Anulare act administrativ . Sentința 213/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 213/
Ședința publică din 28 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbăltoc
Grefier - - -
S-a luat în examinare acțiunea de contencios administrativ promovată de reclamantul -. în contradictor cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T și -, în calitatea sa de director al Centrului de Recunoaștere și Echivalare a din cadrul Ministerului Educației, Cercetării și
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 24 noiembrie 2008, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 28 noiembrie 2008.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 731/45/ din 28 august 2008, reclamantul a chemat în judecată pe Ministerul Educației, Cercetării și T și pe -, în calitatea sa de director al Centrului de Recunoaștere și Echivalare a, din cadrul Ministerului Educației, pentru a se dispune anularea Ordinului nr. 5763 din 28.11.2006, act administrativ prin care se pretinde că i s-a refuzat acordarea titlului didactic de conferențiar universitar, precum și pentru a se obliga pârâții la repararea prejudiciului material cauzat, estimat la suma de 85.322 lei, și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în prezenta cauză.
Pârâtul Ministerul Educației, prin întâmpinare, a invocat excepția autorității de lucru judecat, excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și excepția tardivității formulării acțiunii, solicitând respingerea cererii pe motiv că actul a cărui anulare se cere nu îl privește pe reclamant, că dosarul de concurs al reclamantului a fost returnat instituției de învățământ, întrucât nu s-a acordat aviz favorabil de către Direcția Juridică și Control, în ceea ce privește legalitatea desfășurării concursului, reclamantul neavând titlu de doctor echivalat în România, și pentru că recunoașterea ulterioară a acestuia nu conduce de drept la obligația de a emite ordinul de confirmare a titlului de conferențiar universitar, fără a se fi parcurs etapa analizării activității reclamantului de către comisia de specialitate a
Pârâta a invocat, prin întâmpinare, excepția necompetenței materiale și teritoriale a Curții de Apel, precum și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, solicitând respingerea acțiunii ce i s-a intentat, pe motiv că nu are nici o culpă în crearea prejudiciului pretins suferit de reclamant, nefiind în măsură să elibereze titlul solicitat, atâta timp cât a respins, prin decizia din data de 10.10.2006, cererea de echivalare a diplomei de doctor în drept, acordată de instituțiile acreditate ale
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține că reclamantul este absolvent al Facultății de drept a Universității "Al. " I și că, la data de 27 octombrie 2005, Consiliul Național pentru și Atestare al Mac onferit acestuia gradul științific de doctor în drept.
Ulterior, în cursul anului 2006, Institutul de Studii Europene " " Ias cos la concurs mai multe posturi didactice vacante, printre care și postul de conferențiar la de științe juridice, disciplinele: Drept administrativ și Drept financiar și fiscal, concurs la care s-a înscris și reclamantul.
Prin procesul verbal încheiat la data de 19 iunie 2006, în ședința Consiliului Facultății de Științe și Litere a institutului menționat,pe baza propunerii comisiei de concurs, s-a avizat favorabil titularizarea pe postul de conferențiar a candidatului, moment după care, în ședința din 22 iunie 2006, Senatul " " Iav alidat concursul de ocupare a postului de conferențiar de către lectorul, dosarul acestuia fiind înaintat, prin adresa nr. 286 din 24 iulie 2006, în vederea confirmării, Ministerului Educației.
Urmare acestui demers, Ministerul Educației, prin adresa nr. 44970 din 30 noiembrie 2006, comunică instituției de învățământ superior interesate, printre altele, faptul că: " cărora li s-a amânat confirmarea titlului didactic, precum și candidații ale căror dosare nu au primit avizul de legalitate din partea Direcției Juridice din Ed. sunt nominalizați în Lista anexată".
Din cercetarea listei anexă la pct. 5 din adresa nr. 44970 din 30.11.2006, mai sus evocată, transmisă " " I, rezultă că dosarul candidatului "nu a primit avizul de legalitate privind desfășurarea concursului al Direcției Juridice din Ed. deoarece candidatul nu are doctoratul echivalat în România (prin atestat)".
