Anulare act administrativ . Decizia 2166/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR -
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizia civilă nr. 2166
SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 2 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Radu Ionel
JUDECĂTOR 2: Ghica Alina Nicoleta
JUDECĂTOR 3: Bîcu
GREFIER:
*************
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta - reclamantă SC SRL împotriva sentinței civile nr. 1053 din data de 22.12.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița in dosarul nr. - in contradictoriu cu intimatii - pârâti DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I și ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ
La apelul nominal făcut in ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nemaifiind cereri de formulat, sau excepții de invocat, Curtea, luand act de cererea de judecarea a cauzei in lipsă, o cauza in stare de judecată, retinand-o spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița la data de 2 septembrie 2008, sub nr-, reclamanta, " în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I și ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ Ias olicitat anularea deciziei nr.61 din 3 martie 2008, emisă de pârâta I, prin care s-a respins contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr.25/21 ianuarie 2008 și a raportului de inspecție fiscală, întocmite de pârâta Activitatea de Inspecție Fiscală I, prin care s-a reținut în sarcina reclamantei cu titlu de creanțe bugetare suplimentare suma de 85.383 lei, din care 59.673 lei impozit pe profit și 25.710 lei, majorări de întârziere.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că organele fiscale nu au procedat corect atunci când au calculat majorările de întârziere la profitul realizat și neraportat, fără să scadă la fiecare trimestru impozitul pe venitul micro realizate, raportate și plătite la termenul stabilit.
Prin sentința civilă nr. 1053F/22.12.2008, Tribunalul Ialomița a respins cererea ca neîntemeiată.
În motivare, prima instanță a arătat că potrivit raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere nr.25/21 ianuarie 2008, întocmite de pârâta ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ I, s-au reținut în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare de plată în sumă de 85.383 lei, cu titlu de impozit pe profit și 25.710 lei, majorări de întârziere.
Pentru a proceda astfel, pârâta ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ I, în urma controlului efectuat, a constatat că la finele anului 2005 reclamanta a realizat venituri totale în sumă de 440.328 lei, astfel încât începând cu 1 ianuarie 2006 aceasta a devenit plătitoare de impozit pe profit.
Cum aceasta nu a declarat și nu a calculat impozitul pe profit în termenul prevăzut de lege, reclamantei i s-au calculat și majorări de 25.710 lei.
Împotriva acestor măsuri fiscale, reclamanta a formulat contestație, contestație respinsă potrivit deciziei nr.61/3 martie 2008, emisă de pârâta
Pentru a se pronunța astfel, pârâta a constatat legalitatea și temeinicia măsurilor luate de Activitatea de Inspecție Fiscală I, considerând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.103 și 108 alin. l din Codul fiscal, precum și dispozițiile art. 112 și 120 din Codul d e procedură fiscală.
S-a reținut astfel că din actele și raportul prezentat de Activitatea de Inspecție Fiscală I rezultă că începând cu 1 ianuarie 2006 veniturile realizate de către reclamantă au depășit echivalentul în lei a 100.000 EURO și că, cu aceeași dată reclamanta a devenit plătitoare de impozit pe profit, care la sfaritu1 anului 2006 era în sumă de 59.673 lei, impozit care nu a fost calculat și virat la bugetul de stat, motiv pentru care s-au calculat în mod legal și majorări în sumă de 25.710 lei.
Acțiunea formulată de reclamantă împotriva acestor măsuri fiscale și care constituie obiectul prezentei cauze se dovedește a fi neîntemeiată și nelegală, pentru considerentele de mai jos:
În cauză, la cererea reclamantei s-a dispus administrarea probei cu expertiză financiară, concluziile raportului de expertiză fiind acelea că măsurile luate de către organele fiscale sunt întemeiate și în concordanță cu legea.
Aceste concluzii sunt însușite în totalitate și de instanța de judecată.
Astfel, rezultă din actele dosarului că la sfârșitul anului 2005 veniturile realizate de către reclamantă au fost în sumă de 440.328 lei, valoare ce depășește echivalentul în lei a 100.000 EURO, situație în raport de care, în condițiile art.103 lit. c Cod fiscal, reclamanta își pierde calitatea de microîntreprindere, devenind începând cu 1 ianuarie 2006 plătitoare de impozit pe profit.
Cum reclamanta nu s-a declarat plătitoare de impozit și nici nu a calculat și virat impozitul pe profit aferent anului 2006, în mod corect organele fiscale au stabilit în sarcina acesteia valoarea impozitului pe profit în sumă de 59.673 lei. În același timp, în mod corect, făcând aplicarea dispozițiilor art.120 din nr.OG92/2003, aceleași organe au calculat și majorări în sumă de 25.710 lei.
