Anulare act administrativ . Decizia 2118/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2118
Ședința publică de la 21 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Adina Calotă Ponea
JUDECĂTOR 3: Costinel
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de intimata D împotriva sentinței nr.1368 din 3 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta intimată D prin consilier juridic și intimata contestatoare - SRL C prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic pentru recurenta intimată solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii contestației.
Consilier juridic pentru intimata contestatoare - SRL C solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată.
URTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea formulată la data de 09.07.2007 înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj -Secția Contencios Administrativ și Fiscal sub nr-, reclamanta - SRL Caf ormulat contestație împotriva raportului de inspecție fiscală nr.7399 din 29.12.2006, deciziei de impunere fiscală nr.761/29.12.2006 și Decizia nr.59/18.06.2007 emisă în urma contestației nr.6092/26.01.2007 depuse de D comunicată în 18.06.2007.
S-a solicită admiterea contestației și anularea în parte a actului contestat, astfel: anularea ca netemeinice și nelegale a constatărilor cuprinse în cap.III pct.1 Impozit pe profit lit.A, și anulării impozitului suplimentar în sumă de 16.191 lei și accesorii aferente impozitului pe profit în sumă de 10.262 lei; anularea ca netemeinice și nelegale a constatărilor cuprinse în cap. III pct.2 taxa pe valoare adăugată și anularea taxei pe valoarea adăugată în sumă de 3.019 lei și a accesoriilor aferente taxei pe valoare adăugată în sumă de 476 lei; anularea ca netemeinice și nelegale a constatărilor cuprinse în Cap.III pct.4 Impozitul pe veniturile nerezidenților în sumă de 1.872 lei și a accesoriilor aferente în sumă de 921 lei.
S-a arătat că celelalte constatări cuprinse în raportul de inspecție fiscală au fost însușite, iar impozitele împreună cu accesoriile stabilite de organul fiscal vor fi achitate în urma soluționării contestației. Consideră că raportul de inspecție fiscală nr.7399 din 29.12.2006 ca fiind netemeinic și nelegal sub aspectele contestate, fapt ce decurge dintr-o aplicare greșită a legii datorită unei interpretări eronate.
S-au depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: Decizia nr.59/18.06.2007 emisă de DGFP D, raport de inspecție fiscală încheiat la data de 22.12.2006 de DGFP
La data de 19.09.2007, reclamanta a formulat cerere de suspendare a executării actelor administrativ fiscale contestate, respectiv a deciziei de impunere fiscală nr. 7399/29.12.2006 și a Deciziei nr.59/18.06.2007 emisă de DGFP D în urma contestației nr.6092/26.01.2007, în temeiul art.15 din Legea nr.554/2004, motivând că în prezent are de achitat salarii conform contractelor individuale de muncă, obligațiile sociale aferente salariilor, furnizori de mărfuri conform contractelor încheiate cu aceștia, iar o eventuală executare silită ar conduce la un blocaj financiar cu repercusiuni asupra firmei.
Prin încheierea de ședință de la 16.10.2007, instanța a respins cererea de suspendare executare a actelor administrativ fiscale contestate, formulată de reclamantă, reținându-se că motivul invocat de către reclamantă în susținerea cererii de suspendare nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, astfel cum au fost definite prin art.2 alin.1 lit.ș și t din Legea nr.554/2004, cu atât mai mult cu cât sumele contestate nu sunt excesiv de împovărătoare.
Impotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamanta - SRL C criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivele de recurs reclamanta a susținut că încheierea pronunțată de instanța de fond nu este motivată în fapt și în drept, nefiind precizare motivele pentru care s-a apreciat ca fiind neîndeplinite condițiile prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004, deși cererea de suspendare formulată îndeplinește condițiile impuse de dispozițiile legale menționate.
De asemenea, susținut faptul că s-au făcut dovezi, conform actelor depuse la dosar, că societatea are contracte în derulare cât și salarii pentru plata personalului angajat, iar prin executarea sumei de către organele fiscale i se produce o pagubă prin imposibilitatea îndeplinirii obligațiilor pe care le are față de furnizori și salariați, fapt ce ar conduce la intrarea societății în incidența de plăți, că a făcut dovada pagubei iminente ce s-ar produce prin executarea actului administrativ, pe care îl consideră nelegal cât și a cazului bine justificat, instanța făcând o apreciere pur subiectivă referitoare la cererea sa întemeiată pe dispoz. art. 15 din Legea nr.554/2004.