Luând cunoștință de această situație și având în vedere faptul că " nu am putut să fiu titularizat pe postul de conferențiar scos la concursul organizat de Institutul de Studii Europene " " I", a solicitat Curții de APEL IAȘI, prin cererea înregistrată sub nr-, în contradictor cu pârâtul Ministerul Educației, anularea rezoluției date de Comisia de specialitate din cadrul la data de 10 octombrie 2006, recunoașterea titlului științific de doctor și obligarea pârâtului la eliberarea legalului atestat de recunoaștere.
Această cerere a fost respinsă, ca prematură, prin sentința civilă nr.22/ din 19 februarie 2007 Curții de APEL IAȘI, hotărâre ce a fost menținută de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 2522 din 16 mai 2007.
La data de 23 martie 2007, prin cererea înregistrată sub nr-, reclamantul a solicitat, în contradictor cu pârâtul Ministerul Educației - Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a, anularea deciziei din data de 10.10.2006 și obligarea Ministrului Educației să emită ordinul de recunoaștere a titlului științific de doctor în drept, cerere care a fost admisă prin sentința civilă nr. 138/ din 15 octombrie 2007 Curții de APEL IAȘI, hotărâre menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1710 din 17 aprilie 2008; cererea de obligare a pârâților la plata de daune materiale fiind respinsă ca nedovedită.
În executarea acestor din urmă hotărâri judecătorești, Ministerul Educației a emis Ordinul nr. 5323 din 12 septembrie 2008, prin care lui i se recunoaște titlul de doctor în drept, titlu ce a fost acordat de autoritățile competente ale M, acestuia eliberându-i-se atestatul nr. 36053/09.10.2008.
Apreciind că pârâții se fac vinovați de urmările refuzului nejustificat de a se recunoaște titlul de doctor în drept, astfel precum Acordul dintre Guvernul României și Guvernul M îi obliga, reclamantul a promovat prezenta acțiune, în procedura consacrată de art. 1 din Legea nr. 554/2004, solicitându-se ca, înlăturându-se ca irelevant avizul de legalitate al Direcției Juridice din Ministerul Educației, să i se acorde, retroactiv, gradul didactic de conferențiar universitar, și să i se repare prejudiciul material suferit.
Prin precizările depuse la data de 29.10.2008, reclamantul "reconfirmă chemarea în judecată a pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și T și a pârâtei, în calitatea sa de director al Centrului de Recunoaștere și Echivalare a ", solicitând "obligarea celor doi pârâți la repararea prejudiciului material în valoare de 85.322 lei", și declarând totodată că "renunț la cererile de anulare a Ordinului nr. 5763/28.11.2006 și de obligare a Ministerului Educației și T de a-mi acorda (retroactiv) gradul didactic de conferențiar universitar".
Cercetând, cu prioritate, excepțiile ridicate de către pârâți, Curtea constată că cererea de reparare a prejudiciului material, pretins suferit de reclamant, este, în opinia acestuia, urmare directă și imediată a nesoluționării - pe fond - a cererii formulate în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr- al Curții de APEL IAȘI, că reiterarea cererii de reparare a prejudiciului, suferit de acțiunea în anulare, nu conduce la modificarea naturii raportului juridic născut între cetățean și autoritățile și instituțiile publice ce au lucrat în regim de putere publică, și nici la modificarea competenței de soluționare a pricinii, care rămâne în continuare cea a instanțelor de contencios administrativ, că reclamantul nu mai este obligat să reia procedura administrativă pentru capătul de cerere ce vizează repararea prejudiciului material suferit prin neemiterea actului administrativ solicitat încă din anul 2006, din moment ce motivul respingerii cererii sale inițiale l-a constituit exclusiv faptul neproducerii de dovezi în susținerea cererii formulate, dovezi pe care el înțelege să le administreze în prezenta cauză, care nu vizează punerea în executare a sentinței civile nr.138/ din 15 octombrie 2007, ci are valoarea unei acțiuni în despăgubire de sine stătătoare, cerere care este admisibilă, în principiu, raportat la cerințele art. 1 din Legea nr. 554/2004și la soluția ce s-a dat acțiunii în anulare, considerente pentru care se vor respinge excepția lipsei competenței materiale a instanței sesizate, excepția lipsei competenței teritoriale a Curții, excepția autorității de lucru judecat, precum și excepția neîndeplinirii procedurii prealabile sesizării instanței.
