Anulare act administrativ . Sentința 2219/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.2219
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27 05 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Voicu Rodica
GREFIER- - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII, în contradictoriu cu pârâtul.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 29 04 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea având nevoie pentru a delibera, a amânat pronunțarea consecutiv pentru data de 13 05 2009, 20 05 2009 și 27 05 2009.
CURTEA
Asupra acțiunii civile de față, deliberând în condițiile art.256 Cod procedură civilă, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal la data de 15.10.2008 și înaintată cab - prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu la data de 05.12.2008,reclamantul CNSAS a solicitat în contradictoriu cu pârâtul constatarea calității pârâtului de lucrător al securității.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin cererea de verificare nr./06/02.11.2006 adresată CNSAS de către dl. s-a solicitat verificarea sub aspectul stabilirii calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului său.
Din cuprinsul Notei de constatare nr.S/DI/I/2344/16.09.2008 precum și din înscrisurile atașate se arată că pârâtul având gradul de căpitan în cadrul Inspectoratului de Securitate G, Pașapoarte, a informat despre discuțiile purtate cu un medic care a lucrat în, iar la revenirea în țară a fost urmărit pentru intenții de evaziune.
Se arată că, pârâtul a furnizat următoarele informații:
"L-am întrebat ce-I determină să plece din țară; acesta a afirmat: Drepturile omului de a se stabili unde dorește>. El ar fi solicitat plecarea temporară și nu a primit aviz de la. Nu a discutat mai mult deși i-am solicitat să spună ce alte motive";
"În data de 13.03.1982, s-a prezentat la de Pașapoarte dr. D - solicitând pașaportul la cererea lui de plecare definitivă în FRANȚA. A venit împreună cu soția sa dar aceasta nu a zis nimic. I-am spus că s-a respins cererea ptr. plecare definitivă în FRANȚA. Acesta a solicitat în scris și i-am dat răspunsul negativ. După ce a primit răspunsul în scris, i-am spus că în 6 luni are drept de contestație. Acesta a relatat că nu mai face nicio contestație, dar va arăta la toată lumea răspunsul negativ, împotriva tuturor legilor. La plecare a afirmat că va arăta la lumea întreagă acest răspuns care <contribuie la sinuciderea mea> si a ieșit imediat pe ușă";
Într-o altă situație, cpt., analizând formularele de plecare definitivă din țară ale unei persoane, raportează motivele invocate în favoarea plecării subliniind că respectivul: "dorește să plece în occident să <se realizeze ca om> că aici nu ar putea, că a avut necazuri, fiind prins și cu niște probleme pe linie de securitate, că ar fi adresat o scrisoare la <Europa Liberă> când era mai mic. Acestea le relatează în memoriul anexat". Ca urmare, propune: "să fie sesizat la Forțele de muncă (Legea 25/1979) ptr. a fi încadrat în muncă". Față de această propunere, considerăm utilă următoarea precizare: practica în regimul comunist era aceea că, persoanele care solicitau plecarea legală din țară, erau în scurt îndepărtate de la locul de muncă, sub pretextul că sunt susceptibile de a accesa informații importante. Este evident că, exercitarea dreptului de a te stabili unde dorești în perioada comunistă, atrăgea automat statutul de paria. Ca urmare, majoritatea celor care au solicitat părăsirea țării, au ajuns fără loc de muncă, deoarece, posturile, pe care le puteai ocupa, erau, de cele mai multe ori de neacceptat, fapt ce avea ca efect încălcarea Legii -. Or, o persoană care nu respectă legile statului, poate cu greu obține aprobarea pentru plecare. Și în acest caz, sistemul a funcționat căci raportul întocmit de pârât, a avut ca efect avizarea negativă a persoanei, fapt atestat prin documentul din 28.12.1983, întocmit tot de cpt., în care precizează: "Nu i-am comunicat că și de această dată se menține avizul și i-am spus să treacă după 02.01.1984 pentru a primi rezultatul.