A fost depusă la dosar somația nr. -/16814 emisă de a Municipiului C, cât și titlul executoriu emis de aceeași unitate pentru recurentă.
Prin Decizia nr.8277/28.11.2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în raport de motivele invocate, constatând că instanța de fond a făcut o apreciere sumară a probelor administrate în cauză prin prisma dispozițiilor art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, și că sunt îndeplinite condițiile privind existența cazului bine justificat, cât și prevenirea unei pagube iminente, a fost admis recursul declarat de recurenta-reclamantă - SRL C și s-a dispus suspendarea executării actelor administrativ fiscale contestate: decizia de impunere nr. 761 din 29.12.2006, decizia nr. 59 din 18.06.2007, decizia de impunere fiscală nr. 7399 din 29.12.2006 emise de DGFP D până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
In vederea soluționării cauzei, instanța a considerat necesar ca pârâta să depună la dosar actele care au stat la baza emiterii deciziei contestate nr.59/18.06.2007, iar prin încheierea de ședință de la 19.02.2008 a fost încuviințată reclamantei proba cu expertiză contabilă, raport de expertiză care a fost depus la dosar la data de 27.05.2008.
Analizând cererea și întreg materialul probator administrat în cauză, instanța reținut următoarele:
În perioada 23.11.2006-19.12.2006 la punctul de lucru al reclamantei situat în C- s-a desfășurat de către inspectori din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice D - Activitatea de Inspecție Fiscală o inspecție fiscală asupra activității societății în intervalul 01.01.2003-31.09.2006.
În urma inspecției fiscale efectuate, a fost întocmit Raportul de inspecție fiscală nr. 7399/29.12.2006 prin care au fost reținute următoarele:
Referitor la impozitul pe profit, în luna august 2003 reclamanta s-a înregistrat pe costuri cu suma de 15.892 lei reprezentând contravaloarea pieselor de schimb auto utilizații pentru reparații capitale la două autovehicule marca, luate în folosință în baza unui contract de comodat de la - SRL C, fără ca în perioada dintre luarea în folosință și data finalizării reparațiilor acestea să fi fost folosite pentru activitatea de transport a societății. Ca atare, s-a apreciat de către organele de control că valoarea pieselor de schimb date în consum pentru reparația celor două autoturisme nu reprezintă o cheltuială deductibilă la determinarea profitului impozabil deoarece această cheltuială nu a fost efectuată în scopul realizării de venituri impozabile, fiind stabilit în sarcina reclamantei un impozit pe profit suplimentar de 3.973 lei, prin aplicarea la profitul impozabil în valoare de 15.892 lei a cotei de 25%.
Prin același raport de inspecție s-a reținut că în luna decembrie 2004 societatea a importat din Germania un autofurgon marca Mercedes Sprinter destinat transportului de mărfuri între punctele de lucru ale societății și diverși clienți. Valoarea de intrare a mijlocului fix a fost de 72.466,48 lei, iar societatea a aplicat regimul de amortizare accelerată, incluzând în luna decembrie în cheltuielile de amortizare J din valoarea de intrare a mijlocului fix, respectiv suma de 36.233 lei. Organele de control au apreciat că procedând la aplicarea metodei de amortizare accelerată societatea a diminuat profitul impozabil aferent exercițiului financiar 2004 cu suma de 36233 lei reprezentând cheltuială de amortizare dedusă la calculul impozitului pe profit în luna decembrie 2004 care este o cheltuială nedeductibilă la calculul profitului impozabil și implicit al impozitului pe profit.
