Anulare act administrativ . Sentința 217/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 217/CA
Ședința publică de la 08 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Obreja Manolache Iustinian
Grefier: - -
Pe rol fiind judecarea acțiunii de contencios administrativ promovată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța pune în vedere reclamantului că în cauză s-au invocat două excepții, respectiv excepția de litispendență și excepția de autoritate de lucru judecat privind capetele doi și trei din cererea de chemare în judecată.
Reclamantul solicită respingerea excepțiilor pentru motivele deja indicate în dosar, și pe fondul cauzei, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în cererea de chemare în judecată și precizările ulterioare, cu cheltuieli de judecată și daunele morale solicitate.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Pe rolul Curții de APEL IAȘI, la nr-, a fost înregistrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul, domiciliat în I,-, -. B,. 2,. 9, jud. I, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, cu sediul în B, str. -. -, nr. 28-30, sector 1, prin care reclamantul a solicitat:
1. recunoașterea de către instanță a dreptului de șanse și tratament, a dreptului la informare, a dreptului la egalitate în fața legii și a autorităților publice fără privilegii și discriminări, a dreptului la petiționare și la primirea unui răspuns motivat, legal, cu indicarea bazei legale care a stat la baza emiterii lui, dreptul la acces liber la justiție, dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil;
2. anularea în tot a ordinelor nr. 5098/2005 și nr. 5099/2005, emise de Ministerul Educației, Cercetării și T;
3. anularea din ordinul nr. 5099/2005, emis de Ministerul Educației, Cercetării și T, a prevederilor care cuprind criteriile de promovare în funcția de conferențiar universitar;
4. obligarea pârâtului să explice ce înseamnă "cotare " și care sunt publicațiile în care trebuie să se publice o lucrare pentru ca să fie considerată ca fiind cotată, să indice revistele și numărul minim de lucrări care trebuie publicate în astfel de reviste pentru obținerea titlurilor de conferențiar universitar și profesor universitar, să indice alte cotații, precum și numărul minim de lucrări care trebuie publicate în astfel de reviste, volume, etc. pentru obținerea titlurilor de conferențiar universitar și profesor universitar, să arate care sunt bazele de date internaționale ce trebuie luate în considerare pentru obținerea titlurilor de conferențiar universitar și profesor universitar, care sunt criteriile suplimentare stabilite de pentru obținerea titlurilor respective;
5. obligarea pârâtului la asigurarea accesului liber la documentele care precizează cotațiile și bazele de date internaționale agreate în anumite domenii;
6. obligarea părții adverse la realizarea unei noi evaluări a respectării, la data intrării în vigoare a ordinelor a căror anulare s-a solicitat, a noilor criterii de promovare de către cadrele didactice universitare, precum și la retrogradarea tuturor cadrelor didactice universitare care nu îndeplinesc noile criterii de promovare, "eventual" cu restituirea sumelor plătite în mod nelegal;
7. obligarea pârâtului la plata sumei de - lei cu titlu de daune morale;
8. plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin ordinele nr. 5098/2005 și nr. 5099/2005 privind aprobarea Sistemului de evaluare privind conferirea titlurilor de conferențiar și profesor universitar s-au introdus criterii noi de evaluare, criterii care generează discriminare între cadrele universitare care au promovat în funcția de profesor universitar și în cea de conferențiar universitar în baza vechilor criterii și care, în acest moment, nu îndeplinesc noile criterii, și cadrele didactice cărora li se impun pentru promovare noile criterii.
A susținut reclamantul că aplicarea acestor ordine duce la discriminări atât între cadrele didactice din universitate, cât și în raport cu cadrele didactice din alte universități.
A mai susținut că pentru restabilirea egalității în drepturi, egalității în fața legii, a respectării principiului nediscriminării, a liberului acces la justiție și a dreptului la apărare este necesară emiterea unor reglementări clare, achitabile, accesibile celor interesați în promovare și obținerea acestor titluri didactice. În condițiile păstrării actualelor reglementări se impune reevaluarea dosarelor de concurs în momentul intrării în vigoare a ordinelor nr. 5098/2005 și nr. 5099/2005, precum și retrogradarea celor care la data intrării în vigoare a noilor ordine nu îndeplineau noile condiții de promovare pe post de conferențiar universitar sau profesor universitar.
A mai invocat reclamantul că cele două ordine sunt criticabile și pentru că încalcă Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative fiindcă lipsesc dispozițiile tranzitorii.
Reclamantul a arătat că la doi ani de la intrarea în vigoare a ordinelor atacate nu există o bază de date la nivelul ministerului privind revistele de specialitate de circulație internațională recunoscute, lucru esențial în luarea eventualelor decizii în desfășurarea concursului de promovare pe post de conferențiar universitar sau profesor universitar.
S-a susținut că în locul unor criterii obiective se promovează criteriul eliminatoriu, subiectiv, constând în aprecierea colegilor și a studenților, cheltuirea fără discernământ a banilor obținuți de la minister prin granturi, precum și penalizarea celor care obțin sprijin din alte surse și care au obținut rezultate pe plan internațional și în organizarea activității la nivel local, acordarea importanței cuvenite activității eventualilor candidați, ținându-se cont în special de activitatea din ultimii 5 ani.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tai nvocat excepția litispendenței susținând că pe rolul Curții de APEL IAȘI se află dosarul nr- care are aceleași părți, obiect și cauză.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, arătând că cele două acte administrative atacate au fost emise în conformitate cu prevederile legale.