Având în vedere că, abia la data de 12 septembrie 2008, ministrul educației a emis actul administrativ ce permite reclamantului să reia procedura legală în vederea confirmării titlului didactic de conferențiar universitar, acordat de " " din I, procedură ce a fost blocată ca urmare a refuzului Ministerului Educației de a-i recunoaște titlul de doctor în drept, acordat de autoritățile competente ale M, Curtea consideră că doar de la data la care s-a îndeplinit condiția pentru care cererea inițială a fost respinsă, în anul 2006, dreptul de a pretinde repararea prejudiciului suferit prin întârzierea procedurii administrative a devenit actual și posibil a fi valorificat, în principiu, pe calea unei acțiuni în despăgubire, întemeiată pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, moment în raport de care cererea reclamantului apare ca fiind introdusă în termenul prevăzut de art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, considerente pentru care excepția tardivității sesizării instanței urmează a fi respinsă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei -, Curtea constată că ea este neîntemeiată, atâta timp cât structura administrativă pe care aceasta o conduce a fost implicată în procedura de soluționare a dosarului pentru conferirea titlului de conferențiar universitar, atribuții a căror necorespunzătoare îndeplinire, sau neîndeplinire, poate, în principiu să aducă atingere drepturilor recunoscute prin lege reclamantului și implicit să conducă la angajarea răspunderii administrative și patrimoniale, în principiu, atât a structurii administrative cât și a funcționarilor publici implicați în procesul emiterii actului administrativ ce a fost anulat, considerente pentru care și această excepție urmează a fi respinsă.
În ceea ce privește fondul cauzei se va luat act de renunțarea, în condițiile art. 246 Cod procedură civilă, la judecata cererilor de la pct. 4 și 5 din acțiunea introductivă, constatându-se că, în ceea ce privește cererea reclamantului de a se obliga pârâții la repararea prejudiciului pretins suferit, acesta a precizat, la termenul din 3 noiembrie 2008, că obligația s-a născut din refuzul nejustificat al pârâților de a-i recunoaște titlul științific de doctor în drept, acordat de Consiliul Național pentru și Atestare al M, la data de 27.10.2005.
Raportat la această situație de fapt și la temeiurile de drept invocate de reclamant, Curtea constată că, deși există o legătură între refuzul nejustificat de aplicare a prevederilor Acordului dintre Guvernul României și Guvernul M privind recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și titlurilor științifice acordate de instituțiile de învățământ acreditate, Acord ce a fost ratificat prin Legea nr. 39/1999, și faptul neconferirii titlului de conferențiar universitar, ca urmare a "neprimirii avizului de nelegalitate a Direcției Juridice din Ed.", astfel cum rezultă din adresa nr. 44970 din 30 noiembrie 2006, aceasta nu este suficientă pentru a se angaja răspunderea patrimonială a pârâților, nici în condițiile Legii nr. 554/2004 și nici în condițiile art. 998 Cod civil, atâta timp cât nu se dovedește că s-a urmat și s-a finalizat în mod favorabil procedura prevăzută de Ordinul nr. 5099 din 03.10.2005 emis de Ministerul Învățământului în sensul ca reclamantului să-i fie conferit titlul de conferențiar universitar.
Chiar dacă dosarul întocmit de Institutul de Studii Europene " " din I, pentru candidatul, a fost restituit instituției de învățământ superior menționate, pentru faptul că cel în cauză "nu are doctoratul echivalat în România (prin atestat)", îndeplinirea ulterioară a acestei condiții nu-l califică, de drept, pe reclamant la titlul de conferențiar universitar, întrucât conferirea titlului didactic, prin ordin al ministrului învățământului, nu poate fi, legalmente, decât rezultatul final al parcurgerii unui sistem complex de evaluare, detaliat în anexa la Ordinul nr. 5099/2005.