În data de 28.12.2004, reclamanta în calitate de beneficiar a încheiat cu - de audit și Consultanță SRL, în calitate de executant, contractul nr. 2812/28.12.2004, având ca obiect " și implementarea sistemului de calitate 9.001 și 14.001. Valoarea contractului a fost stabilită la 5500 Euro fără, plata fiind a fi eșalonată pe cele patru luni de execuție a contractului. În data de 28.12.2004 - de Audit și Consultanță SRL a emis către reclamantă o factură fiscală în valoare de 12.641 lei, sumă inclusă de societate în cheltuielile de exploatare și dedusă la calculul profitului impozabil aferent anului fiscal 2004. În data de 31.01.2005 - de Audit și Consultanță SRL a emis către reclamantă o factură de ștornare a sumei de 12.641 lei, respectiv a sumei de 2.402 lei, reprezentând aferentă, facturată în luna decembrie cu titlul de consultanță.
S-a reținut în raportul de inspecție fiscală că includerea în cheltuielile de exploatare a serviciilor de facturare, ulterior ștornate, a avut ca efect diminuarea profitului impozabil aferent anului 2004, cheltuielile de consultanță efectuate nefiind cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit. S-a stabilit astfel de către organele fiscale un impozit pe profit de 12218 lei și accesorii aferente de 6844 lei.
Referitor la impozitul suplimentar pe veniturile realizate în România de nerezidenți, în sumă de 1872 lei și accesorii aferente în sumă de 1011 lei, s-a că în perioada 31.01.2004-31.12.2005, reclamanta, în calitate de utilizator a derulat un contract de leasing financiar încheiat cu locatorul Renault VI SA, societate franceză având ca obiect dreptul de utilizare a unui cap tractor marca Renault. În dobânda facturată trimestrial de către locator a fost inclus și impozitul pe veniturile obținute în România de nerezidenți, stabilit prin aplicarea asupra venitului brut a cotei de 10% prevăzută în convenția de evitare a dublei impuneri încheiată de România cu Suedia, țară în care își are sediul Internațional AB, societate căreia i-a fost concesionat de către locator dreptul de încasare a plăților derulate în baza contractului de leasing. Organele de control au apreciat că este aplicabilă cota de impunere a dobânzilor plătite de un rezident român unui nerezident în cadrul contractelor de leasing financiar ca fiind de 15%, procedând la recalcularea impozitului pe venituri realizate în România de nerezidenți și stabilind o diferență suplimentară de impozit în sumă de 1872 lei, precum și accesorii aferente în sumă de 1011 lei.
În ce privește taxa pe valoare adăugată, organele fiscale au apreciat că preluarea de către societatea contestatoare a pieselor de schimb achiziționate pentru cele două autoturisme pentru care a fost dedusă fără a fi utilizate în folosul operațiunilor sale taxabile, este considerată o livrare de bunuri pentru care societatea avea obligația colectării aferentă și, în consecință, s-a stabilit suplimentară în sumă de 3019 lei și accesorii aferente în sumă de 476 lei.
În baza raportului de inspecție fiscală întocmit, D Activitatea de Inspecție Fiscală a emis Decizia de impunere nr. 761/29.12.2006 prin care stabilea obligații fiscale suplimentare în sarcina reclamantei.
La data de 26.01.2007, reclamanta a formulat contestație împotriva celor două acte administrativ fiscale, contestație respinsă de D, Serviciul soluționare contestații prin Decizia nr. 59/18.06.2008.
Tribunalul Dolj, prin sentința nr.1368 din 3 iunie 2008, pronunțată în dosar nr-, a admis contestația formulată de contestatoarea - SRL în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D și a anulat decizia nr.59/18.06.2007 emisă de DGFP D-Serviciul Soluționare Contestații și în parte, Raportul de Inspecție Fiscală nr.7399/29.12.2006 și decizia de impunere 7399/29.12.2006 emise de DGFP D-Activitatea de Inspecție Fiscală, în sensul că înlătură obligația contestatoarei de plată a impozitului pe profit suplimentar în cuantum de 16.191 lei și accesoriilor aferente în cuantum de 10.262 lei, a taxei pe valoare adăugată în cuantum de 3.019 lei și accesoriilor aferente în cuantum de 476 lei, precum și a impozitului pe veniturile nerezidenților în cuantum de 1872 lei și a accesoriilor aferente în sumă de 921 lei.