La termenul de judecată din data de 13.10.2008, instanța a pus în discuția părților excepția autorității de lucru judecat pentru cererea privind anularea ordinelor nr. 5098/2005 și nr. 5099/2005, emise de Ministerul Educației, Cercetării și
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția litispendenței invocată de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, instanța urmează aor espinge deoarece cauza ce formează obiectul dosarului nr- al Curții de APEL IAȘIa fost soluționată irevocabil prin decizia nr. 1972/16.05.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat se constată că, potrivit prevederilor art. 1201 din Codul civil, ste lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Se mai constată că cererea privind anularea ordinelor nr. 5098/2005 și nr. 5099/2005, formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, a mai fost soluționată prin sentința civilă nr. 52/CA/17.03.2008 a Curții de APEL IAȘI, pronunțată în dosarul nr-, sentință rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1972/16.05.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin urmare, instanța, având în vedere faptul că cererea de anulare totală a celor două acte administrative o include pe cea de anulare parțială a actelor respective și că există tripla identitate la care se referă art. 1201 din Codul civil, va admite excepția autorității de lucru judecat și va respinge cererea privind anularea ordinelor nr. 5098/2005 și nr. 5099/2005, emise de Ministerul Educației, Cercetării și
În ceea ce privește celelalte capete de cerere, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, rice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Din conținutul acestui text de lege reiese că în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ, recunoașterea sau realizarea unui drept ori a unui interes legitim vătămat este condiționată de existența unui act administrativ nelegal, tipic sau asimilat.
Această concluzie se desprinde și din prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. 1 lit. h din lege, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
În ceea ce privește primul capăt de cerere referitor la recunoașterea de către instanță a dreptului de șanse și tratament, a dreptului la informare, a dreptului la egalitate în fața legii și a autorităților publice fără privilegii și discriminări, a dreptului la petiționare și la primirea unui răspuns motivat, legal, cu indicarea bazei legale care a stat la baza emiterii lui, dreptul la acces liber la justiție, dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil, reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, întrucât invocarea unor drepturi constituționale nu poate suplini obligația acestuia de a se conforma prevederilor legale susmenționate, respectiv ca în cauză să existe un act administrativ vătămător pentru reclamant sau un refuz de soluționare a unei cereri în termenul legal.
Referitor la capetele de cerere privind obligarea pârâtului să explice ce înseamnă "cotare " și care sunt publicațiile în care trebuie publicată o lucrare pentru a fi considerată ca fiind cotată, să indice revistele și numărul minim de lucrări care trebuie publicate în astfel de reviste pentru obținerea titlurilor de conferențiar universitar și profesor universitar, să indice alte cotații, precum și numărul minim de lucrări care trebuie publicate în astfel de reviste, volume, etc. pentru obținerea titlurilor de conferențiar universitar și profesor universitar, să arate care sunt bazele de date internaționale ce trebuie luate în considerare pentru obținerea titlurilor de conferențiar universitar și profesor universitar, care sunt criteriile suplimentare stabilite de pentru obținerea titlurilor respective și cel privind obligarea pârâtului la asigurarea accesului liber la documentele care precizează cotațiile și bazele de date internaționale agreate în anumite domenii, instanța reține că pârâtul a răspuns reclamantului prin adresa nr. 1818/05.10.2007 și că în răspunsul său pârâtul nu era obligat a da o soluție care să îl satisfacă pe petent.
Așa fiind, Curtea va respinge cererile reclamantului de a i se răspunde la problemele ridicate într-o manieră care să îl mulțumească, răspunsul negativ sau chiar incomplet la memoriile repetate trimise neavând semnificația unei încălcări a dreptului constituțional al cetățenilor de a se adresa autorităților publice prin petiții formulate în nume propriu.
În lipsa unei vătămări concrete într-un drept sau interes legitim al reclamantului, Curtea consideră că efondată este și cererea privind obligarea părții adverse la realizarea unei noi evaluări a respectării, la data intrării în vigoare a ordinelor a căror anulare s-a solicitat, a noilor criterii de promovare de către cadrele didactice universitare, precum și la retrogradarea tuturor cadrelor didactice universitare care nu îndeplinesc noile criterii de promovare, "eventual" cu restituirea sumelor plătite în mod nelegal.
În baza considerațiilor ce preced, instanța reține că în prezenta cauză nu s-a făcut dovada existenței unui prejudiciu material sau moral, cauzat reclamantului de către pârât.
Având în vedere și dispozițiile art. 274 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că neîntemeiată este și cererea reclamatului privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Hotărăște:
Respinge excepția litispendenței invocată de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și
Admite excepția autorității de lucru judecat pentru cererea privind anularea ordinelor nr. 5098/2005 și nr. 5099/2005, emise de Ministerul Educației, Cercetării și T, și, în consecință:
Respinge cererea privind anularea ordinelor nr. 5098/2005 și nr. 5099/2005, emise de Ministerul Educației, Cercetării și T, formulată de reclamantul, domiciliat în I,-, -. B,. 2,. 9, jud. I, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, cu sediul în B, str. -. -, nr. 28-30, sector 1.
Respinge celelalte capete de cerere ca nefondate.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 08.12.2008.
Președinte
--- -
Grefier,
- -
și tehnoredactat:, 4 ex.
Președinte:Obreja Manolache IustinianJudecători:Obreja Manolache Iustinian