Arată reclamantul că pârâtul prin activitățile desfășurate în calitate de angajat al fostei Securități a suprimat următoarele drepturi și libertăți fundamentale, recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată: dreptul la liberă circulație (art.12 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice), dreptul la viață privată (art.17 din Parcul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice).
Consideră pârâtul că sunt asigurate condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a din nr.OUG 24/2008 pentru a se putea constata calitatea de "lucrător al Securității". Astfel, norma citată impune îndeplinirea următoarelor condiții pentru a se putea reține calitatea invocată:
1. Persoana să aibă calitatea de ofițer, inclusiv acoperit, sau subofițer al Securității în perioada 1945-1989. Or, în speța dată, această condiție este asigurată deoarece, așa cum am mai precizat, domnul a avut gradul căpitan în 1982, 1983, în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate G, Pașapoarte.
2. În calitatea menționată la punctul 1 și în scopui susținerii puterii totalitar comuniste să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Și această condiție este asigurată deoarece, activitățile prin care s-au îngrădit drepturile și libertățile expuse mai sus au fost au fost întreprinse în scopul neutralizării persoanelor care solicitau să părăsească țara. După cum se știe, încercarea de a părăsi țara, chiar și pentru o simplă călătorie în scop turistic, era privită cu suspiciune de către organele în drept - pentru simplul considerent că aceste plecări reprezentau spargerea barierelor informaționale impuse de regim. Astfel, obținerea avizului favorabil de la organele de pașapoarte era, așa cum rezultă din cele de mai sus, rezultatul unui șir de verificări atât asupra persoanei cât și a rudelor și anturajului său. În concluzie, cele raportate de cpt. au condus avizarea negativă a solicitanților, tăind astfel, pentru totdeauna posibilitatea de a părăsi țara legal. Pe cale de consecință, urmărirea unei persoane pentru motivele prezentate anterior reprezintă o activitate desfășurată în scopul susținerii puterii totalitar comuniste.
În drept, acțiunea este întemeiată pe disp.art.1 alin.7, coroborat cu art.33 alin.1, art.2 lit.a), art.8 lit.a) și art.11 alin.1 ale OUG nr.24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, precum și pe disp. art.112 Cod procedură civilă.
La dosar s-au depus înscrisuri în dovedirea acțiunii.
Pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii reclamantului. Precizează pârâtul că nu a discutat cu un medic care a lucrat în despre domnul, ci cu medicul.
Inspectoratul Județean de Securitate G nu a existat niciodată, iar din documentele menționate de reclamantul CNSAS și cele depuse de pârât rezultă că forte clar că în perioada 1982 - 1983 nu a avut calitatea de lucrător al Securității și nu a suprimat drepturile la liberă circulație și la viață privată ale domului.
În baza sarcinilor de serviciu a făcut raportul și l-a prezentat inspectorului șef, în situația în care nu raporta că "acest răspuns negativ contribuie la "sinuciderea mea", discuții purtate în prezența soției acestuia, iar acesta trecea la realizarea acestui drept, reclamantul era trimis la Tribunalul Militar pentru neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, trecut în rezervă sau acuzat că a contribuit la sinuciderea acestuia.
C de-al doilea caz invocat de CNSAS despre discuțiile cu o persoană care avea motive să plece definitiv din țară la 28.12.1983 și că pârâtul nu a comunicat rezultatul negativ, chemându-l din nou după 02.01.1984 pentru a primi rezultatele, consideră pârâtul că a făcut un gest umanitar.
Arată pârâtul că, în perioada 1977 - 1984 au depus cerere de plecare din țară 13 persoane, cu care a discutat cu prilejul prezentării la Pașapoarte și au plecat din țară 8 persoane.
Pârâtul a depus, de asemenea, înscrisuri în dovedirea acțiunii, respectiv trei adeverințe de la Ministerul Internelor și Reformei Administrative - J G, (filele 10, 11 și 21 dosar Tribunal).
Analizând actele dosarului Curtea constată următoarele:
Prin cererea de verificare nr./06/02.11.2006 adresată CNSAS de către dl. s-a solicitat verificarea sub aspectul stabilirii calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului său.