În cauză nu-și pot găsi aplicarea motivele invocate de către reclamantă, și anume faptul că în mod eronat în stabilirea veniturilor obținute de aceasta pe anul 2005 s-a inclus și suma de 382.947 lei, ce reprezintă prețul de vânzare a două spații comerciale aparținând reclamantei. Aceasta întrucât din conținutul dispozițiilor art.108 alin.1 din Legea nr.571/2003 nu rezultă că din baza impozabilă a impozitului pe venituri se scad veniturile invocate de reclamantă mai sus.
De asemenea, în cauză nu pot opera compensările propuse de reclamantă la termenele și condițiile invocate de aceasta, întrucât sunt aplicabile dispozițiile art.118 din nr.OG92/ 2003, compensarea făcându-se din oficiu de organul fiscal constatator, iar data stingerii creanțelor fiscale prin compensare a avut loc la data înregistrării operațiunii de compensare de către unitatea de trezorerie teritorială, respectiv după încheierea raportului de inspecție fiscală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta arătând că inspecția realizată de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Iaf ost o inspecție fiscală în temeiul căreia s-a întocmit un raport de inspecție fiscală încheiat în data de 15.01.2008.
Potrivit Hotărârii de Guvern 13/2008 publicată în Monitorul Oficial în data de 07.04.2008:,prezentele norme stabilesc cadrul profesional de efectuare e expertizei asupra obligațiilor persoanelor fizice și juridice prevăzute de Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, a respectării legalității procedurilor fiscale prevăzute de Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală republicată, cu modificările și completările ulterioare, a altor drepturi și obligații privind impozitele, taxele și contribuțiile ce fac obiectul veniturilor la bugetul consolidat al statului".
Recurenta consideră faptul că în speța dedusă judecății trebuia realizată o expertiză fiscală și nu contabilă, astfel cum s-a întocmit, având în vedere faptul că: o expertiză contabilă se realizează având în vedere veniturile și cheltuielile, fluxul de numerar în timp ce o expertiză fiscală va avea în vedere declarațiile fiscale, dacă acestea sunt în corelație cu veniturile din documentele fiscale, facturi, chitanțe, extrase de cont, contul de profit și pierderi urmând a stabili cota de impozitare.
Apreciază că se impune în cauză întocmirea unei lucrări de expertiză FISCALĂ - realizată de către un expert FISCAL și NU contabil întrucât societatea SRL a fost inspectată din punct de vedere FISCAL și NU Contabil!!!
Expertiza fiscală este cea în care sunt avute în vedere declarațiile fiscale, și doar prin exprimarea unui punct de vedere din partea unui expert fiscal se va putea verifica dacă SC SRL a întocmit corect sau nu declarațiile fiscale conform veniturilor obținute prin desfășurarea activității.
Subliniază faptul că decizia 61/03.03.2008 emisă a avut în vedere tocmai acele declarații fiscale, s-au avut în vedere veniturile menționate de această societate în declarațiile fiscale însă NU există punctul de vedere al unui expert fiscal. Numai prin realizarea unei expertize fiscale se va putea concluziona în ce măsură este legală Decizia 61/2008!!
Instanța, în baza rolului activ urma să pună în vedere întocmirea unei astfel de lucrări de expertiză fiscală și apreciem că acest rol activ NU a fost exercitat în soluționarea corectă a acestei cauze.
Cu privire la respingerea capătului de cerere privind reducerea penalităților:
SC SRL în calitate de microîntreprindere era cu plata la zi în privința impozitului.
Eronat instanța de fond a menținut punctul de vedere al pârâtei Direcția Fiscală privind imposibilitatea realizării unei compensări între sumele datorate de societate conform veniturilor mari obținute și cele deja achitate.
În baza art. 116/2003 din OG 92/2003 modificată și republicată,organul fiscal poate compensa din oficiu ori de câte ori constată existența unor creanțe reciproce, cu excepția sumelor negative din deconturile de TVA fără opțiune de rambursare".
Așadar se putea realiza compensarea sumelor însă NU au fost stabilite în mod clar care sunt sumele ce urmau a fi compensate: doar prin exprimarea unui punct de vedere în cadrul unei expertize fiscale se va putea stabili un cuantum corect. Prin analizarea documentelor fiscale se va stabili corect care este ziua din care începeau să curgă acele penalități și cuantumul corect al acestora.
În expertiza contabilă realizată se arată că:,calculul majorărilor de întârziere s-a făcut fără a ține seama de sumele virate ca impozit pe veniturile microîntreprinderilor DEOARECE SUNT CATEGORII DE VENITURI BUGETARE ".!!!
Este evident nelegală această susținere atâta timp cât potrivit Codului Fiscal, art.115 toate plățile făcute de către SC SRL au fost virate la BUGETUL GENERAL CONSOLIDAT!! așa încât organul fiscal putea realiza compensarea încă de la începutul anului 2006!!.
