contractul de închiriere) este apreciat ca întemeiat de judecătorul fondului întrucât în condițiile în care termenul de amplasament a fost utilizat de pârât în sensul său etimologic de bază aceste amplasamente nu pot să dispară fizic nici măcar din cauze de forță majoră, întrucât terenul pe care se amenajează spațiile nu poate dispărea.
Se arată că și sub aspectul criticii referitoare la forma juridică a actului administrativ, acțiunea reclamantului este întemeiată, întrucât, la momentul adoptării hotărârii contestate L 300/2004 era abrogată prin, OUG 44/2008, astfel încât nu mai putea fi utilizată ca temei juridic pentru adoptarea nr.197/2008.
În condițiile în care se avea în vedere că puteau participa și societățile autorizate anterior în baza Legii 300/2004, era necesară și specificarea că și societățile autorizate în baza OUG 44/2008 pot participa la licitație privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate întreprinderile individuale și întreprinderile familiale cu atât mai mult cu cât în nota de fundamentare a OUG 44/2008 se recunoșteau disfuncționalitățile generate de aplicarea și interpretarea Legii 300/2008 în ceea ce privește autorizarea subiecților economici.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul - intimat Consiliul General al Municipiului B criticând-o pentru nelegalitate, pentru următoarele motive:
1. În ceea ce privește reținerea primei instanțe potrivit căreia la momentul adoptării nr.197/2008 nu fusese adoptată o hotărâre de guvern care să declare apartenența bunurilor la domeniul public, se arată că dispozițiile art.21 al.3 din Legea 213/1998 nu prevăd expres un termen legal în cadrul căruia autoritatea publică să fie obligată să trimită Guvernului inventarul însuși de către Consiliile Locale, așa cum este cazul dispozițiilor art.19 al.1 din Legea 213/1998.
Pe de altă parte (astfel cum a reținut de altfel și instanța de fond) recurenta a făcut dovada că există un inventar al bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Municipiului B, însușit în hotărâre a Consiliului General al Municipiului B (respectiv nr.186/8.05.2008) respectându-se astfel dispozițiile art.19 al.1 din Legea nr.213/1998.
Totodată, potrivit art.36 al.5 lit.a din Legea 215/2001 (indicat ca motiv de drept al actului administrativ atacat) în exercitarea atribuțiilor prevăzute la al.2 lit.c) Consiliul local hotărăște darea în administrarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică a comunei, orașului sau municipiului precum și a serviciilor publice de interes local și condițiile legii, iar reclamantul nu a produs dovezi că dispozițiile actului administrativ ar viza bunuri ce nu aparțin domeniului public al Municipiului
2. În ceea ce privește motivul potrivit căruia există o inadvertență referitoare la posibilitatea ca amplasamentele să dispară din cauze de forță majoră, faptul că modelul contractului are o prevedere ambiguă în ceea ce privește cazurile de forță majoră ce pot apărea pe parcursul desfășurării relațiilor contractuale, nu poate atrage nelegalitatea actului administrativ.
3. În ceea ce privește motivul de nelegalitate referitor la folosirea unui act normativ abrogat ca temei al hotărârii contestate, se arată că referirea la Legea 300/2004 în cuprinsul anexei 2, cap. 3 pct.312 ce face parte integrantă din nr.197/2008 nu se face în sensul unei restrângeri dreptului de participare la licitație a societăților autorizate în baza OUG 44/2008, care pot participa la licitație sub condiția îndeplinirii criteriilor de participare la licitație, cum se prevede în mod expres la Cap.2 din anexa 2.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, reclamantul intimat Prefectul Municipiului Bas olicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că, la momentul adoptării nr.197/2008, Legea 300/2004 era abrogată prin OUG 44/2008, publicată în Monitorul Oficial nr.328 din 25.04.2008, în cuprinsul acesteia fiind încălcate dispozițiile art.3 alin.3, teza a II, art.19 alin.1 și art.21 alin.3 din Legea 213/1998.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată prin prisma motivelor de recurs formulate și din oficiu, Curtea reține următoarele:
Prin nr.197/2008, au fost aprobate amplasamentele aparținând domeniului public al municipiului B, pe care vor fi amenajate spații cu o altă destinație, conform profilelor de activitate stabilite prin hotărâre, concomitent cu efectuarea lucrărilor de modernizare a pasajului din Universității, precum și a documentației cadru de organizarea procedurii de licitație publică, cu strigare, în vederea încheierii acestora.
Dispozițiile Legii 213/1998, modificată și republicată privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia prevăd o procedură specială de declarare a bunurilor ca aparținând domeniului public al municipiului B, în urma căreia se întocmește un inventar al acestor bunuri aprobat prin hotărâre de guvern.
În cauză, recurenta intimată a făcut dovada doar a existenței 186/2008 prin care a fost însușit inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al municipiului B, dar nu a probat existența unei hotărâri de guvern prin care s-a declarat apartenența bunurilor la domeniul public al municipiului
În consecință, în mod legal a reținut judecătorul fondului că la momentul adoptării hotărârii contestate procedura prevăzută de dispozițiile art.3 alin.3 teza a II-a, art.19 alin.1 și art.21 din Legea 213/1998, nu era finalizată, astfel încât nu se poate vorbi de o apartenență legală a bunurilor la domeniul public al municipiului
Chiar dacă Legea 213/1998 nu prevede un termen în cadrul căreia autoritatea publică să fie obligată să transmită guvernului inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al municipiului B, în condițiile în care dispozițiile legale menționate sunt imperative în ceea ce privește obligativitatea declarării acestei apartenențe doar prin hotărâre a guvernului, nu prezintă relevanță, aspectele susținute de recurentă în cuprinsul motivelor de recurs.
În raport de motivul de nelegalitate menționate anterior, reținut în mod corect de judecătorul fondului, Curtea apreciază că celelalte aspecte de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii și a anexelor acesteia, nu prezintă relevanță în condițiile în care la adoptarea hotărârii contestate, nu au fost respectate dispozițiile imperative ale Legii 213/1998 modificată și republicată.
În considerarea aspectelor de fapt și de drept reținute anterior în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-pârât CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr. 3667/17.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal pronunțată în dosarul nr. 30169/3/CA/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant PREFECTUL MUNICIPIULUI B, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Radu
S
GREFIER
-
Red.
Tehnored./2 ex.
19.11.2009
Președinte:Ghica Alina NicoletaJudecători:Ghica Alina Nicoleta, Severin Daniel, Radu