Din cuprinsul Notei de constatare nr.S/DI/I/2344/16.09.2008 precum și din înscrisurile atașate rezultă că pârâtul având gradul de căpitan în cadrul Inspectoratului de Securitate G, Pașapoarte, a informat despre discuțiile purtate cu un medic care a lucrat în, iar la revenirea în țară a fost urmărit pentru intenții de evaziune.
Din înscrisurile depuse de reclamant rezultă că, pârâtul a purtat discuții cu medicul în ceea ce privește cererea de plecare definitivă în Franța, respectiv despre răspunsul negativ pe care l-a primit și despre faptul că acest răspuns contribuie la sinuciderea sa.
În altă situație, pârâtul, analizând formularele de plecare definitivă din țară a raportat motivele invocate pentru plecarea definitivă (dorește să plece în occident să se realizeze ca om, că aici nu putea, că a avut necazuri fiind prins că ar fi adresat scrisoare la Europa Liberă), propunând să fie sesizat la forțele de muncă pentru a fi încadrat în muncă.
Potrivit art.2 lit.a) din OUG nr.24/2008 - "lucrător al Securității - orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului".
Din conținutul înscrisurilor analizate reiese că sunt îndeplinite condițiile art.2 lit.a) pentru ca pârâtul să fie considerat lucrător al Securității. Astfel, pârâtul a avut calitatea de ofițer al Securității în perioada 1945 - 1989, având gradul de căpitan în anul 1982 - 1983, în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate G, Pașapoarte.
În această calitate și în scopul susținerii puterii totalitar comuniste, prin activitatea desfășurată a îngrădit dreptul la liberă circulație și dreptul la viață privată în ceea ce privește persoanele care solicitau să părăsească țara.
Așa cum a arătat și reclamantul, obținerea avizului favorabil de organele Pașapoarte erau rezultatul unui întreg proces prin care persoana în cauză, precum și familia și prieteni acestuia, erau verificați, iar încercarea de a părăsi țara chiar și pentru scop turistic trezea suspiciuni organelor de Securitate.
Nu pot fi primite susținerile pârâtului în sensul că nu a avut calitatea de lucrător al Securității, că nu a suprimat drepturile și libertățile persoanelor care au depus cerere pentru plecare definitivă din țară.
Motivarea pârâtului că ar fi putut fi considerat părtaș și răspunzător pentru sinuciderea persoanei care a primit aviz negativ de a părăsi țara, precum și că a făcut un gest umanitar atunci când a propus sesizarea forțelor de muncă cu o altă persoană este superfluă, având în vedere că în regimul comunist exista o practică în sensul că persoanele care depuneau cereri pentru plecarea legală din țară erau îndepărtate de la locul de muncă. Posturile pe care le puteau ocupa prin Forțele de muncă erau însă de neacceptat, și rămânând fără loc de muncă încălcau Legea nr.25/1979, iar cine încălca legile statului nu putea obține aprobare pentru plecare.
Prin urmare, persoanele în cauză nu-și puteau exercita dreptul de liberă circulație, dreptul de a se stabili acolo unde doresc.
Adeverințele depuse de către pârât referitoare la perioada 1977 - 1984 în care se arată că activitatea desfășurată de pârât se încadrează în condiții normale de muncă (fila 20 - 21 dosar Tribunalul București ) nu au nicio înrâurire asupra informațiilor furnizate de către pârât în perioada și împrejurările arătate mai sus, care au fost recunoscute de pârât, însă interpretate în mod subiectiv, astfel că vor fi înlăturate.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul art.11 rap. la art.2 lit.a din OUG nr.24/2008, va admite acțiunea și va constata că pârâtul a avut calitatea de lucrător al Securității.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, cu sediul în B--57, sector 3, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în Târgu J, Str.9 -, -.4,.2,.1,.4, județul
Constată calitatea pârâtului de lucrător al Securității.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.05.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.
Gh./4 ex.
08.10.2009
Președinte:Voicu RodicaJudecători:Voicu Rodica