În calitate de microîntreprindere SC SRL a achitat impozit conform declarației făcute iar la momentul sesizării de către organul fiscal a depășirii sumei de 100.000 euro, urmau a fi realizate compensările: impozitul perceput de la SC SRL în calitate de microîntreprindere a fost virat în cadrul aceluiași BUGET așa încât este eronată susținerea organului fiscal potrivit căreia NU se puteau compensa sumele întrucât este vorba de 2 impozite distincte!!.
2. În privința vectorului fiscal:
Solicită să se aibă în vedere că în cadrul contestației depusă în fața organului fiscal de control, a arătat că în luna ianuarie 2007 i s-a solicitat să se prezinte la Administrația Finanțelor Publice F pentru a schimba vectorul fiscal din plătitor de TVA trimestrial în plătitor lunar începând cu 1.01.2007.
La acel moment, ERONAT i s-a cerut să facă acest lucru și urma să-i fie indicată soluția corectă, aceea de a se declara plătitor de impozit pe profit.
La data de 1.01.2007 organul fiscal avea cunoștință deja de veniturile recurentei și, în ciuda evidențelor fiscale, i s-a cerut doar să schimbe vectorul fiscal din plătitor trimestrial în plătitor lunar.
Apreciază că acela a fost momentul la care s-a reținut calitatea societății de plătitoare de impozit pe profit, și eronat a fost îndreptat să facă respectiva modificare - soluția justă ce urma să fie dată era aceea a îndrumării de a mă declara plătitor de impozit pe profit.
S-a știut acest lucru de către organul fiscal și în prezent este obligat la majorări de întârziere într-un cuantum extrem de mare - datorat culpei exclusive a organului fiscal ce are atribuții clare de îndrumare, neexercitate în nici un sens în privința subscrisei.
Așadar urmează că în cadrul unei expertize fiscale să se stabilească cu certitudine care a fost momentul în care, din simpla evidență fiscală, organul fiscal îmi putea cere să achit acest impozit este evident că data de la care a luat cunoștință a fost mult anterioară datei controlului!!!.
La sugestia Administrației Fiscale a modificat acest lucru - însă îndrumarea a fost greșită: dacă datora la aceea dată impozit pe profit, acest lucru trebuia să-i fie arătat.
Subliniază faptul că, potrivit evidențelor fiscale, veniturile sale suplimentare - ce depășeau 100.000 EURO erau cunoscute la momentul datei de 1.01.2007.
La data de 13.12.2007 urma să-i fie pus în vedere impozitul ce trebuia plătit, întrucât la acea dată evidențele fiscale erau clare.
Potrivit art. 156 ind.1, alin.5 fiscal:,dacă cifra de afaceri efectiv obținută în anul înregistrării, recalculată în baza activității corespunzătoare unui an calendaristic depășește plafonul prevăzut la alineatul 2, în anul următor perioada fiscală va fi luna calendaristică conform alin.1".
Așadar i s-a solicitat să facă această schimbare însă ERONAT întrucât la acea dată trebuia să figureze ca și plătitor de impozit pe profit, fapt ce era cunoscut de organul fiscal.
Instanța de fond arată că:,reclamanta își pierde calitatea de microîntreprindere, devenind începând cu data de 1 ianuarie 2006 plătitoare de impozit pe profit" însă NU face nici o referire cu privire la apărarea făcută în sensul că acest lucru era cunoscut organului de control fiscal cu mult timp înaintea realizării controlului fiscal.
S-a așteptat însă trecerea unui termen considerabil pentru ca ulterior să fiu obligat la plata sumei uriașe de 25.710lei MAJORĂRI.
Apreciază că în cauză se impune casarea cu trimitere spre rejudecare a acestei cauze, în urma efectuării unei expertize fiscale se va stabili în mod corect cuantumul majorărilor datorate și momentul de la care acestea urmau a fi calculate. Urmează ca declarațiile fiscale să fie avute în vedere de către expertul fiscal întrucât analiza s-a realizat de către organul de control asupra acestor înscrisuri și NU doar asupra documentelor contabile (facturi, chitanțe).
Nu s-a exprimat nici un punct de vedere în privința acestor înscrisuri de către dl. expert contabil.
Din probele administrate, Curtea reține că potrivit raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere nr.25/21 ianuarie 2008, întocmite de pârâta ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ I, s-au reținut în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare de plată în sumă de 85.383 lei, cu titlu de impozit pe profit și 25.710 lei, majorări de întârziere.
Pentru a proceda astfel, pârâta ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ I, în urma controlului efectuat, a constatat că la finele anului 2005 reclamanta a realizat venituri totale în sumă de 440.328 lei, astfel încât începând cu 1 ianuarie 2006 aceasta a devenit plătitoare de impozit pe profit.