Ori, din examinarea conținutului normei legale menționate, rezultă că sunt nu mai puțin de patru criterii de evaluare, pentru care sunt prevăzute standarde minime obligatorii, ce trebuie îndeplinite și că, abia după verificarea îndeplinirii condițiilor preliminare, Ed. înaintează dosarul de conferențiar universitar și mapa de contribuții științifice semnificative comisiei de specialitate a, care, după ce le analizează, "propune rezoluții motivate strict în raport cu sistemele de evaluare în vigoare, pe care le prezintă în ședințele de lucru ale Consiliului de atestare", astfel precum se prevede la art. 13 lit. a) din Regulamentul aprobat de nr. 3904/2006.
Atâta timp cât dosarul întocmit de " " I nu a fost supus analizei comisiei de specialitate și cât nu a fost sesizat în condițiile de reglementare evocate, nu se poate considera ca fiind dovedit faptul că reclamantul îndeplinește toate criteriile și standardele cerute pentru conferirea titlului de conferențiar universitar și implicit a faptului că, odată conferit titlul didactic, el este îndreptățit a cere repararea prejudiciului pretins suferit ca urmare a nesoluționării, în anul 2006, dosarului întocmit de " " I, dreptul la despăgubire neputându-se naște mai înainte ca celui în cauză să-i fi fost conferit titlul didactic de conferențiar, finalizarea procedurii prevăzute de nr. 5099/2005 fiind singura care poate da materialitate și legitimitate dreptului pretins vătămat, drept care, în acest moment, apare ca fiind o simplă vocație, și nu ca un drept deplin, de sine stătător, în înțelesul dat acestui termen de art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Drept urmare, constatând că, până la conferirea titlului de conferențiar universitar, raportul de cauzalitate dintre refuzul de echivalare a titlului de doctor în drept și pretinsul prejudiciu suferit prin neacceptarea dosarului întocmit de " " I nu a căpătat materialitate și ca atare el nu poate da dreptul la despăgubiri, cu atât mai mult cu cât ministrul educației nu poate acționa în mod voluntar, independent de lucrările și propunerile, în condițiile Ordinului nr. 3904/2006 și ale Ordinului nr. 5099/2005, acțiunea intentată pârâtului Ministerul Educației urmează a fi respinsă ca prematură, admiterea ei în prezent și în viitor fiind condiționată, în mod absolut, de conferirea, în condițiile legii, a titlului de conferențiar universitar, condiție pe care reclamantul nu o îndeplinește la această dată.
În ceea ce privește acțiunea intentată pârâtei, în calitatea sa de conducător al unui organism fără personalitate juridică, al Ministerului Educației și Cercetării, Curtea constată că, deși structura organizatorică menționată este parte a unei instituții publice, acesteia nu-i sunt aplicabile dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, întrucât, conform art. 4 din Ordinul nr. 3904/2006, membrii "sunt personalități de prestigiu academic și științific, cultural și moral, recunoscute pe plan național și internațional", care nu se află în raporturi de serviciu sau de subordonare cu pârâta, în activitatea lor membrii comisiilor de atestare a titlurilor didactice bucurându-se de independență decizională, statut ce exclude de plano orice răspundere a conducătorului pentru actele comisiei de drept, din cadrul, materializate în rezoluția din 10.10.2006, considerente pentru care și acțiunea intentată acestei pârâte urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția autorității de lucru judecat, excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și excepția tardivității acțiunii, excepții ridicate de pârâtul Ministerul Educației.
Respinge acțiunea în despăgubire introdusă de reclamantul, domiciliat în I,-, --1,. C,. 6,. 1, în contradictor cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, având sediul în B,--30, sector 1, ca prematură.
Respinge excepția necompetenței materiale și excepția necompetenței teritoriale a instanței sesizate, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei -.
Respinge acțiunea introdusă de reclamantul, în contradictor cu pârâta -, domiciliată în B,-, apartament 29, Sector 2, ca neîntemeiată.
Ia act de renunțarea de către reclamant la judecata cererii de anulare a nr. 5763/2006, precum și a cererii de acordare retroactivă a titlului didactic de conferențiar universitar.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28 noiembrie 2008.
Președinte
- - - Grefier
- -
Red.
Tehnored.
5 ex.
02.12.2008
Președinte:Dan Mircea TăbăltocJudecători:Dan Mircea Tăbăltoc