A fost obligată pârâta la plata către contestatoare a sumei de 900 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, în ce privește includerea în cheltuielile de exploatare a contravalorii pieselor de schimb folosite la reparația capitală a autovehiculelor luate în folosință de contestatoare de la - SRL, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar și concluziile raportului de expertiză tehnică efectuată în cauză, organele de inspecție fiscală au reținut eronat că piesele de schimb în valoare de - ROL au fost folosite pentru repararea a două autovehicule, în realitate fiind folosite pentru repararea a 5 autoturisme care potrivit bonurilor de consum au efectuat curse în interesul societății contestatoare.
Ca atare, având în vedere că au fost efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, prin utilizarea autovehiculelor pentru care au fost achiziționate piesele de schimb ( căci nu se poate susține că, remediind defecțiunilor existente, chiar și la cele două autoturisme indicate de organele fiscale, reclamanta nu a urmărit tocmai utilizarea acestora în activitatea desfășurată), aceste cheltuieli constituie potrivit art. 21 din Codul fiscal cheltuieli deductibile pe care organele fiscale ar fi trebuit să le califice ca atare.
De asemenea, având în vedere că documentația întocmită în baza contractului de consultanță încheiat la data de 28.12.2004 având ca obiect proiectarea și implementarea sistemului de calitate 9001 și 14001 care, contrar constatărilor organelor fiscale, a fost predată potrivit procesului verbal de predare primire din data de 29.12.2004, a fost necesară pentru participarea reclamantei la licitații publice, și implicit pentru realizarea veniturilor impozabile instanța apreciază că și această cheltuială este deductibilă în temeiul art. 21 din Codul fiscal.
Tot astfel, deductibile sunt și cheltuielile efectuate cu amortizarea accelerată a autofurgonului MERCEDES SPRINTER. Potrivit art. 24 pct. 4 lit b din Codul fiscal, în cazul echipamentelor tehnologice, respectiv al mașinilor, uneltelor și instalațiilor contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare degresivă sau accelerată, iar potrivit punctului 92, în cazul metodei de amortizare accelerată, pentru primul an de amortizare, amortizarea nu poate depăși 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix.
Ori, în speța de față, pentru autofurgonul MERCEDES SPRINTER, reclamanta, în conformitate cu dispozițiile legale citate anterior, folosind metoda amortizării accelerate a trecut la cheltuieli suma de 36233 lei care, fiind sub 50% din valoarea mașinii achiziționate este o cheltuială deductibilă.
Și în ce privește impozitul pe veniturile nerezidenților stabilit suplimentar în sumă de 1872 lei, precum și accesoriile în cuantum de 921 lei, așa cum reiese din raportul de expertiză efectuată în cauză organele fiscale au făcut o aplicare eronată a dispozițiilor legale, calculând cheltuielile deductibile numai amortizarea aferentă mijlocului fix luat în leasing, fără a lua în calcul dobânzile achitate de reclamantă. Având în vedere că în contabilitatea societății s-au înregistrat dobânzile în avans, iar trimestrial ele au fost repartizate pe cheltuieli curente reținându-se prin metoda stopajului impozitul pe veniturile nerezidenților, virat ulterior la bugetul de stat, instanța apreciază că și aceste cheltuieli efectuate cu leasingul financiar sunt deductibile potrivit art. 21 din Codul fiscal.
În raport de cele reținute anterior, constatând că acțiunea este întemeiată, instanța urmează să o admită și în consecință să dispună anularea deciziei nr. 59/18.06.2007 emisă de DGFP D-Serviciul Soluționare Contestații și în parte, Raportul de Inspecție Fiscală nr.7399/29.12.2006 și decizia de impunere 7399/29.12.2006 emise de DGFP D-Activitatea de Inspecție Fiscală, în sensul că înlătură obligația contestatoarei de plată a impozitului pe profit suplimentar în cuantum de 16.191 lei și accesoriilor aferente în cuantum de 10.262 lei, a taxei pe valoare adăugată în cuantum de 3.019 lei și accesoriilor aferente în cuantum de 476 lei, precum și a impozitului pe veniturile nerezidenților în cuantum de 1872 lei și a accesoriilor aferente în sumă de 921 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DGFP D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului recurenta a arătat că:
- în ceea ce privește impozitul pe profit în sumă de 15.494 lei și accesoriile aferente reprezentând contravaloarea pieselor de schimb auto utilizate pentru reparații capitale la două autovehicule marca, în mod greșit instanța de fond a reținut deductibilitatea acestora în temeiul art. 21 Cod fiscal, fără a avea în vedere faptul că autoturismele au fost preluate în folosință la aceeași dată cu aceea a începerii reparațiilor astfel că cele două autoturisme nu au efectuat transporturi în folosul societății și, mai mult din foile de parcurs depuse s-a constatat că acestea au efectuat transporturi pentru o altă firmă, - SRL.