Cum aceasta nu a declarat și nu a calculat impozitul pe profit în termenul prevăzut de lege, reclamantei i s-au calculat și majorări de 25.710 lei.
Împotriva acestor măsuri fiscale, reclamanta a formulat contestație, contestație respinsă potrivit deciziei nr.61/3 martie 2008, emisă de pârâta
Pentru a se pronunța astfel, pârâta a constatat legalitatea și temeinicia măsurilor luate de Activitatea de Inspecție Fiscală I, considerând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.103 și 108 alin. l din Codul fiscal, precum și dispozițiile art. 112 și 120 din Codul d e procedură fiscală.
S-a reținut astfel că din actele și raportul prezentat de Activitatea de Inspecție Fiscală I rezultă că începând cu 1 ianuarie 2006 veniturile realizate de către reclamantă au depășit echivalentul în lei a 100.000 EURO și că, cu aceeași dată reclamanta a devenit plătitoare de impozit pe profit, care la sfaritu1 anului 2006 era în sumă de 59.673 lei, impozit care nu a fost calculat și virat la bugetul de stat, motiv pentru care s-au calculat în mod legal și majorări în sumă de 25.710 lei.
Curtea reține că prima instanță nu a încălcat principiul rolului activ al judecătorului deoarece:
a) la termenul din 08.12.2008, după depunerea raportului de expertiză a cordat părților un termen pentru a lua cunoștință de raportul de expertiză și pentru a formula obiecțiuni;
b) la termenul din 22.12.2008, reclamanta nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză;
c) un expert contabil are cunoștințele de specialitate necesare pentru a răspunde obiectivelor astfel cum au fost corect stabilite de prima instanță.
Pe de altă parte, la sfârșitul anului 2005 veniturile realizate de către reclamantă au fost în sumă de 440.328 lei, valoare ce depășește echivalentul în lei a 100.000 EURO, situație în raport de care, în condițiile art.103 lit. Cod fiscal, reclamanta își pierde calitatea de microîntreprindere, devenind începând cu 1 ianuarie 2006 plătitoare de impozit pe profit.
Cum reclamanta nu s-a declarat plătitoare de impozit și nici nu a calculat și virat impozitul pe profit aferent anului 2006, în mod corect organele fiscale au stabilit în sarcina acesteia valoarea impozitului pe profit în sumă de 59.673 lei. În același timp, în mod corect, făcând aplicarea dispozițiilor art.120 din nr.OG92/2003, aceleași organe au calculat și majorări în sumă de 25.710 lei. În mod legal instanță de fond a stabilit că obligația de a se declara plătitoare de impozit revenea recurentei, nereținându-se nici o culpă a organului fiscal. Dacă s-ar admite apărarea recurentei pe acest aspect, s-ar încălca principiul potrivit căruia nimeni nu poate invoca propria culpă pentru a obține protecția unui drept.
În cauză nu-și pot găsi aplicarea motivele invocate de către reclamantă, și anume faptul că în mod eronat în stabilirea veniturilor obținute de aceasta pe anul 2005 s-a inclus și suma de 382.947 lei, ce reprezintă prețul de vânzare a două spații comerciale aparținând reclamantei. Aceasta întrucât din conținutul dispozițiilor art.108 alin.1 din Legea nr.571/2003 nu rezultă că din baza impozabilă a impozitului pe venituri se scad veniturile invocate de reclamantă mai sus.
De asemenea, în cauză nu pot opera compensările propuse de reclamantă la termenele și condițiile invocate de aceasta, întrucât sunt aplicabile dispozițiile art.118 din nr.OG92/ 2003, compensarea făcându-se din oficiu de organul fiscal constatator, iar data stingerii creanțelor fiscale prin compensare a avut loc la data înregistrării operațiunii de compensare de către unitatea de trezorerie teritorială, respectiv după încheierea raportului de inspecție fiscală.
Din aceste motive, în baza textelor de lege menționate, a art. 3041și 312. proc. civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta reclamantă SC SRL cu sediul în F, str. -, zona SA, nr. 1, județul I împotriva sentinței civile nr. 1053/22.12.2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr. - în contradictoriu cu intimații pârâți DIRECȚIA GENERALǍ A FINANȚELOR PUBLICE I cu sediul în S,-, județul I și ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALǍ I cu sediul în S,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECǍTOR JUDECǍTOR
- - - - - -
GREFIER
Tribunalul Ialomița
Secția Civilă
Jud. fond
Red. jud. /5 ex./25.11.2009
Președinte:Radu IonelJudecători:Radu Ionel, Ghica Alina Nicoleta, Bîcu