- regimul de amortizare accelerată aplicat autofurgonului marca Mercedes Sprinter a fost greșit reținut de către instanță întrucât acesta nu se încadrează în echipamentele tehnologice prevăzute de art. 24 alin.6 cod fiscal.
- în mod greșit s-au apreciat ca deductibile cheltuielile efectuate cu contractul nr. 2812/28.12.2004 având ca obiect " și implementarea sistemului de calitate 9001 ȘI 14.001" întrucât între societarea contestatoare și societatea care a executat contractul a existat o relație de afiliere și nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.21, alin.4, lit.m, pct. 48 din fisc.
- instanța de fond a apreciat ca deductibile cheltuielile cu impozitul suplimentar pe veniturile realizate în România de nerezidenți fără a arăta temeiul de drept
Recursul este nefondat și va fi respins reținându-se următoarele aspecte:
Suma de 15.494 lei și accesoriile aferente reprezentând contravaloarea pieselor de schimb auto utilizate pentru reparații capitale la două autovehicule marca au fost reținute corect drept cheltuieli deductibile întrucât, conform raportului de expertiză contabilă, pe de o parte, reparațiile au vizat cinci și nu două autoturisme iar pe de altă parte, conf. art.21 alin.1 fisc. sunt considerate deductibile cheltuielile efectuate în vederea realizării de venituri impozabile. Întrucât societatea a făcut dovada cu bonuri de consum că autovehiculele au efectuat transporturi pentru societate, este evident cu repararea lor s-a realizat în scopul obținerii de venituri.
Pe cale de consecință, și TVA în valoare de 3091 lei calculată pentru piesele de schimb nu mai poate fi reținută cât timp cheltuielile cu acestea au fost calificate ca fiind deductibile.
În cazul echipamentelor tehnologice, respectiv mașini, utilaje și instalații, pentru deducerea amortizării din punct de vedere fiscal se aplică metoda de amortizare liniară, degresivă sau accelerată. În cauză, autofurgonul marca Mercedes destinat transportului de mărfuri, se poate încadra în categoria bunurilor enumerate de fisc și poate fi supus amortizării accelerate.
Cheltuielile efectuate cu contractul de de consultanță încheiat la data de 28.12.2004 sunt deductibile fiscal având în vedere disp. art. 21 întrucât au fost efectuate în baza unui contract finalizat cu o documentație predată prin procesul verbal de predare primire din 29.12.2004- documentația sistemului de management al calității mediului conform standardelor europene 9001/2000 și 14001/2005- în temeiul căreia societatea putea participa la licitații publice în vederea atribuirii de contracte de achiziție publică și implicit putea realiza venituri. Rezultă așadar că serviciul de consultanță a fost efectiv prestat și a fost necesar pentru obținerea de venituri.
Și suplimentul impozitului pe veniturile nerezidenților a fost stabilit greșit de către organul constatator întrucât Curtea apreciază că în temeiul contractului de leasing financiar încheiat cu Renault și a scadențarului de plăți s-au înregistrat în contabilitate, în avans, la capitolul costuri, dobânzile stabilite cu locatorul și trimestrial, ele au fost repartizate pe cheltuieli curente, reținându-se astfel prin metoda stopajului la sursă, impozitul pe veniturile nerezidenților. Întrucât obiectul contractului consta în dreptul de utilizare de către societate a unui cap de tractor marca Renault, în raport de obiectul de activitate se reține că societatatea a realizat venituri și în consecință, cheltuielile efectuate cu lesingul financiar sunt deductibile, conform art. 21 alin.1 fisc.
Conform art.312 recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de intimata D împotriva sentinței nr.1368 din 3 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Octombrie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. - -
10.11.2008
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Adina Calotă Ponea, Costinel
